|
Post by pufica on Oct 19, 2009 20:41:48 GMT 2
dimineata pe racoare este senzatia mai tare. sau lipsa de cafea incepe sa-si dea in petic si in organismul meu, desi ma credeam independenta de ea. cand am iesit din metrou la orele 9.00 am vazut pe jos multe, multe castane si cojile lor. m-am apucat, desi vorbeam la telefon, sa adun din ele. in acelasi timp numaram in gand colegii care merita sa-si inceapa ziua cu o nota de toamna pe tastatura. unul dintre pazitorii ambasadelor de pe Ana Ipatescu m-a intrebat: “ce faceti d-soara?” inchei apelul si raspund mandra si gratioasa “adun castane!” el raspunde la fel de duios ”ati adunat destule!!”. mai pe scurt: treci la Uzina d-soara ca esti razna!!! ps: unul dintre colegii care merita, a venit la birou a luat castana de pe tastatura si cu o figura de om vizibil deranjat de prezenta ei, a aruncat-o la gunoi! va inchipuiti ce scandal i-am facut ))
|
|
|
Post by pufica on Oct 19, 2009 20:41:14 GMT 2
U2 prelungeste turneul 360 grade si in 2010 cu noi concerte in Europa. datele confirmate incep cu 10 August si s-a batut palma cu: Frankfurt, Hannover, Horsens, Helsinki, Moscow, Vienna, Athens, Istanbul, Munich, Paris, Seville, Coimbra. iarasi imi vine sa merg la cel putin doua dintre ele. organizam o caravana?
|
|
|
Post by pufica on Oct 19, 2009 20:40:10 GMT 2
in saptamana trecuta am supravietuit fara net. nu a fost simplu. a trebuit sa ma intorc spre toate orizonturile mele, sa ma log in la mai toate gandurile care mustesc sau trec rapid in mintea mea midocalmata. zarile sunt asa cum le-am lasat in alte vremuri cand departarea de virtual a fost voita: unele insorite de viitor, altele amortite in penumbra trecutului, unele adormite in linistea intunericului uitarii. asa ca am restartat cateva detalii, cu drag. jocul a fost periculos caci mi-am amintit si placutul la fel ca si neplacutul. sunt zile ramase in Craiova, legate de cei care inca sunt acolo (sau nu) si se ivesc intamplator acum (exclud prietenii care sunt tot aproape) culmea e primirea unor telefoane din senin…de fapt tot via virtual, facebook lucrand intens la spontaneitatea lor; au fost zile si/sau nopti, inserari sau dimineti cu promisiuni, vise, dorinte si proiectii, petreceri si personaje ramase acolo in timpurile lui 1990siceva. promisiuni ce daca m-ar fi capsat m-ar fi skip-at acum in alta lume cam fara blog. explorarea in somnambulul petrecut candva m-a lasat cu pofta de a ma intinde in zarea luminoasa ce se asterne inainte si a astepta cumva-ul sa se inregistreze in prezent. ps: mi-a fost o saptamana doar de mana stanga si de-aceea de-a-ndoaselea apar toate.
|
|
|
Post by pufica on Oct 19, 2009 20:38:38 GMT 2
super sa ne mai vedem odata anul asta
|
|
|
Post by pufica on Oct 5, 2009 17:17:06 GMT 2
abia astept!
|
|
|
Post by pufica on Aug 3, 2009 13:44:07 GMT 2
m-am intalnit la mare cu doi prieteni de acasa. m-au invitat la vecini, in Bg pentru degustarea unor scoici delicioase. fireste ca am acceptat si asa am descoperit Ferma de scoici dalboka.com. la 40 km de Vama un cineva a facut o ferma de scoici si alaturi, pe mal, a deschis un restaurant rustic, modest dar cu o bucatarie exceptionala. cum cobori panta in dreapta este localul cel bun (in stanga e un altul asemanator doar) acolo am mancat in ultimele doua zile: ciorba de scoici, salata de scoici, rosii umplute cu scoici, ardei umplut cu scoici, rulada de vinete cu scoici, spaghete cu scoici, scoici in cochilie cu legume fierte, sarmale cu scoici. este un delir din cauza scoicilor proaspete culese direct din ferma sunt moi, incredibil de gustoase si foarte usoare. se servesc si cu usturoi frecat cu ardei iute si rosii pentru cei care pot. in meniu aveti pe langa bauturile obisnuite, 6 feluri de tzuici. eu am gustat pe cea de gutui si am baut pe cea de struguri. pentru detalii vorbim la telefon.
pufica din scoicarie
|
|
|
Post by pufica on Aug 3, 2009 13:43:44 GMT 2
am umblat mult saptamana asta si-atunci am ceva comparatii proaspete in minte: marti, am pornit din Vama Veche cu destinatia Iasi. ruta aleasa a fost : VV - Constanta - Slobozia - Urziceni - Buzau - Adjud - Bacau - Roman - Tg Frumos - IS
a fost aglomerat rau pana la Urziceni apoi un drum intins perfect, asfalt fara repros peisaje interesante: campuri de floarea soarelui, raze ale apusului in Siret, curti ingrijite, sate linistite (poate erau cu totii la munca). joi am plecat din Iasi catre Sibiu: Tg Frumos - Roman - Piatra Neamt - Bicaz - Lacul Rosu - Gheorghieni - Praid - Sovata - Sighisoara - Medias - SB a fost o ruta senzationala prin panorame, serpentine si muzica. dincolo de Roman s-au deschis muntii si ne-au primit in Piatra. am mancat acolo. gondola ramane pentru alta data apoi am mers mai departe. in Cheile Bicazului ne-am oprit pentru ca nu mai aveam respiratie. este superba zona. stanci, paduri, soare printre, cascade, treceri foarte stramte intre versanti, cadouri, flori, munti si cabane care ne impuneam sa mai stam oleaca. apoi lacul: pe inserat cu multe ramasite de arbori in el, cu barci si din pacate servire pe alta limba, incurcata, pe care nu o cunosc …revin cu punctele astea. abia la Praid ne-am intalnit cu apusul care a colorat peisajul demential cu nuante la moda: portocaliu, galben, mov pe fundalul preponderent verde al podisului Transilvaniei. am mai observat ca s-au mutat casele din fundul curtii, cum stateau in Moldova, catre strada. am admirat mii de fatade care mai de care mai mandre si imbietoare, turnuri, gradini. parca m-as fi oprit sa curat florile din fata si sa intru prin portile boltite sa cer de munca as putea ramane intr-un asemenea sat dar oare as rezista fara net, voi si Uzina? aici oamenii muncesc din greu. i-am vazut in campuri, cu instrumentele lor aceleasi ca si acum zeci de ani. nu ma mir ca nu pricep schimbarea. pentru ei minunatele branduri prin care ne evidentiem noi, nu au valoare. pentru ei linistea vine din pamantul care-i hraneste iar stabilitatea din ograda vie. si aici e grija pe care o remarcam noi cand le parcurgem localitatile.
avem o tara frumoasa. pacat ca avem multe asternute intr-un spatiu prea mic si aglomerat. cine sa se ocupe de toate? de munti, mare, podisuri, saline, cascade, paduri, poienite, gargarite, drumuri, cabane, stanci, lacuri, rauri si fluvii, alti munti, alte ape curgatoare…nope. e prea mult pentru oricare natiune si e normal sa nu ne mai pese! pacat de drumurile gaunoase, de atitudinea unora care-i gratuita in creierul muntilor (nu mi s-a permis sa folosesc toaleta pt ca nu aveam 2 lei la mine - desi eram intr-o mare urgenta!) am rezolvat chestiunea in timp util dar amar e momentul. fireste am lasat ceva vorbe de duh respectivului roman care nu vorbea lb romana.
pufica rutiera crede acum ca e greu sa le ai pe toate si mi-as dori sa am vreme de mers cu piciorul in Cheile Bicazului si nu doar; peste tot unde-i munte! unde-s poieni, unde sunt rauri, unde e soare…unde e Romania.
|
|
|
Post by pufica on Aug 3, 2009 13:43:16 GMT 2
Success is just like being pregnant.
Everybody congragulates you, but nobody knows how many times you were f**ked.
|
|
|
Post by pufica on Aug 3, 2009 13:42:52 GMT 2
am tot vorbit despre prisme cu un prieten drag. despre cum vedem lumea prin propriile si ne este greu sa intelegem de ce altii procedeaza diferit. nu ma refer la un subiect anume ci in general la cum functionam ca indivizi obligati sa socializam si mai mult chiar sa ne incurcam reciproc vietile la propriu. in acest sens defineam impreuna prietenia (amicitia) ca avand la baza loialitatea. astazi aprofundez ideea pentru ca iata, o remarca scurta in telefon, ma face sa regandesc acest raport.
LOIÁL, -Ã, loiali, -e, adj. Care îºi îndeplineºte cu cinste obligaþiile asumate; sincer, cinstit, leal. [Var.: loaiál, -ã adj.] – Din fr. loyal. cinstit, credincios, devotat, fidel, neprefãcut, nestrãmutat, sincer, statornic.
pai dintr-o data citind definitia imi pica maretia de discutiune direct in putz. pentru ca obligatiile asumate nu isi au locul intr-un act de prietenie. aici cred ca esti, indiferent de situatie, loial cum apare in neprefacut, sincer, statornic. ar insemna atunci ca daca nu primesti inapoi aceleasi “caracteristici” nu se intampla pana la capat actul de prietenie? ca e degeaba? ca atunci cand viata te intoarce si transforma o relatie din prietenie in orice orice, s-a sucit loialitatea? a aparut prefacatoria, nesinceritatea si nestatornicia? cum si in ce fel sa pot judeca o relatie de prietenie cand ma astept sa primesc nica mai putin decat dau? daca dau mult de fel de ce sa ridic niste pretentii celorlalti? si atunci nu mai bine imi vad de micul meu univers, in care cine intra poate iesi instant dupa 5 zile sau dupa niste ani asa cum pofteste? mi-e tot una caci aici raman sau pe langa malul marii… ba mai mult uite ca mai pot chiar a scrie ce si cum.
ma simt dezamagita pentru ca un prieten a procedat altfel decat as fi fost sigura ca o va face, in raport cu mine, iar faptul m-a lovit din plin. nu e nici prima, nici ultima data. dar m-a intors spre analiza bazei ce va ramane intre noi; harjonita prietenie din copilarie. acum nu ma semnez..pentru ca nu am cu ce. dar imi promit deseara o lectura care sa umple golul..
|
|
|
Post by pufica on Aug 3, 2009 13:42:22 GMT 2
sambata fiind in Craiova m-am nimerit sa merg la meci: Universitatea Craiova - Dinamo. si tot din intamplare biletele erau la pelauza 1 unde-i distractia maxima (18.000 suporteri). imi face mare placere sa merg in peluza unde sa am scandari obligatorii in program. mi-am cumparat steag si am sustinut “o echipa alb albastra/la Craiova e mereeeeu!” cat am putut, fireste in dulcele grai de stadion am observat ca inca vine multa lume; noul sezon al Ligii I a inceput cu meciuri interesante, s-au pregatit super coregrafii si in pauze canta Tudor Gheorghe: Muicaaaaaaa! pacat ca nu au inscris oltenii. altfel ma gandeam ca am citit in vacanta sportiva cum ca se gandesc unii sa interzica deplasarea galeriei la meciurile din campionat. mi se pare abuz. stiu ca unii cauta scandal, dar e misiunea autoritatilor sa gaseasca solutii nu e firesc sa ne interzica a urma echipa in meciurile din deplasare. ba dimpotriva, asta as sprijini daca as fi club, fireste in cateva reguli stricte prin care sa se evite ciocnirile violente. ps: in stadion nu a fost mare scandal asa ca stirile de a doua zi m-au surprins. stiu ca la gara a iesit tambalau ) dar pls, vedeti “Football Factory (2004)” ca sa intelegeti fenomenul. pufica de peluza va saluta!
|
|
|
Post by pufica on Apr 30, 2009 18:51:41 GMT 2
atunci cand ma trezesc cu o “oglinda” in fata si ma privesc in ea, imi dau seama ca socul poate fi devastator. realizez ca nu exista cale de intoarcere. ca singurul drum este inainte. ca inapoi este doar un reper constient care are sens prin faptul ca s-a desfasurat. a fost. deci inainte nu mai poate fi la fel tocmai pentru ca ce-a fost inapoi a schimbat perceptiile. cu totul. am pus “oglinda” in ghilimele caci este vorba de intalnirea cu o persoana ce trece prin exact emotiile mele, care a exprimat brut tot ce nu pot spune eu, care m-a privit si mi-a contrazis temerile tocmai prin dovada existentei sale in chiar fata mea. suntem toti o apa si-un pamant; desi unii in stadii avansate de namol ) sau in stadii imposibile din punct de vedere chimic, atunci cand apa si pamantul nu se combina si nu rezulta in ceea ce pareau a fi. zana cea prea-buna
|
|
|
Post by pufica on Apr 30, 2009 18:51:21 GMT 2
dragilor, daca mi-ati lasat mesaj offline cum ca ma iubiti la nesfarsit si viata voastra nu are savoare fara prezenta mea magica, sa stiti ca s-a pierdut din motive de eroare mess dar puteti sa-mi repetati ca sa ma topesc definitiv asa mi-am anuntat lista de ymess ca nu am avut acces la net o zi si jumatate. nu am suferit prea tare da mi-ar fi placut sa sporovai usor cu toti ca de obicei ca urmare iata ca lumea virtuala nu aduce garantii cand ai setata optiunea: no History Archive pe care o pastrez asa pentru ca tin la faptele din realitate mai mult decat la vorbele de pe net. pufica, topita de raspunsurile la mesajul de mai sus!
|
|
|
Post by pufica on Apr 30, 2009 18:50:58 GMT 2
nu am de ce ma ingrijora, daca ma gandesc la ce vremuri tulburi traim. e un sezon de stari ciudate, condimentate puternic de datele privind criza financiara, care loveste din ce in ce mai puterninc Romania. peste tot despre asta se vorbeste/scrie/citeste. evit sa intru pe blogu-mi in polemica despre acest subiect. remarc insa schimbari in atitudinile celor din jur, care-mi confirma parerea din Noiembrie. sunt binevenite introspectiile impuse noua de asemenea perioade. lumea e prea mica in jur si prea mare pentru cei care detin puterea financiara. si grijile sunt pe masura
ce vreau sa spun este ca vad cum se schimba lumea din jurul meu, aceea pe care o cuprind cu privirea si grija si mai vad cum redevin importante valorile pe care le credeam risipite. si mi-e drag ca se poate. risipite intre ce am invatat, ce am gasit si ce viitor capatam ca sa fim intelesi. deci nu pierdute, ci inca intre noi. e doar o chestiune de potrivire ca sa le re-apreciem si sa le adaugam iarasi in profilul nostru zilnic. s-ar putea sa ne reuseasca. e sansa noastra sa selectam de-acum, in baza valorilor clasice, un viitor atent si aproape de sufletul ceva mai deschis de-atatia ani de lipsuri (si nu ma refer la ceva-uri de natura materiala).
intre timp sa aveti o saptamana buna!
|
|
|
Post by pufica on Mar 31, 2009 14:45:14 GMT 2
astazi parcul din cartier a fost plin. am observat ca peste iarna au disparut poienite si au aparut locuri de joaca pentru copilasi. nu-i rau desi parca imi placea mai mult sentimentul de padure pe care-l gaseam inainte. pana la urma sunt in mijlocul orasului deci trebuie sa accept modificarile. bancutele proaspat instalate erau pline ochi, aleile aglomerate de oameni veseli, biciclete, role sau carucioare cu bebei. copacii inmuguriti, corcodusii infloriti si palcuri timide de iarba. stiu sigur ca in paduri au dat floricele pe vremuri mergeam la cules de tamaioare pe dealul Bucovatului. cam asa arata prima duminica de primavara trezita cu o ora mai devreme.
zana buna, in asteptarea verdelui din frunze, va doreste somn caldut!
|
|
|
Post by pufica on Mar 31, 2009 14:44:59 GMT 2
entuziasmul ma seduce! ma observ, cand intru intr-o situatie si ma lovesc de el, cum imi place sa-l absorb, sa-l las sa ma copleseasca si sa-mi culeg energii, cu care sa fac depozite pentru alte zile. fireste nu tot timpul entuziasmul e consumabil. e ideal cand se afla insotit de obiective caritabile
ma recuperez incet dupa turul de forta din ultimele zile si ma intoc spre ale mele: deseara vizionare de dans la Centru.
|
|