Genii craiovene

[Florian Ciobanu]

NICOLAE TITULESCU

(1882 - 1941) [/center][/size]

"Acest ministru al unei tari mici face o politica in stil mare. CE OM UIMITOR !
In politica externa e imbarcat pe o firava luntrisoara pe care o conduce ca pe un vapor mare, in politica interna sta calare pe o scandura putrezita, careia pana la urma ii da o stabilitate de stanca"

Profesor universitar de drept civil, figura marcanta a diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale

Nascut la 4 martie 1882 in familia unui distins avocat din Craiova. Si-a petrecut copilaria la tara, pe mosia tatalui sau, in comuna Titulesti, din Judetul Olt.

Studii
Cursurile primare le-a urmat in cadrul pensionului Javet din Craiova, anual trecandu-si examenele la Scoala primara Obedeanu (Scoala Generala nr. 1)
Intra in 1893 cu media generala 10 in clasa I a liceului din Craiova. (la colegiul "Nicolae Balcescu").
A fost cel dintai premiant de onoare al liceului si cel mai stralucit elev al scolii, o adevarata mandrie a liceului
Dupa terminarea cursurilor liceului, pleaca in Franta, unde se va forma ca jurist la Facultatea de drept din Paris
Doctorat cu teza "La theorie des droites eventuels", in fata comisiei prezidata de renumitul profesor de drept civil Planiol

Cariera
1905 - numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi
1909 - transferat profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti.
1912 - in urma alegerilor, candidand pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu, ajunge deputat in Parlament
1917 - face parte din guvernul Ion Bratianu-Take Ionescu, incredintandu-i-se portofoliului finantelor
1920-1921 - numit din nou ministru de finante
1920 - isi incepe prodigioasa-i activitate de diplomat careia i se va consacra in exclusivitate, pana la retragerea din viata politica. Prima misiune diplomatica o indeplineste in 1920 ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris, fiind unul dintre mediatorii de pace dupã Primul Rãzboi mondial. Participa la negocierea Tratatului de Pace de la Trianon, dupa care Transilvania a redevenit parte integranta a României. In acelasi an este reprezentantul Romaniei la Conferinta pentru reparatii de la Spa.
Vreme de 2 decenii, Nicolae Titulescu om de vasta cultura, dotat cu un ascutit spirit analitic, si-a slujit tara cu abnegatie si inegalabila competenta; si, la capatul unui zbucium fara ragazuri si al unei munci incordate reusise sa devina, in epoca dintre cele 2 razboaie, PERSONALITATEA CEA MAI PRESTIGIOASA A VIETII POLITICE INTERNATIONALE

1921 - numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care-l va ocupa, cu o mica intrerupere pana in 1932
1920-1936 - delegat permanent la sesiunile Adunarii Societatii Natiunilor si la lucrarile majoritatii sesiunilor Consiliului Ligii
1927-1928 - ministru al afacerilor externe
1930, 1931 - a fost ales, de doua ori consecutiv, presedinte al Ligii Natiunilor, ceea ce nu s-a mai intamplat cu nimeni altcineva
1932-1936 - ministru al afacerilor externe
1936 - demis din guvern de regele Carol al II-lea, la presiunea cercurilor politice reactionare, profasciste, din tara si din Germania
1937 - se refugiazã politic în Franta, la Cannes, denuntând regimul fascist din România. In exil continuã activitatea de promovare a ideii privind asigurarea si mentinera pãcii în întreaga lume
17 martie 1941 - a incetat din viata.

In testamentul sãu a cerut sã fie înmormântat în România, dorintã care a fost posibilã doar la 14 martie 1992, când rãmãsitele pãmântesti au fost transportate din Franta si înhumate la cimitirul Sfânta Ecaterina din Scheii Brasovului.

Affiliations and Awards
Membru al Academiei Romane
Doctor honoris causa al universitatilor din Atena si Bratislava
Presedinte al Academiei Diplomatice Internationale
Presedinte de onoare al Comitetului Romanian al Conferintei universale pentru pace
S-a afirmat ca mare orator in prima jumatate a secolului XX si s-a impus in chip deosebit ca diplomat de talie internationala. S-au intimplat cazuri, cum a fost acela din Camera Comunelor din 1937, cand parlamentarii englezi - vrajiti de elocinta diplomatului roman - au cerut lui N. Titulescu sa repete discursul in limba engleza
Titulescu a fost un politician al pãcii, militând în favoarea bunelor relatii cu vecinii. El a optat pentru restabilirea relatiilor cu Uniunea Sovieticã, dar protejând granitele României. De asemenea, a lansat idea unei Europe unite introducând sintagma spiritualizarea frontierelor, potrivit cãreia o abordare transfrontalierã a valorilor cultural-spirituale poate desfiinta imaginar granitele dintre state iar popoarele tãrilor vecine devin mai unite. Din nefericire, ideile lui au fost anihilate de miscãrile fasciste din perioada interbelicã. Dupã ce România s-a aliniat Germaniei, relatiile strânse ale lui Titulescu cu Franta, au devenit imposibile iar în 1936 acesta a fost obligat sã renunte definitiv la cariera diplomaticã.<br>Datoritã talentului sãu diplomatic de exceptie, cât si a contributiei sale la cauza pãcii în Europa, Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rãmânând un simbol vesnic al României în Europa.

[Florian Ciobanu]

JEAN NEGULESCU

Date of birth: 29 February 1900 Craiova, Dolj, Romania
Date of death: 18 July 1993Marbella, Andalusia, Spain. (heart failure)

Former painter, stage designer, 2nd-unit director, assistant director (show more)

Filmography as:

DIRECTOR
www.imdb.com/name/nm0624535/#director
WRITER
www.imdb.com/name/nm0624535/#writer
MISCELLANEOUS CREW
www.imdb.com/name/nm0624535/#miscellaneousX20crew
ACTOR
www.imdb.com/name/nm0624535/#actor
Producer
www.imdb.com/name/nm0624535/#producer
Second Unit Director or Assistant Director
www.imdb.com/name/nm0624535/#secondX20unitX20directorX20orX20assistantX20director
Himself
www.imdb.com/name/nm0624535/#himself
Notable TV Guest Appearances
www.imdb.com/name/nm0624535/#guest-appearances

Director - filmography

(1970s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#director1970
(1960s) www.imdb.com/name/nm0624535/#director1960
(1950s) www.imdb.com/name/nm0624535/#director1950
(1940s) www.imdb.com/name/nm0624535/#director1940

Writer - filmography
1.Rio (1939) (story)
2.Swiss Miss (1938) (story)
3.Beloved Brat, The (1938) (story Girls on Probation)
... aka Dangerous Affair, A (1938) (UK)
... aka Dangerous Age, A (1938) (UK)
4.Expensive Husbands (1937) (screenplay)
5.Fight for Your Lady (1937) (story)

Miscellaneous Crew - filmography
(1940)shttp://www.imdb.com/name/nm0624535/#miscellaneousX20crew1940
(1930s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#miscellaneousX20crew1930

1.Three Cheers for the Girls (1943) (creator of musical numbers)
2.Kiss and Make Up (1934) (associate director)
3.This Is the Night (1932) (technical director)

Actor - filmography
(1980s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#actor1980
(1970s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#actor1970

1.Jupon rouge, Le (1987) .... David
... aka Manuela's Loves (1987) (International: English title)
2.Arriviste, L' (1976) .... Marc
... aka Thruster, The (1976) (International: English title)

Producer - filmography
(1960s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#producer1960
(1950s) www.imdb.com/name/nm0624535/#producer1950

1.Jessica (1962) (producer)
... aka Sage-femme, le curé et le bon Dieu, La (1962) (France)
2. 27th Annual Academy Awards, The (1955) (TV) (producer)

Second Unit Director or Assistant Director - filmography
(1940s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#secondX20unitX20directorX20orX20assistantX20director1940
(1930s)http://www.imdb.com/name/nm0624535/#secondX20unitX20directorX20orX20assistantX20director1930

1.Paris Calling (1941) (second unit director)
... aka Paris Bombshell (1942) (USA: reissue title)
2.Farewell to Arms, A (1932) (second unit director)

Himself - filmography
1.Reality Trip, The (1997) (TV) .... Himself www.imdb.com/title/tt0313516/

Notable TV Guest Appearances
1."This Is Your Life" (1952) playing "Himself" in episode: "Rossano Brazzi" 20 April 1960
www.imdb.com/title/tt0044296/
_____________________________________________

www.hollywood.com/celebs/detail/celeb/193249
_____________________________________________

”Nascut odata cu secolul”, cum ii placea sa se mandreasca, Jean Negulescu a venit pe lume sub imprevizibila zodie a Pestilor , la 29 februarie 1900, intr-o familie de negustori instariti din CRAIOVA.
Tatal, Gheorghita Negulescu razbator si harnic a prosperat. A vandut rand pe rand pravaliile de peste mostenite, a cumparat terenuri in Craiova, a ridicat case si le-a inchiriat. Al lui era Hotelul Calafat din spatele Tribunalului, a lui era cladirea aratoasa care adapostea Judecatoria. Dar adevarata avutie ii erau pruncii: 6 fete si 2 baieti. La varsta sorocita, al cincilea nascut, “Ianculet cel cret”, urma sa preia stafeta afacerilor. Numai ca ursitoarele sortisera altfel…<br>In casa Negulescu se traia pe picior mare. Serviciile la masa, vesela si argintaria se comandau la Paris, garderoba la Viena.
Ghita Negulescu, incredintat ca “numai munca, munca manuala te apropie de Dumnezeu, mai mult ca orice alta indeletnicire”, spre a-si deprinde mostenitorul cu truda si cu bucuria lucrului savarsit cu propriile forte, vreme de un an l-a dat ucenic la un tamplar. Bun la suflet acest tamplar ii ingaduia lui Ianculet s-o tuleasca din atelier pana la terenul viran din fata Palatului Justitiei, unde de cateva vreme, se instalase un cinematograf ambulant avand ca patroana o nemtoaica planturoasa si energica.
Uimitoarele “fantasmagorii cu fotografii vivante”, aceste precursoare ale cinematografului ii incantasera pe romani cam de pe la 1800 incoace. Ramase de pomina, intrasera in vorbirea curenta, desi putini mai luau aminte la adevaratul sens al vorbelor “a casca gura ca la panorama”, ori a face panorama”.
Iancu a descoperit minunea imaginilor intrupate dintr-un snop de raze laptoase pe la cinci-sase ani.
Intr-o seara intorcandu-se de la cinematograf, se inchide in camera baietilor si schiteaza pe hartie cateva scene din filmul de capa si spada tocmai vazut.
Copilul are o inzestrare iesita din comun. Premiant al Liceului Carol, la toate materiile, la doisprezece ani castiga si primul premiu la un concurs national de desen.
Ghita Negulescu nu mai este cel mai bogat om de pe strada lui, ci si parintele unui copil-minune.
In primavera anului 1919, municipalitatea craioveana ii ofera o bursa la Academia de Belle-Arte din Bucuresti, spre disperarea familiei care ar fi preferat sa-l vada studiind dreptul si economia.
Situatia se complica inca mai tare cand “indragostit lulea de o blonda mignona” focosul june lasa balta Belle Artele, sfideaza autoritatea paterna si se muta in cuibusorul dulcineii, ferm decis sa-si castige painea “copiind in culori pastelate portretele oficiale ale Regelui si Reginei”.
Socotind ca sosise momentul sa intervina, Ghita Negulescu descinde tacticos la Bucuresti.
Cu infinita diplomatie nu se impotriveste planurilor de insuratoare ale fiului cu o femeiusca cu doi ani mai in varsta, ceea ce pentru mentalitatea vremii era de neconceput. Dimpotriva. Il incurajeaza discret, sugerandu-i doar sa….amane fericita ceremonie cu doar doua luni, pana dupa intoarcerea din calatoria in Italia si Franta, pe care acum si numai acum are sansa unica sa i-o poata oferi.
Pusa in balanta cu ocazia nesperata de a vedea Roma si Parisul, valvataia primei iubiri se domoleste brusc.

Dupa doua luni si mai bine, cand descinde in Franta, tanarul care tocmai si-a serbat majoratul are ochii inca plini de lumina si culorile Mediteranei.
Frenezia Parisului eliberat de psihoza razboiului il va cunfunda in delirul experimentelor avantgardiste.
Aici va deveni pictor.
Aici ii va fi harazit sa isi faca ucenicia in umbra, apoi in tovarasia unor titani de talia lui Brancusi, Picasso, Matisse, Giacometti.
Aici va trai din plin dulcea nebunie a primei tinereti, in preajma monstrilor sacri ai suprarealismului, Tristan Tzara si Jean Cocteau, in compania compozitorului Eric Satie si a muzicienilor din “Grupul celor sase” – Darius Milhaud, Arthur Honegger, Francis Poulenc, Georges Auric, Germaine Tailleferre, Loius Durrey.
Frecventand lumea cineastilor, ii va cunoaste pe Rene Clair si Loius Delluc.
Prin relatiile mondene va patrunde in anturajul protectoarei artelor, Missia Sert, si al regizorilor de teatru Charles Dullin si Sacha Pitoeff.
Prin craioveanul Hugo Bachter, secretar si administrator al Isodorei Duncand, va fi admis printre intimii extravagantei dive a baletului modern.

Samburele de fantezie sadit in sufletul lui de ametitoarea farandola a nonconformismelor literare, plastice, teatrale, si cinematografice ale acelei generatii de vizionari, va rodi mai tarziu, la HOLLYWOOD, asigurand filmelor sale o pecete stilistica inconfundabil europeana. In profida tiraniei nivelatoare a producatorilor – la Paramonut ori la 20th Century Fox – regizorul Jean Negulescu se va impune printr-o permanenta vointa a inovarii, prin cultura plastica, rafinament vizual, prin ingeniozitate cromatica, eleganta sofisticata a frazarii si, nu in ultimul rand, printr-un debordant clocot vital.

“Toate aceste minunatii, toata bucuria si nebunia acelor ani au fost inchise in ranita unui tanar pictor si ele se aflau acolo, puse bine la pastrare, cand junele aspirant la meseria de cineast a trebuit sa-si desarte tolba cu scamatorii in fata negutatorilor de vise de la Hollywood, spre a obtine sansa sa distreze milioane de oameni. Parisul a continuat sa traiasca in mine si dupa ce l-am parasit.”<br>
extrase din cartea Jean Negulescu/Manuela Cernat
editura alo Bucuresti 2000, 223 pag.

"Ca sa-l definesti pe Jean Negulesco, trebuie sa te referi la doua persoane distincte - la excelentul profesionist si la rafinatul om de cultura." Loius Marcorelle, Le Monde, 1986.

"Jean Negulescu are la activ 40 filme celebre si a colaborat cu cele mai superbe staruri ale lumii: Monroe, Bacall, Crawford, Leslie Caron, Bette Davis, Sophia Loren..." Le Matin, 1986

"Unul dintre cei mai de succes regizori ai Hollywoodului postbelic" The New York Post, 1984

"Acest urias talent a pretuit prea mult faptul ca e made in Romania, ca sa-i precupetim dragostea noastra si aplauzele indelung meritate, de-acum si pana in veac". Mihnea Gheorghiu, 1989

[Florian Ciobanu]

AMZA PELLEA

Locul nasterii
Bailesti-Dolj, Romania

Data nasterii
07.04.1931

Data decesului
12.12.1983

Inzestrat cu o vocatie cinematografica deosebita, el nu este un simplu interpret, ci un creator de personaje, fie dind viata, credibilitate, forta, individualitate unor eroi de exceptie in situatii de exceptie, fie compunindu-si un alter ego, intruchipare a olteanului parsiv, istet, ironic, inventiv, dinamic si plin de farmec.

Filmografie
Filmografie - Actor
Amza Pellea - Momente de Aur Vol. 1 (2004)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=9638&hist=0

Amza Pellea - Momente de Aur Vol. 2 (2004)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=9639&hist=0

Amza Pellea - Momente de Aur Vol. 1+2 (2004)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=9640&hist=0

Amza Pellea - Momente de Aur (DVD) (2004)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=9641&hist=0

Imposibila iubire (1983)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1183&hist=0

Un petic de cer (1983)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1184&hist=0

Raman cu tine (1982)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1182&hist=0

Capcana mercenarilor (1981)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1151&hist=0

Ana si "hotul" (1981)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1181&hist=0

Wilhelm Cuceritorul (1981)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=2876&hist=0

Casa dintre campuri (1979)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=324&hist=0

Dhttp://www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1180&hist=0uios Anastasia trecea (1979)


Mihail caine de circ (1979)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=2178&hist=0

Nea Marin miliardar (1978)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=170&hist=0

Accident (1977)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1149&hist=0

Pentru patrie (1977)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1150&hist=0

Trei zile si trei nopti (1977)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1178&hist=0

Impuscaturi sub clar de luna (1977)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1179&hist=0

Osanda (1976)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=391&hist=0

Tata de duminica (1975)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1177&hist=0

Ultimul cartus (1974)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1146&hist=0

Nemuritorii (1974)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1147&hist=0

Un comisar acuza (1973)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=369&hist=0

Proprietarii (1973)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1176&hist=0

Portile albastre ale orasului (1973)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=2369&hist=0

Aventurile lui Babusca (1973)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=4454&hist=0

Atunci i-am cond**nat pe toti la moarte (1971)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=385&hist=0

Puterea si adevarul (1971)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1175&hist=0

Mihai Viteazul (1970) - Mihai Viteazul
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1144&hist=0

Razboiul domnitelor (1969)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1174&hist=0

Columna (1968) - Decebal
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=383&hist=0

Dacii (1966)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=151&hist=0

Haiducii (1965)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1173&hist=0

Neamul Soimarestilor (1964)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1172&hist=0

Tudor (1962)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1171&hist=0

Setea (1961)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1169&hist=0

Celebrul 702 (1961)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1170&hist=0

Darclee (1960)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1168&hist=0

Alarma in munti (1955)
www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=1167&hist=0
____________________________________________
AMZA PELLEA

“Il revad pe salile Institutului de Teatru, filiform si famelic, fiindca i se retrasese bursa, ca fiu de chiabur…(Ulterior s-a dovedit ca era o acuzatie neintemeiata). Din superba lui faptura, ramasesera doar niste ochi incendiari.
L-am vazut intr-o productie a clasei lui Alexandru Finti, jucand pe Trigorin din Pescarusul lui Cehov. Am simtit de la primele momente stofa unui autentic artist mistuit de nelinisti si incertitudini, de o mare finete si o mare noblete sufleteasca.
Flacaul din Bailesti era un print al spiritului, o fiinta de o delicateta suava.
L-am indragit si l-am admirat de la inceput si fiindca vietile noastre s-au impletit la un moment dat, am trait impreuna ani de-a randul in atmosfera unica a Teatrului de Comedie, mereu fascinat de personalitatea lui nepereche.

Teatrul si filmul romanesc au avut uriasa nesansa sa piarda, unul dupa altul, trei giganti: pe Toma Caragiu, pe Amza Pellea, si pe Octavia Cotescu.
Nu ne vom putea consola niciodata de imensul gol lasat de acesti magnifici actori.

Dar Amza era mai mult decat un mare actor.
Era un om de care fiecare din noi avea nevoie.
El aducea in dulceata prieteniei un umar solid pe care te puteai sprijini in clipele grele, o intelepciune care venea de departe, din strabuni, o cinste si o curatenie morala fara nici o umbra.
Generos si bun ca painea de la tara, scaparator de inteligenta, plin de fantezie si de farmec.
Cu Domnica in dreapta si Oana in stanga, el infatisa tabloul unei fericiri simple, al unei impliniri pe deplin meritate.
Sunt oameni care n-ar trebui sa moara niciodata.
Filmele ne-au pastrat umbra si ecoul lui.
Iar cartea aceasta, ceva din versa lui scanteietoare.
E un dar pe care ni-l face Teatrul National Craiovean, pe care Amza l-a slujit cu devotiune si ardoare.”<br>
RADU BELIGAN, august 1988

“Inchin aceste randuri tuturor oltenilor care fura-mprasiati prin lumea larga, ca sarea-n bucate!”
AMZA PELLEA, Sa radem cu …Nea Marin, Scrisul Romanesc, 177 pag.,Craiova 1990

[Florian Ciobanu]

EUGENIU CARADA

S-a nascut in 29 noiembrie 1836 la Craiova, parintii numindu-se Nicolae Carada si Petrita Slavitescu.

Si-a facut studiile la "Colegiul National" si la Institutului francez "Raymond" in Craiova. Apoi si-a continuat studiile in drept si litere la "College de France".

In 1857 a revenit in tara fiind numit redactor la ziarul lui C.A.Rosetti, 'Romanul", al carui redactor sef a fost intre anii 1859-1870.
In 1871 pleaca din nou la Paris, unde publica ziarul "L'Homme Libre" pana in 1877.
Intre 1877 - 1878 participa la razboiul de Independenta a Romaniei.

In 1881, Carada este numit Director si Vice guvernator al Bancii Nationale. Va ramane aici pana in februarie 1910 - data mortii sale.
_____________________________________________

<<Ion C. Bratianu avea o incredere nemarginita in copilul sau. Ionel era singurul care, in afara de Eugeniu Carada, seful "Ocultei" si cel mai bun prieten al "Vizirului", cunostea "codul" secret de scriere al sefului liberal.>>
_____________________________________________

<<Serviciul civil de informatii al Romaniei s-a infiintat in 1924, dupa modelul francez, in perioada tulbure de dupa primul razboi mondial (1914-1918), cand experienta neutralitatii si a campaniilor militare, dar si deceniul anterior razboiului dovedisera, cu prisosinta, lipsa unui astfel de serviciu.
Retele informative civile existau deja in exterior la 1900 (Viena, Budapesta), create de Eugeniu Carada, fondatorul Bancii Nationale, care-si urmarea visul de alipire a Transilvaniei la Romania.
Bineinteles ca Siguranta Generala (infiintata in 1908) inregistrase si succese, precum "Dosarul GLnther" (coruperea unor oameni politici si ziaristi romani de catre finanta germana) sau arestarea lui Verzea, directorul general al Postelor, dovedit ca agent german, fapt ce a determinat sinuciderea generalului Zottu, seful Marelui Stat Major al armatei romane (1916), impreuna cu un subaltern al sau, maiorul Ionescu - pentru ca se vedeau ei insisi descoperiti.>>
_____________________________________________

[Florian Ciobanu]

Gheorghe Bibescu

(1804-1873, n. Craiova)

,
domn al Tarii Romanesti (1842-1848), fiul lui Dimitrie B; a abdicat de teama revolutiei de la 1848.

Zoe Mavrocordat s-a casatorit cu domnul Munteniei Gheorghe Bibescu si astfel titlul si averile au trecut in familia acestuia.
In 1848, Gheorghe Bibescu fuge in fata revolutiei din Tara Româneasca si se stabileste la Paris.
Primul sau fiu, printul Grigore Bibescu Brâncoveanu va mosteni averea Brâncovenilor prin mama sa Zoe Mavrocordat.
El a fost tatal Anei Brâncoveanu, cunoscuta poeta franceza.
Casatorita cu contele Mathieu de Noailles, a intrat in istorie si mai ales in literatura cu numele de Anna de Noaielles. Fratele lui Grigore, principele George Bibescu, ofiter in armata franceza, participant la campania din Mexic din 1864, a fost tatal lui George Valentin Bibescu. Mama aviatorului era contesa Valentina de Caraman Chimay, descendenta a vechii nobilimi franceze.

Prin cei doi fii ai principelui Gheorghe Bibescu, domn al Tarii Românesti intre 1842-1848, boierimea româna se inrudea cu mari familii ale nobilimii franceze.
Nascut la Bucuresti in aprilie 1880, George Valentin Bibescu a fost unul din pionierii automobilismului si aviatiei românesti. Inca de tânar isi dovedise vocatia tehnica fiind pasionat de stiinte si mecanica.
A studiat la Geneva unde a fost coleg cu viitorul rege Alexandru I al Iugoslaviei.
In 1902 s-a casatorit cu Martha Lahovary, devenita Martha Bibescu, o deosebita personalitate a literelor si diplomatiei românesti in perioada primului razboi mondial in epoca interbelica.
Prima mare performanta in automobilism a lui George Valentin Bibescu a avut loc in 1901 când principele a efectuat primul raliu european Elvetia-România cu o masina Mercedes de 16-20 CP, ceea ce a insemnat un adevarat succes.
In acelasi an George Valentin Bibescu a infiintat Automobil Clubul Român al carui presedinte a fost 22 de ani.
In 1905 principele pleaca insotit de sotia sa si de o suita, cu trei automobile pe ruta Bucuresti-Tbilisi-Teheran-Ispahan.
Aici, Bibescu a remis sahului Persiei Marele Cordon al ordinului Carol I dn partea regelui României. Performanta automobilistica era extraordinara pentru vremea aceea.
Dupa ce s-a initiat in Franta in zborul cu balonul, G.V. Bibescu a cumparat unul pe care l-a botezat "România". A urmarit cu mult interes performantele pionierilor aviatiei mondiale: Traian Vuia, Santos Dumont si Louis Bleriot.
Pe ultimul l-a invitat sa zboare la Bucuresti in octombrie 1909. Bibescu a obtinut brevetul international de pilot aviator cu numarul 20 acordat de Aeroclubul Frantei in ianuarie 1910. In acelasi an, infiinteaza Scoala de zbor de la Cotroceni dotata cu avioane Bleriot.
Cariera sa in domeniul aviatiei a fost mai mult decât stralucita culminând cu alegerea principelui G.V. Bibescu ca presedinte al Federatiei Aeronautice Internationale in 1927.

In 1931 Bibescu pleaca intr-un raid aviatic spre India avându-l ca prim pilot pe Traian Burduloiu si secund pe Radu Beller. Zborul a inceput la Paris cu un avion trimotor FORD. Totul a fost bine pâna in India. Aici, deasupra junglei, la 17 aprilie 1931 avionul a fost atacat de vulturi uriasi obligându-i pe piloti la o aterizare fortata. Accidentul iesit din comun a provocat moartea lui Radu Beller.
La scurt timp, desi grav ranit si afectat de moartea copilotului sau, Bibescu a revenit in vara la Bucuresti unde a prezidat Conferinta Federatiei Aeronautice Internationale care avea loc pentru prima oara aici.
In anii '30 G.V. Bibescu si sotia sa Martha au fost adevarati ambasadori neoficiali ai României, primind la Mogosoaia personalitati importante din intreaga lume.
Din nefericire, principele aviator s-a stins din viata bolnav de cancer pulmonar, la 2 iulie 1941. Ucenicii sai au dus mai departe scoala româneasca de aviatie, una dintre cele mai bune din lume.

[Florian Ciobanu]

HENRI COANDA

inventatorul avionului cu reactie

S-a nascut la 7 iunie 1886, in Bucuresti.
TATAL SAU, CONSTANTIN COANDA, ERA ORIGINAR DIN CRAIOVA.
A FOST LEGAT DE OLTENIA PRIN BUNICII DE LA PERISOR, LOCALITATE UNDE A VENIT DE MAI MULTE ORI.
(Tatal sau, Constantin Coanda fiind militar de cariera, pe atunci capitan, iar ulterior general si prim-ministru in guvernul de la 1918).

Henri Coanda a urmat Colegiul „Sf. Sava” din Bucuresti si Liceul Militar din Iasi, apoi Scoala militara de artilerie din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1905. A studiat la Scoala superioara de aeronautica si constructii mecanice de la Paris, dar si la Liege, Montefiore.

In 1967 a fost incununat cu titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic Bucuresti, a devenit membru al Academiei Romane (1970), presedinte al Institutului pentru Creatie Stiintifica si Tehnica Bucuresti (1971), membru al Societatii Aeronautice Engleze. Fiind preocupat de tanar de probleme de aeronautica, realizeaza, de-a lungul anilor, in tara si in strainatate, numeroase inventii si prototipuri, studiind intens acest domeniu.
A construit modele de rachete (1906), macheta de avion cu motor, racheta cu combustibil solid, planoare, a studiat fenomenele aerodinamice din jurul aripilor (pe un stand original construit cu ajutorul lui Gustave Eiffel si Paul Painleve si montat pe o locomotiva de exploatare); a realizat primul avion cu reactie din lume, incercat de el la Issy-les – Moulineaux, Franta, in 1910, la 16 decembrie si prezentat la Salonul International de Aeronautica de la Paris; un avion bimotor in 1911, avioane militare construite in Anglia (1911 - 1914), aparate de ochire pentru avioane (1911), tun fara recul, rezervoare si cisterne de beton pentru combustibili, case prefabricate, instalatii pentru desalinizarea apei de mare.
A avut peste 250 de brevete de inventie. S-a ocupat si cu cercetarea fenomenului devierii unui fluid in alt fluid, numit „efectul Coanda” (1934). A efectuat cercetari numeroase in mecanica fluidelor, publicand articole stiintifice in toate domeniile pe care le-a studiat.
Dintre inventiile sale, 33 se bazeaza pe cercetari fundamentale originale, ceea ce ii confera o mare autoritate stiintifica marelui inventator roman.

Henri Coanda a murit la 25 noiembrie 1972, la Bucuresti.


SEMNEAZA:
Comandor
GHEORGHE ZARIOIU – inginer aeronautic, membru al Fundatiei Aerospatiale
Romanesti al Comisiei Nationale de Astronautica a Academiei Romane, vicepresedinte ARPIA – Filiala Craiova

[Florian Ciobanu]

PETRACHE POENARU

(10 ianuarie 1799, comuna Banesti, judetul Valcea- 2 octombrie 1875, Bucuresti)
Inginer, matematician si promotor al invatamantului,
inventatorul primului toc cu rezervor de cerneala
(precursor al stiloului), membru al Academiei Romane

Petrache Poenaru a facut studiile secundare la Craiova, apoi, in anii 1824-1825, la Viena, studiaza elina, latina, matematica si fizica. Este absolventul Scolii Politehnice din Paris.

Breveteaza primul toc rezervor, din lume, mai intai la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul "Condeiul portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala".
Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect folosit de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneala "Poenaru" elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente, astfel incat sa se asigure un flux constant al cernelii si posibilitatea inlocuirii unor piese.
A fost primul toc cu rezervor de cerneala, din lume, precursorul stiloului realizat, in 1863, de Brissant si Coffin si perfectionat, in 1884, de Watterman.

Petrache Poenaru a fost profesor de fizica si director la Colegiul "Sf. Sava" din Bucuresti, in 1832.
In 1833, se infiinteaza, in Tara Romaneasca, cursuri speciale de matematici superioare, geodezie, mecanica, arhitectura, agricultura si silvicultura, Petrache Poenaru fiind unul dintre animatorii acestor cursuri. El creeaza doua clase cu profil ingineresc si le inzestreaza cu manuale si aparatura. Cursurile au fost intrerupte in 1848 si reluate in 1850, prin infiintarea unei facultati tehnice.
In 1836, la initiativa profesorului Petrache Poenaru, se organizeaza primele observatii meteorologice sistematice, la Bucuresti, pentru determinarea temperaturii, presiunii si umezelii aerului.
In 1837, Petrache Poenaru publica traducerea in limba romana a "Geometriei" matematicianului francez Adrien Marie Legendre (1752 - 1833), iar in 1841 "Algebra" lui Appeltauer, acestea fiind primele cursuri de algebra si geometrie, in limba romana, din Tara Romaneasca.
Intre 1832 si 1847, a fost director general al Scolilor din Tara Romaneasca.
In 1849, Petrache Poenaru publica lucrarea sa de sericicultura "Invataturi pentru prasirea duzilor si cresterea gandacilor de matase".
Devine, in 1870, membru al Academiei Romane, iar in 1872, presedinte al Societatii pentru invatatura poporului.

[Florian Ciobanu]

GHEORGHE (GOGU) CONSTANTINESCU

(1881 – 1965)

Gheorghe Constantinescu s-a nascut la 4 octombrie 1881, la Craiova. Tatal sau, Gheorghe Constantinescu, a fost profesor de matematica si directorul liceului din localitate care in prezent ii poarta numele lui N. Balcesu.

Inclinatiile lui tehnice s-au manidestat inca din copilarie, cand a realizat tot felul de experiente complicate pentru varsta lui.

Liceul l-a urmat la Craiova. Desi aptitudinile lui erau spre fizica, chimie si matematica, parintii l-au indrumat sa invete cu aceeasi straduinta toate materiile.

Termina liceul in 1899 cu media 8,90 si in acelasi an se inscrie la celebra Scoala de poduri si sosele din Bucuresti. In anul 1904 termina studiile superioare ca sef de promotie.


A lucrat, ca inginer, la Ministerul Lucrarilor Publice, iar din 1910, experimenteaza o serie de inventii, in Anglia.
In 1913, a fost in SUA, unde a avut ocazia de a-l cunoaste pe celebrul inventator Thomas Alva Edison (1847-1931).
Fiind consilier al Amiralitatii Britanice, in timpul celor doua razboaie mondiale, George Constantinescu primeste cetatenie engleza.
A revenit in Romania in anii 1919 si 1920, cand a tinut conferinte despre sonicitate si a infiintat societatea "Sonica", la Bucuresti, din nou in anii 1932 - 1934, cand a aplicat inventia sa "Convertorul sonic de cuplu", la locomotivele si automotoarele produse de uzinele "Malaxa", din Bucuresti, si apoi in anul 1961, cand a primit titlul de Doctor honoris causa, al Politehnicii din Bucuresti.
George Constantinescu a fost membru al Academiei Romane, membru de onoare al Societatii Inginerilor Civili, din Londra, Doctor honoris causa al Institutului Politehnic, din Bucuresti.
A fost distins cu Medalia de aur - SIMS - pentru comunicarea "A Hundred Years of Development in Mechanical Engineering" (1954) si Medalia de aur pentru articolul "Sonics", aparut in revista "The Transactions of the Society of Engineers" (1959).
Fiind considerat un teoretician si un practician de o exceptionala valoare, numele (si fotografia) lui George Constantinescu a fost inclus printre cele 17 nume ale marilor oameni de stiinta, ai lumii, din perioada 1900 - 1925 - Albert Einstein (1879 - 1955), Lord Kelvin (1824 - 1907), Guglielmo Marconi (1874 - 1937), Marie Sklodowska-Curie (1867 - 1934) s.a., publicate de revista "The Graphic" din 16 ianuarie 1926, sub titlul: "1920 - 1925: Leaders in the march of progress".

George Constantinescu a descoperit Sonicitatea, care este o ramura a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice, prin vibratii elastice in fluide sau in solide. Prima carte despre sonicitate a elaborat-o la Londra, in anul 1918 - "Theory of Sonics. Treatise on Transmission of Power by Vibrations".
La inceputul primului razboi mondial, a realizat un dispozitiv bazat pe sonicitate, care permitea mitralierelor sa traga printre palele elicelor. Cu aceasta inventie, Constantinescu a contribuit la superioritatea categorica a aviatiei engleze in razboi si a ramas, timp de 20 de ani, ca standard, sub titlul de "Constantinescu fire control". Vicemaresalul Sir John Maintland a scris in "Times" din 20 martie 1920, ca "se datoreste foarte mult domnului Constantinescu ca noi am mentinut suprematia asupra germanilor, in aer".
Inventia sa, referitoare la convertorul de cuplu "torque converter", o cutie de viteze automata, care amplifica cuplul, in functie de rezistenta opusa, a facut senzatie la Salonul Auto, Paris - 1926 si este prezentata si in "Enciclopedia Britanica".
George Constantinescu a mai inventat pompele de injectie si injectoarele pentru motoare Diesel, motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice si alte aplicatii practice ale sonicitatii.
Dupa al doilea razboi mondial, s-a ocupat de transformarea energiei electrice in energie sonica si invers, de transformarea energiei mecanice in energie calorica si reciproca, de defectoscopie pe baza sonicitatii, de un nou tip de beton armat s.a.
Ca o recunoastere a contributiei adusa de G. Constantinescu, prin inventarea de aparate si dispozitive sonice, o grupa a Clasificarii Internationale a Brevetelor poarta numele sau: F 16 H 33/12 - Transmisia Constantinescu.

[Florian Ciobanu]

MARIN SORESCU

Nãscut in satul Bulzesti (1936) si considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, Marin Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist si traducãtor) a fost cunoscut în timpul vietii (1936-1996) pe aproape toate continentele planetei.
Operele lui au fost traduse in: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria s.a., totalizând peste saizeci de cãrti apãrute în strãinãtate.
A publicat primul sãu volum ("Singur printre poeti") in 1964 si de atunci a impus un stil degajat, usor ironic, fantezist (care atenueazã reflectia gravã), deconcertant, de multe ori feroce în profundul sau simt critic. Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, Iona, care împreunã cu alte piese ale sale, figureazã în repertoriul multor teatre din lume.

Piesele sale s-au bucurat de o primire exceptionalã, fiind traduse si reprezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varsovia si Port-Jefferson-SUA.

Marin Sorescu a fost membru al Academiei Romãne, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Stiintã si Artã din Venetia, al Academiei de Arte, Stiintã si Profesii din Florenta. A condus Revista Literara "Ramuri" si a fost presedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.

Critici de talie internationalã au opinat cã a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeti contemporani ai lumii, fiind propus si nominalizat pentru Premiul Nobel. În tarã i-au fost decernate cele mai înalte distinctii: Premiul Academiei (de douã ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de sase ori).

Dintre premiile internationale citãm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie "Ospiti Napoli", 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983; Premiul "Felix Romuliana", Belgrad 1994.

În România Marin Sorescu ocupã un loc important în programa scolarã, atât în învãtãmântul prescolar, prin cãrtile sale pentru copii, cât si în învãtãmântul primar si liceal si în Facultãtile de Filologie.

La moartea lui au rãmas în manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman. Cunoscut si prin preocuparea sa pentru graficã si picturã (a avut mai multe expozitii în tarã si strãinãtate), în urma lui au rãmas opere care vor fi reproduse


--------------------------------------------------------------------------------


www.romanianvoice.com/poezii/poezii/muntele.html

[Florian Ciobanu]

AMAN, Theodor

(Campulung-Muscel, 1831 - Bucuresti, 1891).
Pictor român.
Dupa lectii de desen cu pictorul Constantin Lecca, la Scoala centrala din CRAIOVA, pleaca, in 1850, la Paris, unde studiaza pictura cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu Francois Edouard Picot.
Incepe sa picteze inca de pe atunci o serie de compozitii istorice, unde din genurile sale preferate, in care va excela, facand, in epoca, scoala (Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, 1852; Batalia de la Otenita, 1854; Batalia de la Alma, 1855; Unirea Principatelor, 1857; Batalia romanilor cu turcii in insula Sf. Gheorghe, 1859; Vlad Tepes si solii turcii, 1861-1864; Izgonirea turcilor la Calugareni, 1872; Tudor Vladimirescu, 1874-1876; Boierii surprinsi la ospat de trimisii lui Vlad Tepes, 1885-1887 etc.).
Prestigiul de care s-a bucurat Aman a fost sporit si de functia sa de director al Scolii nationale de arte frumoase, inca de la infiintarea acestei institutii, in 1863. In pictura sa de o rigoare academista, simbolurile evocarilor istorice aduc o anume prospetime, in sensul situarii artistului in actualitate. Noutatea pânzelor sale tine astfel mai mult de raspunsurile tematice la preocupari sociale si politice din perioada fondarii statului national român. Nu lipsesc insa si unele incercari de luminare a paletei, de surprindere a instaneului, ce ne vorbeste despre ecoul, fie si palid, al experientelor unor artisti francezi care pictau in aer liber, la Barbizon, in imprejurimile Parisului, unde in deceniul al saptelea si al optulea, se pun bazele impresionismului (Peisaj cu barca pe lac; Strada in Sinaia; Portul Constanta; Petrecere in familie; Canoniera in portul Constanta; In parc etc.).

[Florian Ciobanu]

ION TUCULESCU

s-a nascut in CRAIOVA, la 19 mai 1910.

Parintii sai, Ion si Maria Tuculescu, au fost cunoscuti - si au ramas in constiinta contemporanilor si a urmasilor lor - ca fiind dascali de frunte ai Craiovei de odinioara.

Timid si linistit, viitorul pictor (naturalist si medic de certa valoare) si-a petrecut copilaria in Craiova.
Dupa absolvirea cursului primar, Ion Tuculescu a batut la portile Colegiului National "Carol I" din Craiova (actualul Colegiu "Nicolae Balcescu").
A fost un elev de-a dreptul exceptional, avand, la toate disciplinele de invatamant numai note de 10.
In orele de desen (la sectia reala se studia doar desenul liniar, nu si cel artistic), Tuculescu avea lungi convorbiri cu profesorul sau de desen - care nu era altul decat apreciatul Eugen Ciolac. Acesta i-a fost unul dintre mentori. De la el a aflat o parte din tainele picturii.
Prima expozitie la care a fost remarcata prezenta "pictorului diletant" Ion Tuculescu - alaturi de cea a fratelui sau Serban, si a profesorului A.D. Hagiu - este cea organizata in mai 1925, in cadrul salii de receptie a Palatului Administrativ al judetului Dolj.
La sfarsitul anului scolar 1927-1928, tanarul Tuculescu si-a incheiat cursurile, fiind declarat absolvent al liceului "Carol I".
Elev stralucit la invatatura - desi remarcat pentru talentul sau artistic exceptional - nu se va indrepta catre o scoala superioara cu profil artistic, ci se va inscrie la Facultatea de Stiinte Naturale a Universitatii din Bucuresti, pe care o va absolvi, cu deosebit succes, in 1936, pentru ca trei ani dupa aceea, in 1939, sa incheie cu calificativul "Magna cum laude" cursurile unei alte facultati - Facultatea de Medicina din Bucuresti. In tot acest timp - spun biografii sai - daruindu-se total studiului, aproape ca renuntase la pictura.
In realitate, Ion Tuculescu - naturalistul, medicul - continua sa picteze si participa, cu un deosebit succes in perioada 1938 (cand a avut prima expozitie personala in sala Ateneului Roman din Bucuresti) si pana in 1960 (cand a participat la Expozitia de Stat a Artelor Plastice - cu lucrarea "Interior Taranesc" si la expozitia "Imagini Dobrogene" - cu lucrarea "Interior la Mangalia") la numeroase si prestigioase manifestari expozitionale.
La 27 iulie 1962, moare, la Bucuresti, in plina putere de creatie, in varsta de numai 57 de ani.


Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia - Italia, Paris si Le Havre - Franta, Copenhaga - Danemarca, Belgrad - fosta Iugoslavie; Oslo - Norvegia, Stockholm - Suedia, Bruxelles - Belgia, Varsovia - Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco - SUA) etc.


"Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi". Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omnirii...".
Geo Bogza

[Florian Ciobanu]

CONSTANTIN BRANCUSI

(Hobita-Pestisani, Gorj, 1876 - Paris, 1957).
Urmeaza Scoala de meserii din CRAIOVA (1894-1898) unde si-a descoperit vocatia, a creat primele lucrari si unde, asa cum a declarat peste ani,"s-a nascut a doua oara".
A urmat apoi Scoala nationala de arte frumoase din Bucuresti (1898-1902), unde pentru scurta vreme l-a avut profesor pe Ion Georgescu, apoi pe Vladimir C. Hegel.
In timpul studiilor realizeaza bustul Gheorge Chitu, un Cap de expresie, ca si o serie de copii - Ecorseul (impreuna cu Dr. Gerota), Vitellius, Capul lui Laocoon.

Mai realizeaza busturile Georgescu-Gorjan (1902) si General Dr. Carol Davila (1903), asezat mai târziu (1912) in curtea Spitalului militar din Bucuresti.

In 1904 porneste spre Paris, trecand prin Budapesta, Viena, Munchen (aici sta un timp), prin Elvetia. Obtinând o bursa in Franta in 1905, se inscrie la Scoala de arte frumoase, in clasa lui Antonin Mercie. In 1907 este acceptat practician in atelierul lui Rodin, pe care il va parasi, orgolios si plin de incredere, comparându-l pe maestrul sau cu un arbore la umbra caruia iarba nu creste. Brâncusi creeaza acum Portretul lui Nicolae Darascu, Bust de baiat, Cap de baiat, Dupliciu (1906) apoi Rugaciunea si Portretul lui Petre Stanescu, ce constituie un ansamblu funerar comandat pentru Buzau (1907).

Artistul incepe sa fie tot mai sigur de drumul pe care merge. Modelajul fin, sensibil la efectele luminoase se indeparteaza acum de incidentele de tip impresionist (Rodin) pentru a incepe, in conditiile afirmarii unor tendinte rationaliste, intre care cubismul, o lunga lupta pentru surprinderea esentei, a ceea ce este durabil, sustras clipei. Cumintenia pamantului, o prima versiune a Sarutului (1907), Somnul (1908), Muza adormita (1909-1910), Pasarea maiastra (1910), Prometeu (1911), Domnisoara Pogany (serie 1912-1933), Primul pas (1913) sunt lucrari ce marceaza aplecarea spre valorile artelor arhaice, ale etniilor negre sau oceanice. In aceasta perioada se imprieteneste cu Modigliani. Un alt prieten al sau, pictorul Henri Rousseanu, ii spune lui Brâncusi profeticele cuvinte: "...Tu ai transformat anticul in modern". Sculptorul - din ce in ce mai cunoscut - se bucura de succes si in S.U.A., la New York, unde, in 1913, participa la Expozitia internationala de arta moderna (vezi Armory Show) si deschide prima sa expozitie personala la "Photo Secession Gallery" prin grija lui Alfred Stieglitz si Edward Steichen. Expune la manifestarile gruparilor "Tinerimea artistica", "Arta Româna,", "Contimporanul" etc. In atelierul sau vor veni sa lucreze mai multi tineri artisti: Irina Codreanu, Milita Petrascu, Constantin Antonovici, Isamu Noguchi, George Teodorescu s.a.

Sculptorul cauta principiile fundamentale ale formei, degajând-o tot mai puternic de aspectele efemere. Reducerea la structura a formelor organice are loc odata cu aplecarea spre formele primare, spre orizontul genezei vietii (Principesa X, 1916; Primul strigat, 1917; Nou nascutul, 1920; Domnisoara Pogany, Leda, 1920; Inceputul lumii, 1924). Seria de "Pasari in vazduh" aduce ideea ridicarii in spatiu, posibilitatea transcenderii cadrului concret de existenta. Brâncusi reuseste sa anuleze anuleze efectele gravitationale, dematerializând, printr-o slefuire indelunga, volumele. Alteori - cazul Coloanelor fara sfârsit dintre 1918-1928 - ideea de inaltare este asigurata de cresterea pe verticala a unor modului geometrici. Este o perioada când sculptorul face schite si pentru comanda - nerealizata - a maharajahului Yeswart Rao Holkar Bahadur, pentru un Templu al meditatiei (1933).

Brâncusi vine in România dând curs chemarii Ligii nationale a femeilor din Târgu Jiu, care dorea sa inchine un monument eroilor patriei cazuri in timpul primului razboi mondial. Realizeaza tripticul Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfârsit (1937-1938) - capodopera a marelui artist. Aici, ca si in alte opere, Brâncusi regaseste dimensiunile artei pop..are, ale intregului patrimoniu cultural românesc, pe care le-a introdus in atmosfera agitata a artei moderne. Un clar principiu solar, fundamentând o nevoie de ordine si ratiune, conduce demersul artistului pop..ar spre aproprierea esentelor realitatii. Atitudinea constructiva, pozitiva, ce se degaja din aceasta abordare a fenomenelor vietii face din Brâncusi unul din creatorii ce au marcat decisiv evolutia sculpturii moderne. El propune - un unic ecou in constiinta artistica a primei jumatati de secol, ecou prelungit prestigios si in arta zilelor noastre - o decantare si o noua integrare a spiritualitatii si sensibilitatii. Asceza formelor, fascinatia geometriei impunând o rigoare carteziana in conceperea spatiului intâlnesc aceasta permanenta tensiune antropocentrista, exprimata cu o caldura, cu o emotionanta intelegere.

Revelatia stravechii culturi ii ofera nu atât o suma de morfologii - reale fireste, dar reduse la un pitoresc invocat de unii exegeti ai sai - ci mai ales o structura morala si filosofica. Preluând elemente de limbaj din zacamântul culturii pop..are, Brâncusi incarca opera sa de forte miraculoase. Iluminat de cultul pamântului patriei si al stramosilor sai, sculptorul, "Genius loci al Romaniei", cum il numea Giulio Carlo Argon, este fascinat de zorii nasterii omului, descoperind, in fluxul imemorial al vremii, momentele cruciale ale vietii - nasterea, iubirea, munca, creatia, moartea. Spatiul inchis, circular, al marilor sanctuare dacice din Muntii Orastiei, masurând curgerea vremii si mentinând treaz spiritul, este reluat de Brâncusi cu dorinta de a sacraliza un loc, un punct evocator, unde timpurile - trecut, prezent si viitor - se unifica. Crescând impetuos pe verticala, Coloana ascunde in simplitatea sa efortul constructiv, pentru a pastra, pur si persistent, sensul inaltarii umane, aspiratia spre lumina, spre ratiune.

Din lucrarile lui prezentam:

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, ridicat in cinstea eroilor morti in primul razboi mondial exprima sentimentul cosmic al lui Brâncusi manifestat prin reuniunea celor patru elemente fundamentale ale lumii:

apa - pornirea de la râul Jiu;
pamânt - aleea din gradina publica, "Masa tacerii" incorporeaza pamântul si Calea Eroilor;
foc - flacara care asigura triumful asupra mortii in "Poarta Sãrutului";
aer - avântul "Coloanei fãrã sfârsit" care escaladeaza vazduhul in drumul catre cer.
Mircea Eliade ne dezvaluie sensul adânc al celui din urma popas din procesiunea eroilor. Coloana fara sfârsit asigura comunicarea cu cerul si astfel va inlesni inaltarea la cer a sufletelor eroilor gorjeni care s-au jertfit pentru apararea patriei.

[Florian Ciobanu]

NICOLAE ROMANESCU

(1854 - 1931)

Nãscut la 18 febr. 1854 (1853), Craiova (Closani, Mehedinti) - mort la 31 aug. 1931, Craiova.
Fiul lui Petrache Romanescu.
Face clasele primare la Craiova, apoi Liceul Louis le Grand, continuat la Aix-en-Provence; studii de sociologie, literaturã si drept la Paris si Liege.
În 1875 s-a întors în tarã.
A fost consilier comunal al orasului Craiova (1883), deputat al Colegiului III Dolj (1884-1921), senator.
Din 1922 a devenit senator de drept si vicepresedinte al Senatului. A contribuit la adoptarea unui nou tarif vamal si la reorganizarea scolilor primare.
Primar al Craiovei în 1898, 1901-1916 si în 1929 a contribuit la modernizarea orasului prin lucrãri edilitar-gospodãresti.
În 1885 a întemeiat o scoalã de menaj la Craiova, iar în 1901 a introdus cel dintâi atelier-scoalã din tarã.
A fãcut parcul din Craiova, proiectat de arhitectul peisagist francez E. Redont.
Proiectul a primit Medalia de Aur la Expozitia de la Paris din 1900.
Parcul a fost inaugurat în 1903 în prezenta Regelui României, Carol I, a principelui Ferdinand, a primului ministru Dimitrie Sturza, a prefectului de Dolj Julian C. Vrãbiescu si a sa.
Din lucrãrile edilitare fãcute în vremea sa, ca primar, amintim: aducerea apei potabile, iluminatul public, pavarea strãzilor, amenajarea pietii centrale si extinderea abatorului.
A fost director politic si proprietar al ziarelor Opiniunea si Actiunea liberalã (1887-1893). A fost membru al Oficiului International pentru protectia legalã a muncitorilor din Basel.
A donat Fundatiei Alexandra si Aristia Aman, cu un an înaintea mortii, impresionanta sa bibliotecã si colectia sa de artã.
A donat cãrti si Bibliotecii Baroului Dolj.
Colectia sa de artã a cuprins tablouri din scoala italianã si olandezã, secolele XVI-XVII; tablouri ale unor pictori români; piese de artã decorativã strãinã: mobilier, potelanuri, tapiserii, panouri si frescã de la biserica din Cretesti-Dolj.
A fost un adevãrat bibliofil si a colectionat cãrti valoroase din secolele XVI-XVIII, de la editori vestiti (Elzevir, Aldus Manutius, Estienne, Didot); cãrti românesti vechi; editii de lux, în tiraj limitat, bibliofile; cu însemnãri; cu exlibrisurile românesti si strãine.

[Florian Ciobanu]

ALEXANDRU MACEDONSKI

(1854 - 1920)

"Alexandru Macedonski a fost - o spunem cu indreptatita mandrie - elev al Colegiului Craiovean.
Cel mai reprezentativ dintre scriitorii care s-au format, in anii adolescentei lor, pe bancile acestei veritabile "Universitati" a Craiovei, a Olteniei, a tarii - cum a definit aceasta veche vatra de cultura, in urma cu peste trei decenii, maestrul Tudor Arghezi"



Fiu al generalului Alexandru Dimitrie Macedonski - ministru de razboi si sef a toata puterea armata a Tarii Romanesti, in timpul lui Alexandru Ioan Cuza (a carui alegere, ca domn, o sprijinise) si al Mariei, fiica pitarului Dimitrie Paraianu din autentica boierime olteneasca, Alexandru - viitor poet - s-a nascut in Bucuresti, in "mahalaua Precupetii-Noi", la 14 martie 1854.
Cea mai mare parte a copilariei a petrecut-o, insa, in casele parintilor din Adancata-Pometesti, pe valea Amaradiei, in judetul Dolj - pe care o va canta in "Mangaierea dezmostenirii".
Exista informatia - si ea ne vine de la marele om politic Mihail Kogalniceanu - ca Alexandru Macedonski ar fi primit "cea dintai invatatura" in familie, de la un dascal particular, aflat in Craiova celui de-al saptelea deceniu al veacului trecut.
In toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pasit pragul celei mai vechi (si mai importante, pe atunci) scoli primare a Craiovei de odinioara: scoala de la biserica Obedeanu.
Dupa absolvirea cursurilor scolii primare, viitorul poet este inscris in septembrie 1865, in prima clasa a Gimnaziului din Craiova (cum se numea atunci, Colegiul).
Plecat dupa absolvirea clasei a IV-a gimnaziala, la numai 16 ani, in strainatate, colinda de unul singur Austria, Italia, Elvetia, apoi din nou Italia, pentru a se stabili, in 1872, la Bucuresti.
Autorul celebrelor "Nopti si rondeluri" a devenit poetul pe care G. Calinescu nu se sfieste sa-l aseze in monumentala sa Istorie a Literaturii Romane - alaturi de Mihai Eminescu.
Macedonski este, dupa Mihai Eminescu, personaliatea cea mai puternica a literaturii romane din secolul trecut.
Poet de geniu, care si-a asumat misiunea istorica de a face trecerea de la romantismul eminescian spre curentele moderne, in primul rand spre simbolism; prozator original, de necontestat talent; dramaturg; sef de scoala literara, care a incurajat, la inceputurile activitatii lor scriitoricesti, numerosi tineri talentati, printre care Tudor Arghezi, Gala Galaction, George Bacovia, Tudor Vianu, pe care i-a publicat in revistele sale - Literatorul si Liga Ortodoxa.

[Florian Ciobanu]

NICOLAE VASILESCU KARPEN
(1870 - 1964)

[/size]
"Numerosi fruntasi ai stiintei si tehnicii romanesti, nenumarate generatii de ingineri, educati de eminentul profesor inginer, vor pastra vesnic vie amintirea celui care s-a straduit sa ridice stiinta si tehnica romaneasca la nivelul preocuparilor stiintei mondiale".

Acad. prof. Remus Radulet


Intre cei care au adus o valoroasa si incontestabila contributie la realizarea complexelor mijloace tehnice in masura sa asigure transportul omului pe Luna, se numara si romanul N. Vasilescu-Karpen - fizician care - dupa aprecierea prof. I. Solomon, presedinte al Societatii Franceze de Fizica - "a inventat pila de combustie cu o jumatate de secol inainte ca oamenii sa ajunga pe Luna datorita ei".

S-a nascut in Craiova la 28 noiembrie 1870.
Aici, in orasul natal, urmeaza cursurile scolii primare si liceul. S-a numarat, an de an, printre premiati.
Dupa terminarea liceului, urmeaza cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care o absolva, in mod stralucit, ca sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici nu implinise varsta de 21 de ani.
Timp de trei ani a activat ca inginer in serviciul de Lucrari Publice, in care calitate a realizat o seama de importante lucrari in domeniul cailor de comunicatie.
Atras de domeniul electrotehnicii, tanarul inginer roman a plecat la Paris.
Va frecventa aici cursurile Scolii Superioare de Electricitate al carei diplomat ajunge in anul 1900 - si, paralel, pe cele ale Universitatii, al carei licentiat in stiinte fizice va deveni in anul 1902. Ramane, dupa aceea, in continuare, in capitala Frantei pentru a-si face doctoratul in fizica. Dupa doi ani, in 1904, obtine titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement".
Apreciat pentru realele sale insusiri, N.Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactica unanim apreciata de tinerii sai studenti.
Dorul sau de tara, dorinta de a-i consacra toata priceperea si puterea de munca, il indeamna sa se reintoarca in patrie (1905).
Inaugurand in acelasi an cursul de electricitate si electrotehnica la catedra cu acest profil infiintata atunci in cadrul Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, tanarul savant roman incepe - alaturi de alti dascali patrioti - constructia edificiului invatamantului ingineresc modern, caracterizat in principal prin caracterul sau multilateral.
Numit doctor al Scolii Nationale de Poduri si Sosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat si realist - proiectul de transformare a acestuia in Scoala Politehnica. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a detinut aceasta inalta functie timp de 20 de ani, pana in 1940.
A murit in februarie 1964, la venerabila varsta de 94 ani, lasandu-ne mostenire o opera stiintifica multilaterala si vasta, care va ramane, peste ani si ani, o valoare permanenta a culturii noastre si care il situeaza - alaturi de Anghel Saliny, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Dragomir Hurmuzescu, Nicolae Profiri si altii - in randul ctitorilor invatamantului nostru tehnic superior.
Activitatea sa stiintifica se caracterizeaza "printr-o multilaritate rar intalnita". A abordat, cercetat si imbogatit prin ideile sale un impresionant numar de domenii stiintifice : atomistica, mecanica, elasticitate, termodinamica, teoria cinetica, electromagnetism, telegrafie, telefonie la mare distanta, constructii, electrochimie, chimie, fizica, geofizica etc.
De un larg interes si de o buna apreciere s-au bucurat cercetarile sale in domeniile termodinamicii, atomisticii, teoriei cinetice: determina, printr-o metoda necunoscuta pana atunci, presiunea interna si studiaza presiunea osmotica si tensiunea superficiala a lichidelor. Ca urmare, termeni ca "difuziunea Karpen" sunt astazi acceptati de stiinta pe plan mondial.
Printre cele mai importante lucrari ale lui N. Vasilescu-Karpen se numara cele din domeniul electrochimiei, care l-au dus la crearea a numeroase tipuri originale de pile electrice denumite K1, K2, K3, dupa initialele tatalui sau. Datorita lui, in domeniul pilelor de combustie - care s-au impus astazi, ca urmare a impulsionarii cercetarilor spatiale - exista o prioritate romaneasca, este vorba de pila cu metanol.
In semn de recunoastere a meritelor sale stiintifice, N. Vasilescu-Karpen a fost ales, inca din anul 1922, membru al Academiei Romane, si, de asemenea, proclamat "Doctor honoris causa" al Politehnicii din Bucuresti.