Post by Florian Ciobanu on Jul 14, 2005 14:27:36 GMT 2
Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management
Aurora Liiceanu
Realizat de: Eugen Dumbrava
Despre noi se spune ca sintem o societate de supravietuire, o societate premoderna, ca avem comportamente de ev mediu, ca la noi violenta este mare, dar are expresii nemoderne sau premoderne. Nu ma refer la cruzime, ci la modul in care operezi sau treci la act. In ceea ce priveste fenomenul de downshifting, nu cred ca a aparut inca la noi. De ce nu cred?
Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile
individului si felul in care el isi bugeteaza ca timp viata si la
sensul pe care il da vietii in raport cu motivatiile lui, cu
aspiratiile lui.
Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale
(care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta,
a deveni sclavul valorilor materiale si de ati consuma toata existenta
alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere
psihologic inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia
extrinseca si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra
intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul
salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii
individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din
punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti
sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa
zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu
devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.
Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea
mea, o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan
si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o
dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a
inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om
din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit
unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie cum se
spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o
sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod
excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori
materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care
oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul
vietii, dar si calitatea ei.
Eugen Dumbrava: Ce factori credeti ca favorizeaza tranzitia aceasta la
ei, de la acele valori centrate pe forma si nu pe continut, la cele de
fond?
Aurora Liiceanu: Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai
inalt decit al nostru. Adica ei nu au o pop..atie care supravietuieste
ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ
decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca
exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip
de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie
sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru
ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o
anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece
maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in
care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de
centrarea de materialism, prin manip..area sau si prin manip..area data
de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai
potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic
ca schimbarea a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine
critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar
o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat,
cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati
pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu
reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea
conteazã si pretul.
In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante:
exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le
poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani:
relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul
unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Aceasta incarcare, acest burnout (combustie interna), sau saritul
sigurantelor impinge individul catre o limita psihologica a
disponibilitatii individului, a mobilizarii lui.
Societatea noastra este mult mai inegala decit a lor, la noi avem un
amestec intre traditionalism si conformism. Vedem o graba teribila a
tinerei generatii de alerga dupã bani si de a uita sa traiasca. Pentru
ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un
specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania:
"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste
mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste
scovergi iradiate de computer si nu m-ar mira sa aflu ca uterul li s-a
uscat si ca nu vor mai fi niciodata in stare sa fie mame. Oricum, ar
gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar
apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar
plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina.
Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la
birou (in vreme ce ei isi trag in cap cu sortimente de tarie combinate
cu beri) bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui
client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc".
Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" (prefata la cartea lui
Beigbeder, 2004).
In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat
nu e mai mare ca in marketing si publicitate". Am citat acest lucru
pentru prima parte, pentru ca sint segmente ale pop..atiei, care sint
extraordinar de incompatibile cu alte segmente. Discrepantele in
societatea romaneasca, nu numai materiale, ci si de mentalitate sint
extraordinare si din aceasta perspectiva noi nu mai vorbim acum de
oameni tineri, de oameni in virsta, ci de culturi organizationale. Sint
lumi si lumi: fetele de la banci, baietii de la banci, vinzatoarele din
mall, fetele din publicitate sau cele din media.
E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca,
daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre
in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti
permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe
acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si
o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se
mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza
la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la
gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in
jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp,
extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale,
dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint
foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.
De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manip..are, de
o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca
femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia
cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui
consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de
bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge
violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma
de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti,
pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui
fenomen.
Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el
are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a
valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea
intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale,
practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te
duci la workshopuri, teambuilding-uri, (aflate la noi in plina moda).
Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita
si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil
era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc
bani, dar care psihologic motiveazã individul si il fac ca sa accepte
sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru
prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie
psihologica folosita foarte mult in manip..are. Atita vreme s-a spus ca
nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva
care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie
casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copiisi unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneoripoate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practiceste o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru
a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au
gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu
mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste
reuniuni (teambuildinguri) se fac de obicei in afara, se cheltuie
foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa
raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o
neglijezi.
ED: Totusi acesti oameni, managerii de top, iau niste decizii, de a se
intoarce putin la ceva anterior, la un stadiu pe care ei l-au depasit
prin formare, prin socializare, prin performanta.
AL: Decizia de intoarcere tine foarte mult de individ, aceste decizii
nu sint luate de oamenii medii care sint la baza ierarhiei, le iau
persoanele care sint in top, care sint cel mai mult consumati de munca
lor si care adopta fara sã constientizeze suficient un comportament
similar cu cel al hotului: mai fur o data si dupa aceea ma opresc, dar
pina la urma te prinde pentru ca trebuie sa stii cind sa te opresti.
Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind
sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai
satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om
"simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a
ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face
nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta
cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi
bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult
decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua
componente: materiala si spirituala) e vitala.
Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea
relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in
filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si
sint parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala
ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita,
echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele
pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere
destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea
ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti
ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si
lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de
satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil,
sintem inca morti dupa vitrine.
ED: Da, sintem inca in adolescenta vietii daca ar fi sa ne raportam la
ceea ce este in vest. Voiam sa va mai intreb ceva legat de
alternativele conceptului de downshifting. Ce altceva mai ofera
downshifting-ul, in afara de aceasta orientare catre sine, catre
relatii, ce alte variante iti mai ofera, pentru ca o data cu
restructurarea valorilor nu vei mai avea aceleasi perceptii vis-a-vis
de sentimentul de proprietate? Practic se schimba totul.
AL: Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi"
si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face",
fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara simt critic (se
zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista
obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort,
de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in
care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare
sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem
o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu
traim in extreme.
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt
peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul
computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si
cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de
schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de
concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se
rasfringe asupra psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc
in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Ei uita ca obiectul nu are
numai functia de obiect, ci ca el reprezinta un capital de memorie
identitara. De aceea isi iau oamenii amintiri cind fac turism, nu isi
cumpara obiectul ci isi cumpara semnificantul.
Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca
intr-un film sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in
relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti
oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul
si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce
in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney
Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor
principii psihologice adinci, care sigur modifica structura
personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -,
admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la
televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care
sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea
- a aparea pe sticla - este o oportunitate foarte cautata pentru ca
vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti
faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti
"marketa" etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi,
industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia
estetica, de pilda - e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era
singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din
punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si
firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o
epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea
intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte
frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu
conteazã. Imaginea este totul.
La aceasta idee a valorilor, ca problema epocii noastre se ajunge prin identitate, sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte, ori nici postmodernitatea nu trebuie luata cum este, lucru valabil si pentru modernitate.
Revenind la aceasta chestiune vreau sa spun ca avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste
discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce
nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o
demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.
Aurora Liiceanu
Realizat de: Eugen Dumbrava
Despre noi se spune ca sintem o societate de supravietuire, o societate premoderna, ca avem comportamente de ev mediu, ca la noi violenta este mare, dar are expresii nemoderne sau premoderne. Nu ma refer la cruzime, ci la modul in care operezi sau treci la act. In ceea ce priveste fenomenul de downshifting, nu cred ca a aparut inca la noi. De ce nu cred?
Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile
individului si felul in care el isi bugeteaza ca timp viata si la
sensul pe care il da vietii in raport cu motivatiile lui, cu
aspiratiile lui.
Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale
(care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta,
a deveni sclavul valorilor materiale si de ati consuma toata existenta
alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere
psihologic inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia
extrinseca si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra
intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul
salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii
individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din
punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti
sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa
zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu
devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.
Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea
mea, o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan
si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o
dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a
inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om
din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit
unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie cum se
spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o
sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod
excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori
materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care
oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul
vietii, dar si calitatea ei.
Eugen Dumbrava: Ce factori credeti ca favorizeaza tranzitia aceasta la
ei, de la acele valori centrate pe forma si nu pe continut, la cele de
fond?
Aurora Liiceanu: Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai
inalt decit al nostru. Adica ei nu au o pop..atie care supravietuieste
ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ
decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca
exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip
de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie
sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru
ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o
anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece
maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in
care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de
centrarea de materialism, prin manip..area sau si prin manip..area data
de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai
potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic
ca schimbarea a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine
critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar
o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat,
cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati
pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu
reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea
conteazã si pretul.
In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante:
exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le
poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani:
relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul
unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Aceasta incarcare, acest burnout (combustie interna), sau saritul
sigurantelor impinge individul catre o limita psihologica a
disponibilitatii individului, a mobilizarii lui.
Societatea noastra este mult mai inegala decit a lor, la noi avem un
amestec intre traditionalism si conformism. Vedem o graba teribila a
tinerei generatii de alerga dupã bani si de a uita sa traiasca. Pentru
ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un
specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania:
"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste
mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste
scovergi iradiate de computer si nu m-ar mira sa aflu ca uterul li s-a
uscat si ca nu vor mai fi niciodata in stare sa fie mame. Oricum, ar
gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar
apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar
plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina.
Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la
birou (in vreme ce ei isi trag in cap cu sortimente de tarie combinate
cu beri) bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui
client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc".
Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" (prefata la cartea lui
Beigbeder, 2004).
In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat
nu e mai mare ca in marketing si publicitate". Am citat acest lucru
pentru prima parte, pentru ca sint segmente ale pop..atiei, care sint
extraordinar de incompatibile cu alte segmente. Discrepantele in
societatea romaneasca, nu numai materiale, ci si de mentalitate sint
extraordinare si din aceasta perspectiva noi nu mai vorbim acum de
oameni tineri, de oameni in virsta, ci de culturi organizationale. Sint
lumi si lumi: fetele de la banci, baietii de la banci, vinzatoarele din
mall, fetele din publicitate sau cele din media.
E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca,
daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre
in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti
permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe
acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si
o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se
mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza
la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la
gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in
jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp,
extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale,
dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint
foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.
De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manip..are, de
o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca
femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia
cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui
consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de
bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge
violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma
de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti,
pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui
fenomen.
Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el
are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a
valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea
intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale,
practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te
duci la workshopuri, teambuilding-uri, (aflate la noi in plina moda).
Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita
si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil
era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc
bani, dar care psihologic motiveazã individul si il fac ca sa accepte
sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru
prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie
psihologica folosita foarte mult in manip..are. Atita vreme s-a spus ca
nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva
care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie
casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copiisi unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneoripoate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practiceste o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru
a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au
gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu
mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste
reuniuni (teambuildinguri) se fac de obicei in afara, se cheltuie
foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa
raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o
neglijezi.
ED: Totusi acesti oameni, managerii de top, iau niste decizii, de a se
intoarce putin la ceva anterior, la un stadiu pe care ei l-au depasit
prin formare, prin socializare, prin performanta.
AL: Decizia de intoarcere tine foarte mult de individ, aceste decizii
nu sint luate de oamenii medii care sint la baza ierarhiei, le iau
persoanele care sint in top, care sint cel mai mult consumati de munca
lor si care adopta fara sã constientizeze suficient un comportament
similar cu cel al hotului: mai fur o data si dupa aceea ma opresc, dar
pina la urma te prinde pentru ca trebuie sa stii cind sa te opresti.
Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind
sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai
satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om
"simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a
ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face
nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta
cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi
bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult
decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua
componente: materiala si spirituala) e vitala.
Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea
relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in
filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si
sint parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala
ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita,
echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele
pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere
destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea
ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti
ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si
lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de
satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil,
sintem inca morti dupa vitrine.
ED: Da, sintem inca in adolescenta vietii daca ar fi sa ne raportam la
ceea ce este in vest. Voiam sa va mai intreb ceva legat de
alternativele conceptului de downshifting. Ce altceva mai ofera
downshifting-ul, in afara de aceasta orientare catre sine, catre
relatii, ce alte variante iti mai ofera, pentru ca o data cu
restructurarea valorilor nu vei mai avea aceleasi perceptii vis-a-vis
de sentimentul de proprietate? Practic se schimba totul.
AL: Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi"
si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face",
fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara simt critic (se
zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista
obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort,
de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in
care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare
sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem
o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu
traim in extreme.
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt
peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul
computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si
cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de
schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de
concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se
rasfringe asupra psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc
in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Ei uita ca obiectul nu are
numai functia de obiect, ci ca el reprezinta un capital de memorie
identitara. De aceea isi iau oamenii amintiri cind fac turism, nu isi
cumpara obiectul ci isi cumpara semnificantul.
Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca
intr-un film sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in
relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti
oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul
si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce
in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney
Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor
principii psihologice adinci, care sigur modifica structura
personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -,
admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la
televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care
sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea
- a aparea pe sticla - este o oportunitate foarte cautata pentru ca
vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti
faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti
"marketa" etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi,
industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia
estetica, de pilda - e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era
singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din
punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si
firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o
epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea
intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte
frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu
conteazã. Imaginea este totul.
La aceasta idee a valorilor, ca problema epocii noastre se ajunge prin identitate, sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte, ori nici postmodernitatea nu trebuie luata cum este, lucru valabil si pentru modernitate.
Revenind la aceasta chestiune vreau sa spun ca avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste
discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce
nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o
demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.