|
Post by Florian Ciobanu on Aug 25, 2004 16:22:18 GMT 2
PARCUL ROMANESCU DIN CRAIOVA UNICAT DE ARHITECTURA PEISAJERA IN ROMANIA
Un punct de o deosebita astractie din craiova il reprezinta, prin pitorescul sau, Parcul Romanescu. Unicat in Romania, acest valoros monument de arhitectura peisajera este si una dintre cele mai interesante realizari de acest gen din Europa.
Situat in partea de sud a orasului, acolo unde se sfarseste Calea Unirii, el mai este cunoscut si sub numele de Parcul Bibescu, deoarece este amplasat pe un teren cumparat de Primaria Craiovei, in anul 1853, de la Iancu Bibescu, fratele lui Grigore Bibescu, si pentru ca in mijlocul sau se gaseste una dintre casele familiei domnitoare.
Initiativa acestei importante lucrari urbanistice apartine cunoscutului edil si om de cultura N.P. Romanescu. Acesta a hotarat, in anul 1899, amenajarea unui parc pentru odihna si recreere. In anul 1900, la Expozitia Internationala de la Paris, proiectul a fost premiat cu medalia de aur, pentru ca, un an mai tarziu, lucrarile de realizare a parcului sa inceapa sub conducerea arhitectului peisajist francez Emil Redont, ajutat de fratele sau, Jules Redont, si de Emil Pinard.
Pentru realizarea proiectului s-au utilizat solutii indraznete, cum ar fi aclimatizarea si implantarea unor specii valoroase de arbori si arbusti, realizarea unui cadru romantic, prin edificarea unor constructii de tipul Podului Suspendat, Castelului in ruina, Rotondei, ori realizarea unui pod, din beton, care imita trunchiuri de arbori. Suprafata totala a parcului este de 96 de hectare si cuprinde, pe langa plantatiile ornamentale de arbori si arbusti, o intindere de apa de peste 4 ha, un hipodrom de 20 ha, drumuri, alei si poteci care insumeaza peste 35 km lungime. De asemenea, parcul este dotat cu un amfiteatru pentru spectacole, o mica gradina zoological si cateva restaurante.
O deosebita valoare au plantatiile forestiere si ornamentale, cu peste 250 de specii de arbori si arbusti. Dintre varietatile decorative, cele mai demne de atentia vizitatorilor sunt Pinus excelsa wal (un conifer originar din Himalaya), Cerasus serrulata, Acer saccharinum, Alnus glutinosa etc.
Conceput si realizat ca un parc romantic, imaginat si amenajat in totalitate de arhitecti, Parcul Romanescu este, in felul sau, unic in Romania. De aceea, incantati si mandri de parcul lor, locuitorii Craiovei au tinut sa-l numeasca, in semn de omagiu, chiar cu numele fondatorului sau.
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on Jul 14, 2004 16:09:36 GMT 2
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on Jul 8, 2004 12:34:34 GMT 2
SCOALA CRAIOVEANA La Craiova, aparitia invatamantului organizat este legata de numele fiului paharnicului Constantin Obedeanu (1759), care, inchiriind manastirea Obedeanu episcopiei Ramnicului, si-a exprimat dorinta "sa se randuiasca si un dascal pentru invatatura copiilor". Invatamantul din Craiova cunoaste o ampla dezvoltare in timpul domnitorilor Alexandru Ipsilanti, Constantin Ipsilanti si Ioan Voda Caragea, care maresc subventiile alocate Scolii de la Obedeanu. In planul de invatamant al scolii, pana la 1821, era prevazut studiul limbilor greaca si franceza, al aritmeticii si al limbii romane. La 1 octombrie 1825 Eforia Scoalelor din Bucuresti il instiinta pe caimacamul Craiovei - Alexandru Ghica, ca domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica a hotarat sa organizeze in toate orasele invatamantul in limba romana. In primavara anului 1826 se deschide, la biserica Obedeanu, Scoala Nationala de Limba Romana. Este - ca vechime - a doua scoala de grad mediu din Principatele Romane, dupa cea de la Sf. Sava din Bucuresti (intemeiata in 1818). Scoala de la Obedeanu isi inceteaza activitatea in 1830. Noua denumire a ei este Scoala Centrala si functioneaza in perioada 1831-1842 la biserica Madona Dudu, iar in 1842-1895 intr-o cladire aflata pe locul unde astazi este Colegiul "Nicolae Balcescu", in 1895 mutandu-se in actualul sediu al Colegiului. Scoala Centrala din Craiova, fiind considerata drept unul dintre focarele revolutiei pasoptiste, este inchisa in perioada 1848-1851. Activitatea sa reincepe, insa cu o noua titulatura: Colegiul din Craiova. Din 1854 acesta este cunoscut sub numele de Gimnaziul din Craiova, iar in 1864 devine liceu.
Scoala Publica de Fete, sustinuta din fondurile acordate de Iordache Otetelisanu si avand sediul in casele daruite de paharnicul Lazaro (motiv pentru care a si fost denumita "Asezamantul Lazaro-Otetelisanu") a luat fiinta in 1835, iar dupa 1864 a luat numele de Scoala Centrala de Fete (Institutul de Fete). In 1883, Institutul Lazaro-Oteteliseanu primeste denumirea de Institutul Pedagogic, intrucat aici se pregateau (pe parcursul a 5 ani de studii) viitoarele institutoare pentru scolile de curs primar. Traditia acestui lacas de cultura este continuata astazi de catre Liceul de Filologie-Istorie "Elena Cuza" (actualul local fiind construit in perioada 1927-1935).
La 1 noiembrie 1882 a luat fiinta prima clasa a Gimnaziului Real, care in 1901 devine Liceul "Fratii Buzesti".
In 1870 iau fiinta Scoala Normala de Invatatori (actualul Liceu Pedagogic, cladirea fiind construita intre anii 1888-1891), Scoala de Arte si Meserii (care l-a avut drept elev pe marele sculptor Constantin Brancusi in perioada 1894-1899), iar in 1877 apare Liceul Comercial "Gheorghe Chitu" (sediul sau istoric adapostind acum Facultatea de Medicina).
In prezent, invatamantul craiovean se desfasoara in 43 de scoli pentru studiile primare si gimnaziale, 28 de licee cu diverse profile, 18 scoli profesionale si 17 scoli post-liceale de specialitate.
-------------------------------------------------------------------------------- INVATAMANT SUPERIOR SI CERCERTARE
-------------------------------------------------------------------------------- La 17 aprilie 1948 isi deschide portile prima facultate din Craiova: Facultatea de Agronomie. In 1951 apare si Institutul de Masini si Aparate Electrice. In 1959 incepe sa functioneze "Institutul Pedagogic de 3 ani" (cu facultatile: filologie, matematica, fizica si chimie, stiinte naturale, istorie-geografie), iar in 1962 se infiinteaza Facultatea de Horticultura. In 1966 se decide crearea Universitatii din Craiova. Facultatilor existente li se mai adauga una noua in 1970: Facultatea de Medicina. In 1974 Universitatea din Craiova cuprinde 7 facultati (profile de baza: stiinte ale naturii, filologie si istorie, stiinte economice, medicina, electrotehnica, agricultura, horticultura), iar in prezent functioneaza 16 facultati, ale caror cursuri sunt urmate de studenti romani si straini (in anul universitar 1995-1996 au fost inscrisi 15447 studenti, din care 862 studenti straini):
Educatie universitara: Facultatea de Stiinte (fizica, chimie, biologie) Facultatea de Educatie Fizica Facultatea de Matematica si Informatica Facultatea de Litere si Istorie Facultatea de Drept "Nicolae Titulescu" Facultatea de Teologie Educatie economica: Facultatea de Stiinte Economice Educatie tehnica: Facultatea de Automatizari, Calculatoare si Electronica Facultatea de Electrotehnica Facultatea de Electromecanica Facultatea de Mecanica Educatie agronomica: Facultatea de Horticultura Facultatea de Agricultura Universitatea de Medicina si Farmacie (www.umfcv.ro) (imagine): Facultatea de Medicina Facultatea de Stomatologie Facultatea de Farmacie Colegiul Medical Universitar Cercetarea stiintifica a fost sustinuta atat prin mediul universitar, cat si prin crearea unor institute de cercetare dedicate diverselor domenii de activitate: constructii de masini electrice si transformatoare, industria lignitului, amenajari silvice, proiectare si urbanism, automatizari si tehnica de calcul.
In perioada ce a urmat dupa decembrie 1989, la Craiova au luat fiinta o serie de fundatii culturale si profesional-stiintifice, care, prin activitatea lor, incearca sa revigoreze viata spirituala a regiunii. Trebuie remarcate in acest sens Fundatia Bibliotecii Franceze "Omnia" (in plan cultural) si Societatea pentru Optimizarea Consumurilor Energetice din Romania - SOCER (in plan profesional-stiintific).
-------------------------------------------------------------------------------- INSTITUTII DE CULTURA
-------------------------------------------------------------------------------- Institutii de cultura cu veche traditie in Craiova sunt: Teatrul National (care apare in 1850 si in momentul actual se bucura de un deosebit prestigiu international), Teatrul de Papusi (1956), Filarmonica de Stat "Oltenia" (infiintata in 1947; gazda unor festivaluri nationale si internationale de renume), Teatrul Liric (1972, devenit in 1996 Teatrul de Opera si Opereta "Elena Theodorini").
Bibliotecile ocupa un loc de prima importanta in viata culturala a orasului, prima biblioteca publica din Craiova fiind infintata in anul 1840. Deosebit de valoroase in peisajul craiovean actual sunt Biblioteca Judeteana "Alexandru si Aristia Aman", Biblioteca Universitara, care gazduieste Biblioteca Germana si Biblioteca Franceza "Omnia".
Desi Craiova a beneficiat de un insemnat numar de colectionari de arta, primul asezamant muzeal dateaza din 1908. Astazi pot fi vizitate expozitii de arta, de istorie si arheologie, de etnografie, de stiintele naturii.
Cea de-a saptea arta - cinematografia - a patruns timpuriu in Craiova. Este demn de relevat ca la numai doi ani dupa prima reprezentatie cinematografica din lume, realizata de fratii Lumiere la Paris, la Craiova se prezinta scurte pelicule de film. Curiozitatea se transforma in interes si pasiune pentru noua arta, astfel ca, in 1915, in oras existau deja cinci sali de cinema. Craiova a dat cinematografiei mondiale mai multe talente autentice, care au devenit veritabile staruri: Jenny Holt (Ecaterina Vladescu Olt), Polla Illery (Paula Iliescu), Elisa la Porta (Eliza Strainul), regizorul Jean Negulescu (care s-a impus in lumea Hollywood-ului).
--------------------------------------------------------------------------------
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 24, 2004 8:03:26 GMT 2
Serviciul public descentralizat al Ministerului Culturii si Cultelor:
Adresa:
Directia judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National DOLJ Str. Ioan Maiorescu nr.10 Craiova, judetul Dolj Telefon: 0251-466008; Tel/Fax : 0251-524257 E-mail: cultura_dolj@pcnet.ro Director executiv: Dan LUPESCU
I. INSTITUTII PUBLICE DE CULTURA
1. Teatrul National Craiova Str. A.I.Cuza nr.11, Craiova Tel./Fax : 0251-416942(secretariat); 0251-415363 (centrala) E-mail : tnc@tnc.rdscv.ro Director general : Mircea CORNISTEANU, tel. 0251-414150 Persoana de contact : Ilarian STEFANESCU, director executiv, tel. : 0251-418352; 0722-580057
2. Teatrul Liric ELENA TEODORINI Str. Mihai Viteazu nr.1, Craiova Tel. : 0251-418426 Director general : Florian ZAMFIR, tel. 0722-220030 Persoana de contact : Maria Cristiana STAN, secretar muzical, tel. 0251-413425
3. Filarmonica OLTENIA Craiova Calea Unirii nr.16, Craiova Tel. : 0251-412342; Fax : 0251-418112 E-mail : filaro@microcom.ro Director general : Gheorghe FABIAN, tel. 0251-418112 Persoana de contact : Iulia NEGREA, sef birou marketing, tel. : 0251-411284
4. Casa de Cultura TRAIAN DEMETRESCU Str. Maria Tanase nr.25, Craiova Tel. : 0723-919750 Director : Alexandru STUPARU
5. Teatrul pentru Copii si Tineret COLIBRI Str. A.I.Cuza nr.16, Craiova Tel./Fax : 0251-412473 Director : Patrel BERCEANU Persoana de contact : Maria Adriana TEODORESCU
6. Scoala de Arta CORNETTI Str. 24 Ianuarie nr.3, Craiova Tel./Fax : 0251-413371 Director : Augustin RADU
7. Centrul Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Pop..are Str. Alexandru Macedonski nr.28, Craiova Tel./Fax : 0251-524844 ; 0251-523053 E-mail : ccpdolj@yahoo.com Director : prof.dr. Mihai Viorel FIFOR Persoana de contact : Nicolae MARIAN, referent Relatii cu publicul
8. Ansamblul Folcloric MARIA TANASE Str. Savinesti nr.1, Craiova Tel./Fax : 0251-414273 Director interimar : Natasa GUTUL Persoane de contact : Loredana GHEORGHE, referent, tel: 0721-513696; Claudiu PARASCHIV, referent, tel. : 0251-431884
9. Muzeul de Arta Craiova Calea Unirii nr.9, Craiova Tel./Fax : 0251-412342 Director : Paul REZEANU Persoana de contact : Florin REZEANU, muzeograf
10. Muzeul Olteniei - Craiova Tel. : 0251-411906 Director : Mihai DUTESCU
10.1. Sectia STIINTELE NATURII Str. Popa Sapca nr. 4, Craiova Tel./Fax : 0251-419435 Sef de sectie : Cornelia CHIMISLIU
10.2. Sectia ETNOGRAFIE Str. Matei Basarab nr.16, Craiova Tel. 0251-417756 Sef de sectie : Stefan ENACHE
10.3. Sectia ISTORIE - ARHEOLOGIE Str. Madona Dudu nr. 44, Craiova Tel. : 0251-418631 Sef de sectie : Otilia GHEORGHE
11. Biblioteca judeteana ALEXANDRU SI ARISTIA AMAN Str. Mihail Kogalniceanu nr.9, Craiova Tel./Fax : 0251-523177 ; 0251-532257 E-mail : bib@aman.ro Director : Mariana LEFERMAN Persoana de contact : Rodica BOROGHINA, sef serviciu, tel. : 0251-522393
12. Muzeul de Arta si Etnografie Calafat Str. 22 Decembrie nr. 6, Calafat Tel. : 0251-232521; Fax : 0251-230883 Director : Alexandru PÂRVAN, tel. 0745-364341
13. Casa Municipala de Cultura GHEORGHE BRAESCU Calafat Str. A.I.Cuza nr.34, Calafat Tel./Fax : 0251-230883 Director : Marin RUDAREANU, tel. : 0723-747073
14. Biblioteca Municipala Calafat Str. 22 Decembrie nr.11, Calafat Tel. : 0251-232480; Fax : 0251-230883 Responsabil : Mihaela RISTEA
15. Biblioteca Oraseneasca ANTON PANN - Filiasi B-dul General Racoteanu nr.157, Filiasi Tel. : 0251-441341; 0251-442115 Director : Marin TURBURAN
16. Casa Oraseneasca de Cultura Filiasi B-dul General Racoteanu nr.157, Filiasi Tel. : 0251-441453; 0251-441912 Director : Valentin FLORESCU
17. Casa Oraseneasca de Cultura Segarcea Str. Republicii nr.70, Segarcea Tel. : 0251-210795
18. R.A.D.E.F. ROMÂNIA FILM - filiala interjudeteana Dolj Str. A.I.Cuza nr.3, Craiova Tel./Fax : 0251-412230 Director : Ileana PAVELESCU
II. INSTITUTII PRIVATE DE CULTURA
1. S.C. Editura SCRISUL ROMÂNESC S.A. Str. Mihai Viteazu nr.4, Craiova Tel. : 0251-413763 E-mail : scrisulromanesc@orangenet.ro Director general : prof.univ.dr. Florea FIRAN, tel. : 0251/599521; 0742-696804 Persoana de contact : Cristina MARCU, secretar, tel. : 0740-011713
2. S.C. AIUS S.R.L. (editura si tipografie) B-dul Nicolae Titulescu, bl. 46, ap.7, Craiova Tel./Fax : 0251-596136 E-mail : editura@aius.ro Administrator : Camelia COBÂRCA
3. S.C. ALMA CONS CRAIOVA (editura si tipografie) Calea Severinului nr.44 A Tel./Fax : 0251-587300; 0251-420477
III. ORGANIZATII NEGUVERNAMENTALE
1. Fundatia Enciclopedica AMZA PELLEA Str. Nicolae Balcescu nr.51, Craiova Tel./Fax : 0251-434347 E-mail : amzavision@yahoo.com Persoana de contact : Anelis BULBOREA, secretar tehnic
2. Clubul Melomanilor Craiova Calea Unirii nr.16, Craiova Tel. : 0251-411284 Director fondator : Gheorghe FABIAN, tel. : 0251-418112 Persoana de contact : Ramona BADESCU, secretar
3. Fundatia RAMURI Str. Savinesti nr.1, Craiova Tel. : 0251-414414 ; Fax : 0251-417385 Presedinte : Gabriel CHIFU Persoana de contact : Valentin BAZAVERDE
4. Fundatia SATUL ROMÂNESC - MILENIUL III Str. Simion BARNUTIU nr.20, Craiova Tel./Fax : 0251-533406 ; 0251-534511 ; 0744-621986 Presedinte Executiv : Dorel EFRIM Persoana de contact : Aurelia PREDA, prim vicepresedinte, tel. : 0251-417289
5. Asociatia PODUL LUI APOLLODOR Calea Unirii nr. 64c, Craiova Tel./Fax : 0251-416841 E-mail : ciomu@hotmail.com Presedinte : Cristian CIOMU, tel. 0722-239304
6. Asociatia pentru Integrare Europeana QUIZ Str. Lapus Arges, bl. A55, ap.5, Craiova E-mail : aie_quiz@yahoo.com Presedinte : Camelia OLTEANU, tel. : 0721-982313; 0722-987122
7. Forumul Interetnic Dolj Str. Ioan Maiorescu nr.10, cladirea SC PROIECT SA, et. III, Craiova Tel. : 0251-409903 ; Fax : 0251-524257 Director executiv : Albert ZIMBLER Persoana de contact : Sorina POPA, secretar
8. Asociatia DIMANCHE Str. dr. Victor Gomoiu, bl. I-11, sc.1, ap.9, Craiova Tel./Fax : 0251-595695 E-mail : alexboureanu@zappmobil.ro Presedinte : Catherine JOURDAINNE, tel. : 0721-966682 Persoana de contact : Alex. BOUREANU, tel. : 0788-318909 ; 0744-351909
9. Societatea Prietenii Stiintei GHEORGHE TITEICA B-dul Nicolae Titulescu, bl. 46, ap.7, Craiova Tel./Fax : 0251-596136 Presedinte : Nicolae MARINESCU, tel. : 0744-627595 Persoana de contact : Mihaela CHIRITA
10. Fundatia ENGLISH SPEAKING UNION Calea Unirii nr. 19, Craiova (Consiliul judetean Dolj, Biroul de Integrare Europeana) E-mail : relpub@cjdolj Presedinte : Ileana MAJINA
11. Alliance Francaise de Craiova Str. Romain Rolland nr. 17/7, Craiova Tel. : 0251-412345 Presedinte : Elena TRAILA
12. Asociatia PROIECT PENTRU O LUME A OAMENILOR MAI BUNI Str. 22 Decembrie nr.13, Calafat Tel. : 0251-230773; 0251-306251 E-mail : folk@go.ro Presedinte : Dan Vana, tel. 0722-957231
IV. PROGRAME SI PROIECTE CULTURALE în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2003
1. Festivalul ELENA TEODORINI 1 - 30 octombrie 2003, Craiova Informatii suplimentare la : Maria CRISTIAN STAN, secretar muzical, tel. : 0251-413425
2. Stagiunea estivala 2003, editia a III-a, a Filarmonicii OLTENIA 8 august - 15 septembrie 2003, Craiova Informatii suplimentare la : Iulia Negrea, sef birou marketing, tel. : 0251-411284; E-mail : filaro@microcom.ro
3. Festivalul international CRAIOVA MUZICALA, ed a XXX-a 7 - 21 noiembrie 2003, Craiova Informatii suplimentare la : Iulia Negrea, sef birou marketing, tel. : 0251-411284; E-mail : filaro@microcom.ro
4. Târgul mesterilor pop..ari - 2003 25 - 27 octombrie 2003, Craiova Informatii suplimentare la : Dumitru Nicolae, referent, tel. : 0251-524844
5. Salonul de iarna al artistilor amatori decembrie 2003, Craiova Informatii suplimentare la : Sebastian CORNEANU, referent, tel. : 0251-524844
6. Tabara Nationala de Muzica Folk 1 - 6 august 2003, Calafat Informatii suplimentare la : Dan Vana, tel. : 0722-957231
7. Festivalul National de Muzica Folk FLOARE DE GER 6 - 7 decembrie 2003, Calafat Informatii suplimentare la : Dan Vana, tel. : 0722-957231
8. Zilele Bibliotecii Judetene AMAN (95 de ani de activitate) 15 - 20 noiembrie 2003, Craiova Informatii suplimentare la : Mariana LEFERMAN, director, tel. : 0251-523177, E-mail : bib@aman.ro
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on Jul 16, 2004 11:32:05 GMT 2
DELIRUL LUI DINEL- mesaj in categoria - ARTICOLE DE ZIAR Data :7/9/2004 Nume:ANONYMOUS Mesaj : M-am intamplat ieri pe la Craiova, cu un grup de ziaristi, incercand sa descoperim secretele celebrelor crame nemtesti de la Oprisor sau macar podgoria unde Mircea Dinescu isi mustuieste "Galbioara de Potelu" si - in general - sa tragem o inspiratie scurta si zdravana din aerul Olteniei de jos, inspre Dunare. Nevoiti, ca tot omul la drum de seara, sa gasim un loc spre a pune capul, pasii (si inspiratia gazdelor, care ne amenintasera mai demult cu o surpriza) ne-au purtat mai catre marginea Craiovei, la iesirea spre Calafat. Acolo, minune mare!, cum numai Dinel Staicu din Oltenia cred ca mai poate darui azi umanitatii: Complexul Hotel si Restaurant RSR... De la Republica Socialista Romania, cu drapel, stema, secera, ciocan si alte minunatii ce abia urmau sa ni se-arate.
Fauna de gips si plastic Dam sa ne-apropiem, pe un drumeag dintre Jiu si-un mic ochi de apa... In spate, aud un icnet! Un tovaras de drum, din fundul microbuzului, arata ceva cu degetul, dar nu poate vorbi... Icneste din nou, mai stins... Ma uit mai atent: in varful unui ciot itit din apa, un cuib de barza, cu locatarii aferenti, frumos "daltuiti" din gips de o mana dibace. Imprejur, doua rate mari, de plastic, balteau la apa mica.
Inaintam. Intram in curte, printre leii caramizii de portile stabilimentului. Cautam un loc de parcare chiar langa terenul de tenis, in apropiere de hotel.
Statuile Trecem de bustul lui Amza Pellea si - imediat dupa sulita manioasa a unui Tepes lustruit si incruntat - gasim un spatiu liber langa cele doua manechine tip ADESGO, invelite in rochite sport, care rezemau gardul, sub niste umbrare mici si verzi. Statuia lui Mihai Viteazu, cu barda avantata, arunca o binefacatoare si mareata umbra. Ne dam jos, ne-apropiem. Mihai pare aproape real: din ciment, frumos spoit cu bronz de aluminiu. In spinare, la cusatura dintre umeri, bronzul s-a sters, se vede cenusiul betonului... detalii fara nici o importanta... Urcam spre receptie, pe dalele frumos vopsite in verde-gazon. De sus, se vede si marea curte din spate.
Bustul lui Ceausescu din "Gradina Maicii Domnului" Ne zgaim un pic si - chiar in dosul mausoleului memorial de unde arata cu degetul spre viitor un bust al lui Ceausescu - descifram inscriptia de deasupra intrarii: "Gradina Maicii Domnului". Reconcilierea comunismului cu religia s-a intamplat la Craiova. Decidem sa pastram "cireasa de pe tort" pentru la urma, dupa ce ne cazam si facem un dus rapid.
In receptie (cu mult rosu), din nou Ceausescu! De data asta, cu Elena. Ne fac voios cu mana dintr-o tapiserie, stau umar la umar intr-o schita in carbune, inramata deasupra unui computer legat la Internet, ne privesc majestuos de pe cateva efigii din bronz, aliniate pe rafturi. In rest, volume din Omagiu, studii despre chimia polimerilor, diplome, doua arbalete (?!), un semineu si "In preajma revolutiei", de C. Stere. Cat ne face baiatul cazarea, stema RSR ne tinteste gales de pe un ecran. Alaturi, un pusti - transpirat de concentrare - joaca counter-strike. 50.000 ora in retea...
Urcam in camere, pe un hol lunguiet, luminat cu albastru-electric, ca o nava spatiala. Camerele: mari, cu aer conditionat, fiecare cu usa metalica de apartament, cu vizor. Pretul este de 50 de dolari pe noapte. Coboram la piscina. Pe margine, un David (sau poate Moise) "de Michelangelo" si cativa amorasi de gips, plus doi-trei delfini bronzulii. Sucim gaturile dupa o faptura apetisanta, in costum de baie tanga, albastru-azur: chelnerita de serviciu. Sedem un pic la masa. Pe terasa, sub o copertina. Ne-alunga curand gandacii, necrutatori ca lupta de clasa. Hotaram ca daca tot e sa ne infulece, mai bine s-o faca in aer liber, fara martori.
Fresca "Sfarsitul dictatorilor la Targoviste" Iesim, infiorati de emotia indelungatei asteptari, in "Gradina Maicii Domnului". De deasupra bustului lui Nicolae, la un balcon, prin iedera artificiala, ne tintuiesc sever doi lunetisti (din plastic categoria I, tip APACA), imbracati in uniforme de militieni de Circulatie, inarmati cu niste Kalasnikoave maron de la Romarta Copiilor, cu baionetele puse. Dam ocol asezamantului. In dos, de-o parte si de alta a frescei cu scena "Sfarsitul dictatorilor la Targoviste", in doua cutii mari de metal, ard lumanari: "pentru vii" si "pentru morti". Alaturi, un citat. M-am zapacit si nu mai stiu din cine...
Citate si indemnuri Intram in parc, pe alee. De-o parte si de alta, table vopsite in rosu, cu citate din Nicolae. Despre productivitatea muncii, indatoririle comunistului, datoria fata de inaintasi si democratie (?!) in general. Mai jos, la nivelul solului, placute cu "Nu calcati iarba!". Pe gazonul (bine tuns si stropit) se veselesc vreo opt ratoi de plastic, trei vulpoi de gips si un rottweiler (probabil din lemn, dar era cam departe ca sa poata baga cineva mana-n foc). Mai sunt rasfirate carute vechi, niste furcoaie de lemn si un tractor Fordson de pe la 1900.
Gonflabila face plaja chiar langa bordeiul inaintasilor lui Dinel Intr-un colt de gradina, chiar langa bordeiul reconditionat si lacuit al inaintasilor lui Dinel (cu poze si cateva detalii onomastice), pe o rogojina, o blonda gonflabila isi "bronzeaza" trupul longilin. Delirul "arhitectului" peisagist i-a proptit, chiar langa cap, si sacosa de plaja corespunzatoare. In context, pare mai degraba o SPP-ista la panda decat o vilegiaturista relaxata. Un manechin-calugar, rezemat de-un pom, "priveste" scena, siret si manios. Patru-cinci copaci mai incolo, dupa un trunchi mai groscior, se arata si-o calugarita, tot din PVC.
Antonescu, pazit de buldozer Urmeaza un tarc cu caprioare, apoi - intr-o alta imprejmuire - un bust urias al lui Ion Antonescu, pazit de un tun antiaerian, un buldozer si inc-un mecanism al carui rost ne scapa. Pe soclu, doua placi: "Romani, va ordon, treceti Prutul!" si un extras din sentinta de cond**nare la moarte a Maresalului.
De neuitat! Plecam. O colega incearca sa stea de vorba cu managerul locului, un pitbull ca la vreo 40 de ani, cu tricou fara maneci si ochelari de soare model Vadim. O repede scurt: "Nu vezi ca fac facturi?! Lasa-ma-n pace!" Ea incearca sa-i spuna ceva legat de tutuiala. Nu-i iese. Coltosul se uita din nou la ea si-o expediaza cu un gest precis.
Tinutul Olteniei, iulie 2004.
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 31, 2004 21:54:05 GMT 2
NEVOI LA CRAIOVA
Nu intru în Petrom. Cabinã micã, tip gaurã, ca la sat. E ora douã dupã-masa. Sînt în centrul Craiovei. Vineri. Vreau la toaletã. În vederea exercitãrii unui scurt mandat fiziologic. Simþeam marele haos ºi un uriaº vag care mã cuprindea. Trecusem de momentul în care puteam sã-mi suprim cu piciorul nevoia intempestivã. Trupul pusese stãpînire pe mine. Mintea nu mai funcþiona. Centrul Craiovei... mari opere de arhisuficientã Oltenie. Unde sã faci o scurtã admiraþie? La statuia lui Mihai Viteazul. Plãtesc parcare. În judecãtorie, cã ajung acolo. Da, lîngã sala de judecatã. Urc, nu-i nimic. A, s-o fi referit la biroul judecãtorului de serviciu? Da, avea un maldãr de dosare în dreapta lui. Te poþi ascunde dupã dreptate într-un asemenea moment. Dar te vede zeiþa cu cîrpa pe ochi. Unde e? - întreb. A, e la etaj, numai pentru judecãtori. Dar avocaþii? Dar clienþii lor? Poliþiºtii? Grefierii? Lîngã. Într-a-devãr, lîngã Judecãtorie era un subsol pe care scria WC. Nu mai puteam. Ultima frontierã. Dacã<br> . vreþi sã pãtrundeþi în acel loc mult dorit, eu vã rog sã pãtrundeþi ca sã luaþi pe tãlpi tot ceea ce a putut da infracþiunea româneascã, cred, de douãºcinci de ani pînã acum. O adevãratã ºi amestecatã plutire pe ape galbene. Dosare întregi, sentinþe judecãtoreºti definitive erau deasupra. Încerc din uºã sã bat cu jetul. Nu se poate. Intru la femei. Intru la femei? Ce-am înnebunit? De ce sînt curios? Ies din infernul nesfîrºitelor tocane, pateuri, mîncãruri de cartofi ºi, vertical, caut alt debuºeu. Vãd o terasã. Nu are toaletã. Întreb localnici. Se uitã la mine. Întreabã ce e aia. Ah, în sfîrºit! Pot sãvîrºi un act cultural în Craiova. Uºa deschisã mã îmbie. E cinematograful. Spun ce am de spus casierei. Se întreabã dacã nu trebuie sã-mi taie bilet de intrare la film. κi cheamã ºeful, dacã sã-mi permitã sau nu intrarea. Coboarã încet ºeful. Mã mãsoarã. Un miros mã îmbie. Aud aprobarea lui. În sfîrºit, mã scap de grijã. Mã loveºte inspiraþia. Cînd am fost la Calafat, fãcusesem pipi pe Primãrie.
Eugen ISTODOR
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 31, 2004 21:46:46 GMT 2
CRAIOVA, IN APRILIE 2000
Oraºul nu s-a schimbat prea mult. Blocurile, fabricile din marginile lui (existã ºi margini interioare ale oraºului, dai peste ele cînd nu te-aºtepþi!) sînt aceleaºi. E drept, au apãrut panourile publicitare, cîteva benzinãrii, Mc Donald's, tramvaie uzate aduse din Germania. Feþele oamenilor nu s-au schimbat. Bãtrînii aratã la fel. Elevii nu mai au uniforme, nici carnete UTC. Fetele au pãrul vopsit ca unghiile ºi sandale despre care aþi scris ºi voi. O glumã.<br> Studenþii nu mai culeg recolta. Se dau burse în strãinãtate. Cei cãrora nu le e dragã ºcoala nu se mai fac strungari, ci taximetriºti. Fetele tot vînzãtoare. Avem discoteci, baruri, greve, bingo, chat, telenovele. Nu mai avem antene pentru sîrbi.
La sat oamenii ºi-au primit pãmîntul înapoi. Unii se duc cu Dacia sã-l munceascã. Dar tot moromeþian se-adunã ºi pun masa, lîngã maºinã. Apoi dau cu sapa sau arã. Cei mai mulþi arã cu plugul. Femeia (sau copilul) mînã calul (sau mãgarul, dacã acesta este de acord), în timp ce bãrbatul þine bine de coarnele plugului.
Seara privesc "Sunset Beach" sau plîng la "Surprize, suprize". Elevii mai mari sînt scutiþi de cîmp, au avut testare pentru bac. "Ce v-a dat, mamã? A fost greu?". "Am fãcut. Ne-a dat Porcul mistreþ cu dinþi de argint."
Corina îmi spune cã unele sate sînt tare sãrace. Cã a vãzut o femeie care avea în camera ei ºi cocina în care habita porcul. Cã erau ºi doi copii despre care se spunea cã iarna se hrãnesc cu coceni, iar vara pasc ca iezii iarbã, din curte. E prea trist ca sã nu fie adevãrat. ªi veþi spune cã e o excepþie, iar eu vã întreb dacã existã ºi o regulã pe care o confirmã.<br> E bine însã! Sîmbãtã seara, în cîte un sat, în cîte un bar, aduce patronul douã fete, de la oraº, iar þãranul român poate vedea live un numãr de strip-tease spre disperarea ºi indignarea sãtencelor.
Mã întreb ce gîndesc aceºti oameni despre capitalism, despre democraþie. <br> . Le ascult comentariile politice în trenurile acelea personale în care aº spune cã puþinã lume are bilet ºi, de regulã, cei ce au aºa ceva stau în picioare. Aº spune despre ceilalþi cã merg cu naºu. (Naºu e tot de la þarã. Dupã ce trece, oamenii spun cã ºi-a fãcut vilã în sat, naºu. Cã are gresie în curte. Mai spun cã ºi naºii dau o cotã, mai sus, cã de-aia nu se ia nici o mãsurã. Eu nu cred. Poate în altã þarã! Nu pot crede cã se întîmplã aºa ceva la noi, în þara fãrã poliþiºti corupþi, fãrã medici care nu opereazã dacã nu li se dã o anumitã sumã, fãrã preoþi mutaþi în alte parohii pentru cã "jupoaie oamenii", fãrã pãduri înjumãtãþite, fãrã bacºiºuri, fãrã politicieni incorecþi, cu funcþionari cinstiþi ºi echipe de fotbal care joacã fotbal chiar ºi pe stadionul Rocar.)
Oamenii ºtiu ce e de fãcut. Unii zic cã tot dictatura ar fi mai bunã. Alþii s-au sãturat de cursul dolarului. Ei, de exemplu, ar pune lira sterlinã. Americanii sã stea în America lor, cu dolari cu tot. Alþii au programe pentru agriculturã, unii ºtiu cum ar trebui fãcutã reforma (în privinþa privatizãrii, ei nu sînt de acord. Deja statul a pierdut prea mult ºi pe nimica).
Dacã existã o gîndire capitalistã în mintea acestor oameni, ea este, cel mult, larvarã. Efectele propagandei comuniste sînt încã puternice, cliºeele pe care ea le-a indus fiind folosite în discursul politic al unor partide, dupã 1989. ªi sînt ºi astãzi. Nu e de mirare cã o bunã parte a pop..aþiei României considerã cã, dupã zece ani de tranziþie spre capitalism, cel mai potrivit om pentru funcþia de preºedinte al þãrii este un fost activit al Partidului Comunist.
ªi cum atunci cînd spun capitalism mã gîndesc la democraþie, pot zice cã atunci cînd mã gîndesc la democraþia româneascã îmi vin în minte cuvintele lui Montherlant: "Era chiar fecioarã. Dar atît de puþin, încît mai bine sã nu mai vorbim despre asta".
Cornel Mihai UNGUREANU Calea Bucureºti, Bl. N10, Craiova
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 31, 2004 21:33:16 GMT 2
Parcele de la Craiova ºi Parca de la Guvern
O parte mare ºi bunã din dramaturgia româneascã se situeazã în zona ambiguitãþii, la jumãtate distanþã între pitoresc ºi mitic. "O scrisoare pierdutã" poate fi privitã la fel de bine ca o satirã electoralã, ca o farsã conjugalã sau ca o dramã abisalã. Am vãzut Gaiþele lui Al. Kiriþescu în cele mai diverse interpretãri, unele mai amuzante decît altele, toate focalizate însã exclusiv pe caricatural. Mircea Corniºteanu, în spectacolul sãu de la Teatrul "Sicã Alexandrescu" din Braºov, surprinde prin faptul cã lasã în urmã comedia de moravuri, îndrãzneºte chiar sã treacã dincolo de psihologic, pentru a explora adîncimile arhetipale ale piesei. Cele trei bãtrîne provinciale nu sînt doar niºte parvenite vulgare, ridicole ºi temperamentale, clocotind de energii neconsumate ºi radiind rãutate. Spectacolul începe în surdinã, fãrã obiºnuitul brio, înºelînd oarecum aºteptãrile. Scoþînd însã în evidenþã momentul în care bãtrînele urmãresc de la fereastrã cortegiul funerar, regizorul anunþã adevãrata mizã a piesei ºi pregãteºte crudul act al doilea. În camera în care s-a refugiat din instinct de conservare, cu energia scurgîndu-i-se ca sîngele dintr-o ranã, Margareta trebuie sã îndure prezenþa opresivã ºi insistentã a celor trei. Ele n-au pãtruns acolo nici din grijã, nici din rãutate, ci pentru cã adulmecau moartea, rostul lor adevãrat fiind sã o invoce, sã o dirijeze, sã o ajute. Surorile Duduleanu sînt în acelaºi timp tipuri ridicole de provinciale ºi figuri mitice înfricoºãtoare. Ele sînt cele trei Parce.
Parcele, numite Moire de greci, au în grijã firul vieþii oricãrei persoane. Nona (Clotho) îl toarce, Decuma (Lachesis) îi stabileºte lungimea, Morta (Atropos) îl taie cu foarfecele. Nu este greu sã le identificãm în personajele piesei. Clotho este Aneta, managerul general al clanului. Zoia - infantilã ºi cochetã, avînd aparenþa cea mai umanã - este Lachesis, cea care distribuie fiecãruia atît cît îi este acestuia îngãduit. Nu trebuie sã ne înºele aparenþa umilã a Lenei, calica abia toleratã de surorile ei. Tocmai ea, colivãreasa cu vise malefice, premonitorii este Atropos, Morta, cea care executã simbolic sentinþa fatalã. Aºa se explicã accentele groteºti, mahleriene pe care le dã ea cîntecului "Ferentarul vesel ºi frumos ca crinul", inspirat introdus în final.
Interpretarea spectacolului de la Braºov, relativ modestã, nu susþine destul ambiþiile regizorale. Paula Ionescu este o Anetã corectã, chiar cochetã, dar palidã, fãrã personalitate. Virginia Itta Marcu a decis ca Zoia sã fie pelticã ºi sã se legene ca o raþã, sugerînd astfel inutil ramolismentul. Constanþa Comãnoiu reuºeºte cel mai bine sã redea ambiguitatea Lenei: ferocitate fatalã ascunsã sub aparenþã comicã. Bianca Zurowski interpreteazã cu exces . melodramatic rolul Margaretei, pune prea multã amoare, langoare ºi paloare în jocul ei, altfel expresiv. O sfîrºealã sobrã, bine gradatã ar fi fost mai potrivitã. Ceilalþi joacã ce ºi cum era de aºteptat, respectiv comedie, mai mult sau mai puþin spumos. Viorica Geantã Chelbea obþine uºor aplauze ca Fräulein, iar Iulia Popescu îmbogãþeºte cu fantezie ºi bun gust rolul servitoarei.
Nu întîmplãtor alãturãm piesa premiatã a lui Horia Gârbea, Cafeaua domnului ministru, de Gaiþele lui Al. Kiriþescu, cãci avem de a face ºi în acest caz cu acelaºi tip de ambiguitate: piesa poate fi interpretatã în acelaºi timp ca o satirã suculentã a vieþii politice de azi, respectiv ca un "joc al masacrului" în tonalitate absurdã. Personajele sînt bine ancorate în realitate: un ministru cu accente peremiste în vestimentaþie ºi retoricã, o secretarã stilatã dupã toate exigenþele PR (departamentului de relaþii publice) ºi o solicitantã insistentã, înclinatã spre ºantaj, de fapt o matroanã de bordel cu pretenþii de "night-club". Între cei trei se încheagã un dialog care basculeazã de la umorul scenetei de televiziune la tragicul "Lecþiei" lui Ionesco. Cafeaua oferitã de secretarã intrusei insistente este otrãvitã, moartea intrînd astfel în biroul ministerial fãrã vreun rost aparent. Secretara parcã ar fi ºi ea o Parcã, anume Atropos, cea care taie firul, de data asta direct, fãrã sã þinã seama nici de cine-l toarce, nici de cine-l mãsoarã. Umorul verde de la început vireazã repede spre negru, iar grotescul vegherii moartei ºi suspense-ul creat de vagile tresãriri ale cadavrului creeazã o atmosferã dramaticã de bunã calitate.
Iulian Sabados a pus în scenã piesa în noua ºi cocheta salã de teatru de la Hanul cu Tei, cu actorii teatrului "Toma Caragiu" din Ploieºti. El a optat pentru o tonalitate apãsat-grotescã încã de la început, astfel încît sã fie pentru toatã lumea clar cã "nu e de joacã". Or, farmecul piesei stã tocmai în înºelarea aºteptãrilor publicului. Acesta ar trebui lãsat un timp sã se amuze inocent, privind dezmãþul din spatele uºilor închise ale puterii. Apoi, fiorul morþii fãrã sens i-ar declanºa brusc perplexitatea, stare beneficã trãirii estetice ºi amintind, de altfel, de reacþiile unor cunoscuþi actanþi postrevoluþionari. Aºa cum stau lucrurile în spectacol, savoarea este sacrificatã în favoarea claritãþii, ceea ce împrumutã "Lecþiei" lui Gârbea un oarecare exces de didacticism. Nefirescul jocului actoricesc este voit, el þinînd de un anumit expresionism asumat. Intenþiile regizorale par bine urmate de actori, iar spectacolul are nerv ºi coerenþã. Ceea ce-i lipseºte este un uºor halou de ceaþã: morala lui nu este una a ambiguitãþii.
Adrian MIHALACHE, Dilema
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 31, 2004 21:29:14 GMT 2
CRAIOVA, CU NUNTI SI FOSTI MINISTRI
dlui Cornel Mihai Ungureanu
La sfîrºitul sãptãmînii trecute am fost la Craiova, la o nuntã în familie. Nimic aici despre nuntã - ce-ar fi de povestit dintr-un eveniment atît de excepþional, cu mireasã frumoasã ºi zglobie ºi mire frumos ºi þeapãn în costumul cu papion? -, ci doar voi spune cã oraºul era înmãrmurit într-o cãldurã de infern.
Vineri seara, abia ajuns, am ieºit la o bere în Parcul Romanescu (de la a cãrui inaugurare se vor împlini în curînd o sutã de ani), fost al Poporului pe vremea în care ajutam cîteva domniºoare sã treacã cu pas uºor peste pietrele mari ce marcheazã din loc în loc firul de apã din peisaj, plin primãvara de nuferi. Între timp, domniºoarele au devenit mãmici, ajutate, pe bunã dreptate, de alþii. Fireºte cã ºi poporul s-a mai schimbat. În locurile prin care la începutul anilor '80 comitetul UTC pe judeþ organiza spectacole în ziua de 2 mai - "ziua tineretului" pe-atunci - acum am vãzut craioveni fãcînd jogging sau plimbîndu-ºi cîinii, dupã ce mai an cîþiva impresari l-au plimbat, aþi ghicit, pe Toto Cutugno. În grãdina zoologicã - prin care treci cu limba grea din cauza interacþiunii dintre cãldura teribilã ºi resturile de carne aruncate în cuºtile carnivorelor - leul stãtea cu burta în sus, rãpus de cãldurã ºi plictis, cu gîndurile probabil prin umbra rarã a unei savane (unul dintre însoþitori, sceptic, spunea cã este foarte probabil ca perechea de lei a Craiovei sã se fi nãscut în vreun Zoo din Hamburg; se poate sã aibã dreptate). Berea localã este mult mai bunã acum - o bere precum cea pentru care ne-am oprit la terasa de la Castelul ce vegheazã de un secol podul suspendat al parcului. ªi dintr-o datã am vãzut, deasupra intrãrii în barul castelului, cuvintele Se treascã dnul Romanescu, trase în cimentul altui veac de mîini de zidari nedibace la scris. Am încercat, eu ºi însoþitorii, sã ne aducem aminte dacã aceste cuvinte erau vizibile în acelaºi loc ºi acum douã decenii; nu am reuºit. Întrebatã, chelneriþa s-a uitat la ele ca ºi cum le-ar fi vãzut pentru prima oarã, deºi trece pe sub ele de cîteva zeci de ori pe turã.<br> . Uite-aºa se ºterge memoria comunismului, îmi spuse un însoþitor ºi, desigur, avea dreptate.
Sîmbãtã, printre nuntaºi, am întîlnit un admirator al lui Adrian Nãstase, unul al lui Bãsescu, unul al lui Petre Roman ºi, evident, mai mulþi admiratori de-ai mei - dintre care unul era totuºi sensibil la Ion Antonescu, altul la Iliescu, altul la Stolojan, altul la Roman, altul la Bãsescu, iar altul spunea cã dacã ar spune el tot ce ºtie despre o tînãrã deputatã PRM (craioveancã ºi ea) s-ar fisura eºichierul politic al þãrii. (A doua zi m-a sunat fostul ministru de Externe ªtefan Andrei; Cioroiene, te sãrut pe amîndoi obrajii, spune-mi ce mai e pe-acolo - mi-a zis; eu i-am spus, iar fostul ministru mi-a dat ca sigur cã dacã Oltenia e uscatã, România va muri de foame, mai rãu ca-n '46-'47. Cred cã are dreptate.)
În fine, duminicã dupã prînz am plecat spre garã, cu un taxi (taximetria-i ieftinã la Craiova). Pe strada General Magheru, care leagã cartierul Valea Roºie de Calea Bucureºti, case noi apãrute din loc în loc, deloc urîte. Plus un cîine mort în mijlocul drumului, pe un asfalt încins la peste 40 de grade. Trec repede peste idee, pe undeva e de înþeles: de unde sã aibã oamenii primãriei timp pentru toate hoiturile cînd primarul Bulucea însuºi s-a chinuit enorm pentru a strînge rãmãºiþele Universitãþii?
În acea Craiovã adormitã a amiezii, ºoferul era tînãr, slãbuþ ºi foarte vesel. Pe umeri purta un prosop ud. Dom'le, m-am înscãunat! - mi-a spus el pentru a-ºi motiva voioºia. Cum aºa?, am întrebat. De la Paºti eram certat cu patronu', a zis cã mã dã afarã, da' ieri mi-a spus bã, eºti tîmpit, da' te þin acia, cã eºti bun. Taxiul rula uºor, iar ºoferul bãtea darabana pe volan. Preþ de o clipã privind lumea prin ochii lui, mi s-a pãrut dintr-o datã mai simplã ºi mai frumoasã.
ªi pe loc m-am gîndit cã aveau dreptate, ºi ºoferul ºi patronul. ªi cã, de-ar fi sã scriu o poveste despre acest periplu, aº da dreptate - cã meritã - la toatã Craiova.
Adrian CIOROIANU, Dilema
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 24, 2004 22:40:42 GMT 2
La timpul prezent
- Cum ai trait schimbarea epocilor, nea Ilie? - Dupa Decembrie ‘89 au venit romanii din sat, m-au luat pe sus si m-au dus la Primarie. Asa m-am trezit primar peste noapte, insa n-am rezistat decat doua luni ca eu nu eram cu Iliescu...
- Esti dezamagit de tot ceea ce s-a petrecut dupa aceea? - Pentru mine, moartea lui Corneliu Coposu a insemnat disparitia ultimului politician adevarat. Ma intreb ce le-ar spune acum colegilor de partid daca s-ar scula din mormant. Votai si eu "schimbarea" in ‘96, ca tot olteanul cu scaun la cap, dar sunt profund deceptionat atat ca om, cat si ca roman...
- A cui crezi mata ca este vina? - A guvernului, desigur, dar si a Opozitiei! Politicienii nostri nu stiu sa se retraga la timp... E o adevarata arta sa lasi o amintire frumoasa in urma ta!
- Mi-ai marturisit mai devreme ca porti discutii in contradictoriu cu fiul matale. - Da! El continua sa aiba o oarecare simpatie pentru Iliescu si ma ia peste picior, din cand in cand, pe motiv ca ma imbrac cu camasa "verde" cand ma duc la biserica.
- Din ce traiesti, nea Ilie? - Am o pensie de 600.000 lei, dar am ramas si salariatul parohiei, unde lucrez de 30 de ani. Dirijez corul bisericesc. Uneori, ma ajuta si baiatul, cand are de unde... Lumea ma cunoaste de om serios si cinstit, iar preotul este foarte cumsecade. Cand strangem bani de la oameni, vine si ma intreaba: "Ce facem, nea Ilie?", iar eu ii raspund ca anul trecut, de Paste: "Coperim biserica, asa ca sa vada oamenii, cu ochii lor, ca nu-i pacalim!". Dar lumea este destul de saraca in sat, mai ales acum...
- Cum iti explici matale faptul ca de zece ani incoace, majoritatea oltenilor voteaza tot "la stanga"? - Secretul este ca prin partile noastre oamenii o dusera binisor pe vremea comunismului, iar acum ramasera cu praful de pe toba si n-ai cum sa-i convingi!
- Dar mata cu cine vrei sa votezi in anul 2000? - Cu Dumnezeu! Sau mai bine astept, daca oi avea zile, sa apara un om nou, adevarat, tanar. Poate chiar vreun oltean... Cand vad ce se intampla in Parlamentul de azi, imi vine sa ma iau cu mainile de cap, dar mi-e groaza si de Parlamentul viitor, daca ma iau dupa sondaje. L-as vota chiar si pe Vadim, daca n-as sti ca tot ce se naste din pisica, mananca soareci!
- Nea Ilie, daca tot l-ai pomenit pe Cel de Sus, spune-mi, te rog, de ce crezi ca romanii se intorc din ce in ce mai mult cu fata spre Dumnezeu in ultima vreme? - Toata lumea imi pune intrebarea asta, dar sa stii ca nu este numai din cauza saraciei! Dumnezeu le-a fost furat romanilor vreme de cincizeci de ani, iar acum ei il regasesc incet-incet... Unii sunt prosti si nu isi dau seama ca asta este prima dovada frumoasa a libertatii in care traim. Inainte, la Podari veneau trei babe la biserica, duminica, insa acum cand ma roaga parintele sa mai tin predica, uneori, vad cate doua sute de oameni, plus cele 40 de femei care canta in corul pe care il dirijez. Dac-ar intelege si politicienii, precum oamenii de rand, ca daca dai o palma, o iei inapoi, iar daca dai o paine, o primesti proaspata, poate s-ar schimba multe in viata noastra...
- Cand te gandesti la viitor, esti pesimist, nea Ilie? - Nici vorba! Romanii au trait rele mult mai mari, iar eu nu mi-am pierdut optimismul, nici cand ma bateau in puscarie, darmite acum! Mi-e mai urat de cand am ramas singur, fiindca Stefana mea avea o mandrie sanatoasa, stia sa se bucure de copii si de viata, iar pe mine tocmai asta ma ajuta. Dar ma uit tot inainte, chiar daca mi se mai impaienjenesc ochii de lacrimi... Pe mine, nadejdea nu m-a mintit niciodata!
MARIUS PETRESCU
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 24, 2004 22:33:35 GMT 2
ILIE TUDOR (I): "Nãdejdea nu m'a mintit niciodatã!" Dialog cu un oltean rãzvrãtit
Ilie Tudor este nascut pe data de 3 martie 1923 si anul acesta a implinit 76 de ani. In pofida varstei, se simte inca "verde", dovedind o energie iesita din comun: vorbeste mult, este febril, gesticuleaza spontan. Verva sa retorica, punctata cu opinii morale si politice inedite, ii contamineaza pe musafirii care ii trec pragul casei, motiv pentru care personajul si-a castigat faima unui autentic "oltean razvratit". Desi este tatal celebrului rapsod Tudor Gheorghe, nea Ilie nu se lasa intimidat de pop..aritatea fiului, a carui glorie o concureaza cu un destin de exceptie si cu un remarcabil talent literar, publicand poeme crestine si amintiri din anii detentiei politice, in diverse gazete. Om umblat prin nenumarate locuri, insa trait o viata intreaga in comuna Podari din judetul Dolj, dincolo de apa cea repede curgatoare a Jiului, Ilie Tudor a patimit destule in intreaga sa existenta, dar nu s-a aratat niciodata biruit de suferinta, nici macar asta-vara, cand - exact de Sfantul Ilie - iubita sa sotie Stefana a trecut la cele vesnice, lasandu-l singur dupa 55 de ani de casatorie... Nea Ilie a pus semnul doliului pe fatada casei (unde va sta vreme de sapte ani, asa cum o cere obiceiul locului) si a luat viata de la capat, pentru ultima oara... Golul ramas in cele sapte incaperi s-a mutat si in suflet, desi pensionarul vioi a reusit sa invinga atat pustiul, cat si tristetea din tarziul vietii. Dupa trei sferturi de veac si mai bine, Ilie Tudor este inca un martor frenetic si lucid al fiecarei epoci pe care a trait-o, iar suferinta l-a facut mai intelept, fara sa-si piarda nici simtul umorului, nici credinta in Dumnezeu. "Cu cat are mai multe de povestit - sustine venerabilul personaj - cu atat se simte mai viu un oltean!"
Amintiri oltenesti - Cum se vede Romania, nea Ilie, privita din inima Olteniei? - Frumoasa, glorioasa si paguboasa!
- Crezi ca fiul dumitale celebru ar fi de acord cu o asemenea caracterizare? - Cand era elev in clasa a V-a, lui Gigi i-a fatat o pisica in palma si asta i-a purtat noroc toata viata, asa ca m-ar putea contrazice. Noi doi discutam mereu in contradictoriu... Dar el e creanga, iar eu sunt trunchiul, deci trebuie sa ma creada!
- Dar Oltenia cum ti se pare astazi, nea Ilie? - Se cam inmultira tiganii, insa hoti mai sunt si prin alte parti... Da’ oltenii mei, tot cu nasul pe sus!
- Seamana capitalismul de dupa 1989 cu cel pe care l-ai apucat matale inainte de razboi? - Nici vorba! Eu am venit pe lume la sapte luni si de la aceasta amintire mi se trage prejudecata ca m-am grabit intotdeauna, dar vechea societate romaneasca nu se pripea, cum fac cei mai multi in ziua de azi.
- Povesteste-mi, te rog, o amintire frumoasa! - La o saptamana dupa ce m-am casatorit, a trebuit sa plec in armata si toata lumea din Podari o caina pe biata nevasta-mea ca si-a luat de barbat un neispravit. Am reusit sa ma "las la vatra", din motive de sanatate, foarte repede, asa ca m-am intors in sat cand nimeni nu se gandea, fiindca abia plecasem. Cand m-a vazut in curte, deja inapoiat, sotia - Dumnezeu s-o odihneasca in pace, acum! - n-a mai scos un singur cuvant, o zi intreaga, asa era de uimita si emotionata... N-am sa uit tacerea aceea pana mor si eu!
- Spre sfarsitul epocii interbelice, Oltenia s-a confruntat cu faimosul fenomen al Maglavitului, nu-i asa? - Nu numai Oltenia, ci intreaga Romanie! Eu am intrat in "Oastea Domnului" in 1935 si am ramas pana acum. L-am cunoscut personal pe legendarul Petrache Lupu. Mi-a facut o impresie extraordinara! Cand am ajuns prima oara la Maglavit, langa el, m-am lasat de fumat brusc, fara sa stiu de ce... Lumea mai crede inca si astazi, in mod eronat, ca "Oastea Domnului" ar fi un fel de "secta", ceea ce este o prostie fara de margini. Noi am fost "iezuitii ortodoxiei", adica am pazit mai strasnic decat crestinii de rand principiile morale, canonul si dogma!
- Dupa razboi ce s-a intamplat? - Pai, ce-a fost peste tot! Au dat buzna rusii, dupa ei au venit comunistii pe capul nostru si s-a dus totul de rapa...
- Mata ce faceai prin anii ‘50? - Imi cresteam copiii, ma luptam cu vulpile si cu dihorii sa nu-mi manance gainile si ma duceam la Bucuresti sa public poezii. In redactie la "Gazeta Literara" i-am cunoscut inainte de arestarea mea pe Mihai Beniuc si sotia sa, pe Nina Cassian (care era tot atat de talentata, pe cat era de urata, insa avea o inteligenta de care te puteai indragosti), pe tanarul Marin Preda si pe Nicolae Labis, ce era considerat un fel de "Petrache Lupu" al literaturii acelor ani. Imi amintesc ca Labis mirosea mereu a bautura si purta camasi cu gulerul murdar, insa era un bucovinean cu suflet de aur! In acea perioada am mai avut norocul sa-i cunosc personal pe Sadoveanu, pe Arghezi, pe Demostene Botez... Cand veneam la Podari, in glodurile toamnei sau nametii iernii, parca soseam pe alta planeta! Insa aici ma asteptau Stefana si copiii, asa ca ma intorceam ca la o apa buna.
- Mi se pare uimitor cate persoane faimoase ai cunoscut! - Asa ma laud si in fata baiatului meu: ca a mostenit de la mine darul poeziei, "urechea muzicala" si bucuria de a trai in mijlocul acelei lumi, iar de la mama-sa - darzenia. Dar asta nu e nimic, pe langa cei pe care i-am intalnit in puscarie!
Suferintã, solidaritate si credintã<br>- Cand ai fost arestat, nea Ilie? - In 1958, tarziu fata de altii. Am primit o cond**nare de 22 de ani... Am fost eliberat o data cu toti, in 1964.
- Pentru ce ai stat in detentie? - Cand aveam 14 ani, am facut parte din Fratiile de cruce legionare.
- Pe cine ai cunoscut in inchisoare? - Numai oameni unul si unul! Radu Gyr, Nichifor Crainic, printul Alexandru Ghica... Am stat in celula luni de zile cu parintele Dumitru Staniloaie. Dormeam fiecare in bratele celuilalt si ne incalzeam unul pe altul, ca doi frati de cruce... Odata am vrut sa-i dau cojocul meu, insa mi-a raspuns cu o blandete aproape dumnezeiasca: "Nu te voinici, ca ai doi copii si nu stii cat mai este de stat aici!...". Pentru mine, anii de inchisoare au fost o "universitate". Peretii celulei erau zgariati cu poemele lui Radu Gyr, Nichifor Crainic ne tinea prelegeri de filosofie si istorie politica, iar parintele Staniloaie oficia toate slujbele dupa calendar, pe langa faptul ca ne spovedea regulat. Toate astea nu pot sa le uit pana intru in pamant.
- Nu ai traversat nici un moment dramatic, de cumpana?
- Ba da! In 1961, m-au chemat la ancheta si un satrap mi-a inmanat certificatul de deces al baiatului meu... M-am intors in celula alb ca varul, mut de durere si disperare, dar parintele Staniloaie mi-a spus sa ma rog cu putere la Dumnezeu, ca sa-mi dea un semn, iar el mi-a facut slujbe in fiecare zi. Dupa o saptamana, l-am visat pe Gigi, asa cum nu-l vazusem de trei ani. Venea printr-un lan de grau verde, ingropat pana la brau, facandu-mi semne cu bratele ridicate. Mi-a strigat in vis, zambind: "Tata, nu sunt mort, uite-ma, sunt viu!". Cand m-am intors acasa, dupa eliberare, exact asa l-am regasit pe fiul meu! Era intr-un lan de grau, la marginea satului, si mi-a facut semne cu bratele, alergand spre mine... Se poate uita asa ceva, chiar si dupa o viata intreaga?!
- Cred ca nu ti-ai fi inchipuit, atunci, ca vei apuca si caderea comunismului!
- Niciodata nu mi-am pierdut speranta! Imi amintesc ca ii spuneam baiatului meu, cu doar doua-trei luni inainte de Revolutie: "O sa se aleaga praful si pulberea, tine minte!".
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 22, 2004 15:03:56 GMT 2
Preotii craioveni, impresionati de Patimile lui Hristos O numeroasa delegatie formata din inalte fete bisericesti, in frunte cu IPS Teofan Savu, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, a mers, marti seara, la Cinematograful Patria din Craiova pentru a viziona controversatul film al lui Mel Gibson, “Patimile lui Hristos”. Zeci de preoti si maicute din Banie au vrut sa vada filmul despre care s-a comentat in toata lumea. Prezenta inaltelor fete bisericesti, dar si a unui numar insemnat de politisti, veniti sa asigure paza, i-a surprins atit pe ceilalti spectatori, cit si pe angajatii cinematografului, care spuneau ca nu au vazut niciodata atitea maicute si preoti la film, desi lucreaza de 20 de ani in cinematograful respectiv. Impresionate de realizare, maicutele au plins la vizionarea filmului. IPS Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei, spune ca pelicula “Patimile lui Hristos” corespunde adevarului relatat de Sfinta Scriptura si se adreseaza atit credinciosilor, cit si celor mai putin apropiati de credinta, pentru a le face cunoscute evenimentele legate de moartea lui Hristos. “M-a impresionat cel mai mult scena in care Mintuitorul se afla in Gradina Ghetsimani, dar mi-a placut si cum a interpretat actrita rolul Maicii Domnului. Sint foarte putine scenele care nu mi-au placut, in sensul ca in unele este prea multa violenta, dar aceasta nu inseamna ca nu corespund realitatii de atunci”, a declarat IPS Teofan. “Un film nu schimba credinta”
Preotii prezenti marti seara la cinematograful craiovean au apreciat pelicula realizata de Mel Gibson. “Un film nu poate schimba credinta, dar misca ceva in sufletul oricarui om care priveste aceasta pelicula. Filmul a fost foarte bine alcatuit, asa incit ne face partasi la jertfa Mintuitorului”, a precizat parintele Claudiu Porneala. Ramona Olaru, Joi, 29 Aprilie 2004
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on May 22, 2004 14:58:17 GMT 2
Mos Mercedes Benz
“Nu am avut probleme cu ceilalti soferi, iar politia nu mã opreste. Nu merg cu vitezã, maxim 120 de kilometri pe orã.„ Ion Gheorghiu-Ionescu
Nici Adrian Minune, la volanul noului sãu BMW Z4, nici Ioan Niculae, cu al sãu Hummer, nici mãcar Ion Tiriac în Jaguarul sãu XJ220 nu ar putea provoca atâta derutã în rândul pietonilor craioveni. Poate doar Batman, în batmobilul sãu, sã se compare cu al nostru Ion Gheorghiu-Ionescu. Într-o tarã în care nimic nu mai mirã pe nimeni, imaginea unui om de 85 de ani la volanul unui nou-nout Mercedes SLK rosu aprins este, totusi, capabilã sã suceascã gâturile cetãtenilor blazati. Cine este? Ce a fãcut? Pe cine vrea sã agate omul acesta?
Desi e fabricat anul trecut, coupe-ul are o poveste veche cât actualul sediu al Prefecturii Dolj. Proiectantul clãdirii, arhitectul Petre Antonescu, a refuzat, în 1910, sã încre-dinteze executarea lucrãrii de cãtre altcineva decât colegul sãu de facultate, italianul Giovanni Batista Peressutti. Peressutti a fost adus în România, unde a fãcut o treabã bunã. De aceea, pânã la al doilea rãzboi mondial, a fost însãrcinat cu construirea altor clãdiri foarte cunoscute: Banca de Comert (actuala Primãrie), Scoala de Fete (astãzi - Facultatea de Agronomie), Casa Albã, Sediul Jandarmeriei. Când a trecut în lumea celor vesnice a lãsat în urmã pe fiica sa, Lucilla, mãritatã cu un anume oltenas, Ion Gheorghiu.
“Ne-am întâlnit la strand“ De-o vârstã cu Marea Unire, ginerele celebrului italian are acum 85 de ani si se tine foarte bine. Spune cã este descendentul unei familii în care speranta de viatã bate spre nouãzeci de ani. Povesteste: “Pe Lucilla am întâlnit-o la strand, era o femeie extraordinarã. Ne-am cãsãtorit în 1946 si am fost nedespãrtiti pânã în 1999, când ea a murit.”
BMW-ul, Mertanul si pensia Din 1973, Gheorghiu este pensionar. Unul dintre cei care nu se plâng cã pensia e micã si se duce toatã pe medicamente: “As fi fariseu dacã as spune cã am dus-o rãu pe vremea lui Ceausescu. Pensia era bunicicã si, în plus, îmi trimiteau rudele din Italia diverse pachete. Acum am douã milioane si jumãtate pensie, plus un milion si jumãtate de la Ministerul Justitiei, pentru cã am fost judecãtor într-o vreme, si un milion opt sute pensia de veteran de rãzboi.“ A ajuns înstãrit abia dupã ce a vândut casa de pe Unirii 137, care apartinuse socrului sãu si care fusese nationalizatã de comunisti. Din banii obtinuti, si-a sustinut pasiunea sa cea mai veche, legatã de autovehicule. „În 1939, mama mi-a fãcut cadou un BMW decapotabil, cu sase cilindri si trei carburatoare si cu capota motorului mai lungã decât restul masinii. Prindea cam 170km/h, când mã luam la întrecere cu Printul Nicolae, pe Dealul Feleacului. Când am vândut casa de pe Unirii, mi-am luat Mercedes, pe care am dat 41.000 de euro si care e fãcut la comandã, cu piele rosie în interior. Am asteptat trei luni dupã el, dar meritã. E prima masinã de care sunt multumit, dupã BMW-ul din tinerete.“
Planuri de viitor: plãcute memoriale si o stradã cu numele lui Peressutti
Ion Gheorghiu încearcã sã ducã la bun sfârsit câteva proiecte: plãcute memoriale pe clãdirile construite de socrul sãu si acordarea numelui lui Giovanni Peressutti uneia din strãzile Craiovei. Se pare însã cã Mercedesul rosu nu îi impresioneazã pe functionarii primãriei: „Oamenii aceia nu vor sã înteleagã cã, la vârsta mea, am o singurã problemã: timpul“, spune cu nãduf Gheorghiu, pregãtit sã se lupte, în numele socrului.
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on Jul 30, 2004 13:00:01 GMT 2
GHEORGHE TITEICA (1873 - 1939) "Eram incantat sa-l regasesc, plin de vioiciune, fericit sa-mi vorbeasca despre caminul sau, radiind, cu privirea sa luminoasa si discreta, aceeasi magnifica sanatate morala... Intelegeam ca in el se reuneau continuu preocuparea datoriei de implinit si o euforie isvorata din constiinta datoriei implinite..." Henri Lebesque Numele sau a intrat, pentru totdeauna, in patrimoniul cultural si stiintific al tarii noastre, a devenit cunoscut in intreaga lume si evoca figura celui care avea sa fie cel mai mare geometru al nostru, creatorul scolii romanesti de geometrie diferentiala, eminent profesor si creator. S-a nascut la 4 octombrie 1874 in orasul Drobeta-Turnu Severin. La Drobeta-Turnu Severin functiona, pe atunci, o colonie germana care avea o gradinita de copii. Aici a fost dus, in toamna anului 1879, la varsta de 6 ani, micutul George. Ager la invatatura si deosebit de silitor, el incheie fiecare clasa din scoala primara cu premiul intai. Cei patru ani de scoala au aratat parintilor drumul pe care trebuie sa mearga copilul. Si astfel, in toamna anului 1885, Gheorghe Titeica a fost inscris ca elev in clasa I a prestigiosului Liceu (azi Colegiul "Nicolae Balcescu") din cetatea Banilor. Ca elev, Titeica s-a remarcat, inca de la inceput, printr-o nestavilita sete de cunoastere. Elev fiind, a deprins - pe baza unui studiu metodic si staruitor - tainele cantatului la vioara. Craiova acelor ani se caracteriza printr-o bogata si variata activitate artistica, muzica ramanandu-i, pentru toata viata, un refugiu placut si util dupa eforturile sustinute cerute de studiu si cercetarile sale stiintifice. In noiembrie 1891 a aparut la Craiova, in cadrul liceului, sub indrumarea "tanarului si entuziastului" profesor G. T. Buzoianu, "Revista scoalei". Gheorghe Titeica a desfasurat, pe toata durata aparitiei revistei, o activitate permanenta, laborioasa, unanim apreciate. Numele sau - conducatorul rubricii de matematica si autor al unor interesante studii de critica literara si de filozofie - il intalnim, la loc de frunte, in paginile revistei. In ziua de 15 iunie 1892, adolescentul Gheorghe Titeica primeste rasplata activitatii sale remarcabile de elev : Certificatul de absolvire a Liceului "Carol I". Reuseste, apoi, primul la examenul de bursa al Scolii Normale Superioare din Bucuresti. In acelasi timp, se inscrie si la Facultatea de Stiinte, Sectia de Matematica unde, cu aceeasi sarguinta, va urma cursurile unor profesori ca: David Emmanuel, Spiru Haret, C. Gogu, Dimitrie Petrescu si generalul Iacob Lahogary. In iunie 1895, si-a luat diploma de licentiat in matematici. In toamna aceluiasi an a fost numit ca profesor suplinitor de matematici la seminarul teologic "Nifon" din Bucuresti. Dupa vacanta anului 1896 - anul in care si-a trecut si examenul de capacitate pentru invatamantul secundar - s-a prezentat la concursul instituit pentru ocuparea catedrei de matematici de la Liceul "Vasile Alecsandri" din Galati. Apreciat pentru pregatirea temeinica si calitatile sale de cercetator, a fost sfatuit si indemnat de catre profesori si prieteni, sa plece la Paris, pentru a-si desavarsi studiile. Ajunge aci, in Rue d'Ulm 43, la Scoala Normala Superioara, ca bursier intern, in anul 1897. Ii are colegi de an pe Henri Lebesque si Paul Montel. Pentru teza de doctorat, Titeica si-a ales tema Asupra coordonatelor curburii oblice. Teza si-a sustinut-o la 30 iunie 1899, in fata unei comisii prezidate de renumitul matematician Gaston Darboux. Membru corespondent din mai 1909, Gheorghe Titeica a fost ales, la 15 mai 1913, pe cand nici nu implinise 40 de ani, membru titular al Academiei Romane, in locul ramas vacant prin moartea lui Spiru Haret. A indeplinit, de-a lungul timpului, numeroase functii de conducere in cadrul celui mai inalt for stiintific al tarii: in 1922 - vicepresedinte al sectiei stiintifice, in 1928 - vicepresedinte, iar in 1929 - secretar general al Academiei. Om de stiinta cu un mare prestigiu atat in tara, cat peste hotare, Gheorghe Titeica a fost, in mai multe randuri, presedinte al "Societatii matematice din Romania", al "Societatii romane de stiinta" si al "Asociatiei pentru inaintarea si raspandirea stiintelor"; a indeplinit si functia de vicepresedinte al "Societatii politehnice din Romania" si membru in Consiliul superior al Instructiunii publice. Pretuit de forurile stiintifice din strainatate, Gheorghe Titeica a fost ales membru corespondent al Societatii de stiinte din Maryland (S.U.A.), membru corespondent al Societatii de stiinte din Liege (Belgia), doctor "honoris causa" al Universitatii din Varsovia. Cunoscut si apreciat in lumea matematica mondiala, savantul roman a fost invitat sa participe la numeroase reuniuni stiintifice organizate in diferite tari de pe glob. La Congresele de matematici de la Toronto (1924), Zurich (1932) si Oslo (1936) a condus, in calitate de presedinte, sectia de geometrie. In anii 1926, 1930 si 1937 a tinut un ciclu de lectii, ca agregat, la Facultatea de stiinte de la Sorbona. A prezentat unele cursuri, la fel de elogios apreciate, si la Universitatile din Bruxelles (1926) si Roma (1927). A murit, in plina putere de creatie, regretat de toti cei care au avut fericirea de a-l fi cunoscut, la 5 februarie 1938. Opera stiintifica a lui Gheorghe Titeica cuprinde circa 400 de lucrari, dintre care 96 sunt memorii stiintifice, majoritatea lor imbratisand domeniul geometriei diferentiale. Continuand cercetarile geometrului american de origine poloneza Wilczunski, Titeica a ajuns sa descopere o noua clasa de suprafete si o clasa de curbe, care astazi poarta numele sau. A studiat, de asemenea, retelele R din spatiul n-dimensional, definite prin ecuatii Laplace.
|
|
|
Post by Florian Ciobanu on Jul 30, 2004 12:55:51 GMT 2
NICOLAE VASILESCU KARPEN (1870 - 1964) [/size] "Numerosi fruntasi ai stiintei si tehnicii romanesti, nenumarate generatii de ingineri, educati de eminentul profesor inginer, vor pastra vesnic vie amintirea celui care s-a straduit sa ridice stiinta si tehnica romaneasca la nivelul preocuparilor stiintei mondiale". Acad. prof. Remus Radulet Intre cei care au adus o valoroasa si incontestabila contributie la realizarea complexelor mijloace tehnice in masura sa asigure transportul omului pe Luna, se numara si romanul N. Vasilescu-Karpen - fizician care - dupa aprecierea prof. I. Solomon, presedinte al Societatii Franceze de Fizica - "a inventat pila de combustie cu o jumatate de secol inainte ca oamenii sa ajunga pe Luna datorita ei". S-a nascut in Craiova la 28 noiembrie 1870. Aici, in orasul natal, urmeaza cursurile scolii primare si liceul. S-a numarat, an de an, printre premiati. Dupa terminarea liceului, urmeaza cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care o absolva, in mod stralucit, ca sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici nu implinise varsta de 21 de ani. Timp de trei ani a activat ca inginer in serviciul de Lucrari Publice, in care calitate a realizat o seama de importante lucrari in domeniul cailor de comunicatie. Atras de domeniul electrotehnicii, tanarul inginer roman a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Scolii Superioare de Electricitate al carei diplomat ajunge in anul 1900 - si, paralel, pe cele ale Universitatii, al carei licentiat in stiinte fizice va deveni in anul 1902. Ramane, dupa aceea, in continuare, in capitala Frantei pentru a-si face doctoratul in fizica. Dupa doi ani, in 1904, obtine titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement". Apreciat pentru realele sale insusiri, N.Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactica unanim apreciata de tinerii sai studenti. Dorul sau de tara, dorinta de a-i consacra toata priceperea si puterea de munca, il indeamna sa se reintoarca in patrie (1905). Inaugurand in acelasi an cursul de electricitate si electrotehnica la catedra cu acest profil infiintata atunci in cadrul Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, tanarul savant roman incepe - alaturi de alti dascali patrioti - constructia edificiului invatamantului ingineresc modern, caracterizat in principal prin caracterul sau multilateral. Numit doctor al Scolii Nationale de Poduri si Sosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat si realist - proiectul de transformare a acestuia in Scoala Politehnica. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a detinut aceasta inalta functie timp de 20 de ani, pana in 1940. A murit in februarie 1964, la venerabila varsta de 94 ani, lasandu-ne mostenire o opera stiintifica multilaterala si vasta, care va ramane, peste ani si ani, o valoare permanenta a culturii noastre si care il situeaza - alaturi de Anghel Saliny, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Dragomir Hurmuzescu, Nicolae Profiri si altii - in randul ctitorilor invatamantului nostru tehnic superior. Activitatea sa stiintifica se caracterizeaza "printr-o multilaritate rar intalnita". A abordat, cercetat si imbogatit prin ideile sale un impresionant numar de domenii stiintifice : atomistica, mecanica, elasticitate, termodinamica, teoria cinetica, electromagnetism, telegrafie, telefonie la mare distanta, constructii, electrochimie, chimie, fizica, geofizica etc. De un larg interes si de o buna apreciere s-au bucurat cercetarile sale in domeniile termodinamicii, atomisticii, teoriei cinetice: determina, printr-o metoda necunoscuta pana atunci, presiunea interna si studiaza presiunea osmotica si tensiunea superficiala a lichidelor. Ca urmare, termeni ca "difuziunea Karpen" sunt astazi acceptati de stiinta pe plan mondial. Printre cele mai importante lucrari ale lui N. Vasilescu-Karpen se numara cele din domeniul electrochimiei, care l-au dus la crearea a numeroase tipuri originale de pile electrice denumite K1, K2, K3, dupa initialele tatalui sau. Datorita lui, in domeniul pilelor de combustie - care s-au impus astazi, ca urmare a impulsionarii cercetarilor spatiale - exista o prioritate romaneasca, este vorba de pila cu metanol. In semn de recunoastere a meritelor sale stiintifice, N. Vasilescu-Karpen a fost ales, inca din anul 1922, membru al Academiei Romane, si, de asemenea, proclamat "Doctor honoris causa" al Politehnicii din Bucuresti.
|
|