Re: Povesti adunate

[Florian Ciobanu]

Mos Mercedes Benz

“Nu am avut probleme cu ceilalti soferi, iar politia nu mã opreste. Nu merg cu vitezã, maxim 120 de kilometri pe orã.„
Ion Gheorghiu-Ionescu

Nici Adrian Minune, la volanul noului sãu BMW Z4, nici Ioan Niculae, cu al sãu Hummer, nici mãcar Ion Tiriac în Jaguarul sãu XJ220 nu ar putea provoca atâta derutã în rândul pietonilor craioveni. Poate doar Batman, în batmobilul sãu, sã se compare cu al nostru Ion Gheorghiu-Ionescu. Într-o tarã în care nimic nu mai mirã pe nimeni, imaginea unui om de 85 de ani la volanul unui nou-nout Mercedes SLK rosu aprins este, totusi, capabilã sã suceascã gâturile cetãtenilor blazati. Cine este? Ce a fãcut? Pe cine vrea sã agate omul acesta?

Desi e fabricat anul trecut, coupe-ul are o poveste veche cât actualul sediu al Prefecturii Dolj.
Proiectantul clãdirii, arhitectul Petre Antonescu, a refuzat, în 1910, sã încre-dinteze executarea lucrãrii de cãtre altcineva decât colegul sãu de facultate, italianul Giovanni Batista Peressutti. Peressutti a fost adus în România, unde a fãcut o treabã bunã.
De aceea, pânã la al doilea rãzboi mondial, a fost însãrcinat cu construirea altor clãdiri foarte cunoscute: Banca de Comert (actuala Primãrie), Scoala de Fete (astãzi - Facultatea de Agronomie), Casa Albã, Sediul Jandarmeriei.
Când a trecut în lumea celor vesnice a lãsat în urmã pe fiica sa, Lucilla, mãritatã cu un anume oltenas, Ion Gheorghiu.

“Ne-am întâlnit la strand“
De-o vârstã cu Marea Unire, ginerele celebrului italian are acum 85 de ani si se tine foarte bine. Spune cã este descendentul unei familii în care speranta de viatã bate spre nouãzeci de ani. Povesteste: “Pe Lucilla am întâlnit-o la strand, era o femeie extraordinarã. Ne-am cãsãtorit în 1946 si am fost nedespãrtiti pânã în 1999, când ea a murit.”

BMW-ul, Mertanul si pensia
Din 1973, Gheorghiu este pensionar. Unul dintre cei care nu se plâng cã pensia e micã si se duce toatã pe medicamente:
“As fi fariseu dacã as spune cã am dus-o rãu pe vremea lui Ceausescu. Pensia era bunicicã si, în plus, îmi trimiteau rudele din Italia diverse pachete. Acum am douã milioane si jumãtate pensie, plus un milion si jumãtate de la Ministerul Justitiei, pentru cã am fost judecãtor într-o vreme, si un milion opt sute pensia de veteran de rãzboi.“ A ajuns înstãrit abia dupã ce a vândut casa de pe Unirii 137, care apartinuse socrului sãu si care fusese nationalizatã de comunisti. Din banii obtinuti, si-a sustinut pasiunea sa cea mai veche, legatã de autovehicule. „În 1939, mama mi-a fãcut cadou un BMW decapotabil, cu sase cilindri si trei carburatoare si cu capota motorului mai lungã decât restul masinii. Prindea cam 170km/h, când mã luam la întrecere cu Printul Nicolae, pe Dealul Feleacului. Când am vândut casa de pe Unirii, mi-am luat Mercedes, pe care am dat 41.000 de euro si care e fãcut la comandã, cu piele rosie în interior. Am asteptat trei luni dupã el, dar meritã. E prima masinã de care sunt multumit, dupã BMW-ul din tinerete.“

Planuri de viitor: plãcute memoriale si o stradã cu numele lui Peressutti

Ion Gheorghiu încearcã sã ducã la bun sfârsit câteva proiecte: plãcute memoriale pe clãdirile construite de socrul sãu si acordarea numelui lui Giovanni Peressutti uneia din strãzile Craiovei. Se pare însã cã Mercedesul rosu nu îi impresioneazã pe functionarii primãriei: „Oamenii aceia nu vor sã înteleagã cã, la vârsta mea, am o singurã problemã: timpul“, spune cu nãduf Gheorghiu, pregãtit sã se lupte, în numele socrului.

[Florian Ciobanu]

Preotii craioveni, impresionati de Patimile lui Hristos

O numeroasa delegatie formata din inalte fete bisericesti, in frunte cu IPS Teofan Savu, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, a mers, marti seara, la Cinematograful Patria din Craiova pentru a viziona controversatul film al lui Mel Gibson, “Patimile lui Hristos”.
Zeci de preoti si maicute din Banie au vrut sa vada filmul despre care s-a comentat in toata lumea.
Prezenta inaltelor fete bisericesti, dar si a unui numar insemnat de politisti, veniti sa asigure paza, i-a surprins atit pe ceilalti spectatori, cit si pe angajatii cinematografului, care spuneau ca nu au vazut niciodata atitea maicute si preoti la film, desi lucreaza de 20 de ani in cinematograful respectiv.
Impresionate de realizare, maicutele au plins la vizionarea filmului. IPS Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei, spune ca pelicula “Patimile lui Hristos” corespunde adevarului relatat de Sfinta Scriptura si se adreseaza atit credinciosilor, cit si celor mai putin apropiati de credinta, pentru a le face cunoscute evenimentele legate de moartea lui Hristos. “M-a impresionat cel mai mult scena in care Mintuitorul se afla in Gradina Ghetsimani, dar mi-a placut si cum a interpretat actrita rolul Maicii Domnului. Sint foarte putine scenele care nu mi-au placut, in sensul ca in unele este prea multa violenta, dar aceasta nu inseamna ca nu corespund realitatii de atunci”, a declarat IPS Teofan.
“Un film nu schimba credinta”

Preotii prezenti marti seara la cinematograful craiovean au apreciat pelicula realizata de Mel Gibson. “Un film nu poate schimba credinta, dar misca ceva in sufletul oricarui om care priveste aceasta pelicula. Filmul a fost foarte bine alcatuit, asa incit ne face partasi la jertfa Mintuitorului”, a precizat parintele Claudiu Porneala.

Ramona Olaru,
Joi, 29 Aprilie 2004

[Florian Ciobanu]

ILIE TUDOR (I):
"Nãdejdea nu m'a mintit niciodatã!"
Dialog cu un oltean rãzvrãtit

Ilie Tudor este nascut pe data de 3 martie 1923 si anul acesta a implinit 76 de ani. In pofida varstei, se simte inca "verde", dovedind o energie iesita din comun: vorbeste mult, este febril, gesticuleaza spontan. Verva sa retorica, punctata cu opinii morale si politice inedite, ii contamineaza pe musafirii care ii trec pragul casei, motiv pentru care personajul si-a castigat faima unui autentic "oltean razvratit". Desi este tatal celebrului rapsod Tudor Gheorghe, nea Ilie nu se lasa intimidat de pop..aritatea fiului, a carui glorie o concureaza cu un destin de exceptie si cu un remarcabil talent literar, publicand poeme crestine si amintiri din anii detentiei politice, in diverse gazete. Om umblat prin nenumarate locuri, insa trait o viata intreaga in comuna Podari din judetul Dolj, dincolo de apa cea repede curgatoare a Jiului, Ilie Tudor a patimit destule in intreaga sa existenta, dar nu s-a aratat niciodata biruit de suferinta, nici macar asta-vara, cand - exact de Sfantul Ilie - iubita sa sotie Stefana a trecut la cele vesnice, lasandu-l singur dupa 55 de ani de casatorie... Nea Ilie a pus semnul doliului pe fatada casei (unde va sta vreme de sapte ani, asa cum o cere obiceiul locului) si a luat viata de la capat, pentru ultima oara... Golul ramas in cele sapte incaperi s-a mutat si in suflet, desi pensionarul vioi a reusit sa invinga atat pustiul, cat si tristetea din tarziul vietii. Dupa trei sferturi de veac si mai bine, Ilie Tudor este inca un martor frenetic si lucid al fiecarei epoci pe care a trait-o, iar suferinta l-a facut mai intelept, fara sa-si piarda nici simtul umorului, nici credinta in Dumnezeu. "Cu cat are mai multe de povestit - sustine venerabilul personaj - cu atat se simte mai viu un oltean!"

Amintiri oltenesti
- Cum se vede Romania, nea Ilie, privita din inima Olteniei?
- Frumoasa, glorioasa si paguboasa!

- Crezi ca fiul dumitale celebru ar fi de acord cu o asemenea caracterizare?
- Cand era elev in clasa a V-a, lui Gigi i-a fatat o pisica in palma si asta i-a purtat noroc toata viata, asa ca m-ar putea contrazice. Noi doi discutam mereu in contradictoriu... Dar el e creanga, iar eu sunt trunchiul, deci trebuie sa ma creada!

- Dar Oltenia cum ti se pare astazi, nea Ilie?
- Se cam inmultira tiganii, insa hoti mai sunt si prin alte parti... Da’ oltenii mei, tot cu nasul pe sus!

- Seamana capitalismul de dupa 1989 cu cel pe care l-ai apucat matale inainte de razboi?
- Nici vorba! Eu am venit pe lume la sapte luni si de la aceasta amintire mi se trage prejudecata ca m-am grabit intotdeauna, dar vechea societate romaneasca nu se pripea, cum fac cei mai multi in ziua de azi.

- Povesteste-mi, te rog, o amintire frumoasa!
- La o saptamana dupa ce m-am casatorit, a trebuit sa plec in armata si toata lumea din Podari o caina pe biata nevasta-mea ca si-a luat de barbat un neispravit. Am reusit sa ma "las la vatra", din motive de sanatate, foarte repede, asa ca m-am intors in sat cand nimeni nu se gandea, fiindca abia plecasem. Cand m-a vazut in curte, deja inapoiat, sotia - Dumnezeu s-o odihneasca in pace, acum! - n-a mai scos un singur cuvant, o zi intreaga, asa era de uimita si emotionata... N-am sa uit tacerea aceea pana mor si eu!

- Spre sfarsitul epocii interbelice, Oltenia s-a confruntat cu faimosul fenomen al Maglavitului, nu-i asa?
- Nu numai Oltenia, ci intreaga Romanie! Eu am intrat in "Oastea Domnului" in 1935 si am ramas pana acum. L-am cunoscut personal pe legendarul Petrache Lupu. Mi-a facut o impresie extraordinara! Cand am ajuns prima oara la Maglavit, langa el, m-am lasat de fumat brusc, fara sa stiu de ce... Lumea mai crede inca si astazi, in mod eronat, ca "Oastea Domnului" ar fi un fel de "secta", ceea ce este o prostie fara de margini. Noi am fost "iezuitii ortodoxiei", adica am pazit mai strasnic decat crestinii de rand principiile morale, canonul si dogma!

- Dupa razboi ce s-a intamplat?
- Pai, ce-a fost peste tot! Au dat buzna rusii, dupa ei au venit comunistii pe capul nostru si s-a dus totul de rapa...

- Mata ce faceai prin anii ‘50?
- Imi cresteam copiii, ma luptam cu vulpile si cu dihorii sa nu-mi manance gainile si ma duceam la Bucuresti sa public poezii. In redactie la "Gazeta Literara" i-am cunoscut inainte de arestarea mea pe Mihai Beniuc si sotia sa, pe Nina Cassian (care era tot atat de talentata, pe cat era de urata, insa avea o inteligenta de care te puteai indragosti), pe tanarul Marin Preda si pe Nicolae Labis, ce era considerat un fel de "Petrache Lupu" al literaturii acelor ani. Imi amintesc ca Labis mirosea mereu a bautura si purta camasi cu gulerul murdar, insa era un bucovinean cu suflet de aur! In acea perioada am mai avut norocul sa-i cunosc personal pe Sadoveanu, pe Arghezi, pe Demostene Botez... Cand veneam la Podari, in glodurile toamnei sau nametii iernii, parca soseam pe alta planeta! Insa aici ma asteptau Stefana si copiii, asa ca ma intorceam ca la o apa buna.

- Mi se pare uimitor cate persoane faimoase ai cunoscut!
- Asa ma laud si in fata baiatului meu: ca a mostenit de la mine darul poeziei, "urechea muzicala" si bucuria de a trai in mijlocul acelei lumi, iar de la mama-sa - darzenia. Dar asta nu e nimic, pe langa cei pe care i-am intalnit in puscarie!



Suferintã, solidaritate si credintã<br>- Cand ai fost arestat, nea Ilie?
- In 1958, tarziu fata de altii. Am primit o cond**nare de 22 de ani... Am fost eliberat o data cu toti, in 1964.

- Pentru ce ai stat in detentie?
- Cand aveam 14 ani, am facut parte din Fratiile de cruce legionare.

- Pe cine ai cunoscut in inchisoare?
- Numai oameni unul si unul! Radu Gyr, Nichifor Crainic, printul Alexandru Ghica... Am stat in celula luni de zile cu parintele Dumitru Staniloaie. Dormeam fiecare in bratele celuilalt si ne incalzeam unul pe altul, ca doi frati de cruce... Odata am vrut sa-i dau cojocul meu, insa mi-a raspuns cu o blandete aproape dumnezeiasca: "Nu te voinici, ca ai doi copii si nu stii cat mai este de stat aici!...". Pentru mine, anii de inchisoare au fost o "universitate". Peretii celulei erau zgariati cu poemele lui Radu Gyr, Nichifor Crainic ne tinea prelegeri de filosofie si istorie politica, iar parintele Staniloaie oficia toate slujbele dupa calendar, pe langa faptul ca ne spovedea regulat. Toate astea nu pot sa le uit pana intru in pamant.

- Nu ai traversat nici un moment dramatic, de cumpana?

- Ba da! In 1961, m-au chemat la ancheta si un satrap mi-a inmanat certificatul de deces al baiatului meu... M-am intors in celula alb ca varul, mut de durere si disperare, dar parintele Staniloaie mi-a spus sa ma rog cu putere la Dumnezeu, ca sa-mi dea un semn, iar el mi-a facut slujbe in fiecare zi. Dupa o saptamana, l-am visat pe Gigi, asa cum nu-l vazusem de trei ani. Venea printr-un lan de grau verde, ingropat pana la brau, facandu-mi semne cu bratele ridicate. Mi-a strigat in vis, zambind: "Tata, nu sunt mort, uite-ma, sunt viu!". Cand m-am intors acasa, dupa eliberare, exact asa l-am regasit pe fiul meu! Era intr-un lan de grau, la marginea satului, si mi-a facut semne cu bratele, alergand spre mine... Se poate uita asa ceva, chiar si dupa o viata intreaga?!

- Cred ca nu ti-ai fi inchipuit, atunci, ca vei apuca si caderea comunismului!

- Niciodata nu mi-am pierdut speranta! Imi amintesc ca ii spuneam baiatului meu, cu doar doua-trei luni inainte de Revolutie: "O sa se aleaga praful si pulberea, tine minte!".

[Florian Ciobanu]

La timpul prezent

- Cum ai trait schimbarea epocilor, nea Ilie?
- Dupa Decembrie ‘89 au venit romanii din sat, m-au luat pe sus si m-au dus la Primarie. Asa m-am trezit primar peste noapte, insa n-am rezistat decat doua luni ca eu nu eram cu Iliescu...

- Esti dezamagit de tot ceea ce s-a petrecut dupa aceea?
- Pentru mine, moartea lui Corneliu Coposu a insemnat disparitia ultimului politician adevarat. Ma intreb ce le-ar spune acum colegilor de partid daca s-ar scula din mormant. Votai si eu "schimbarea" in ‘96, ca tot olteanul cu scaun la cap, dar sunt profund deceptionat atat ca om, cat si ca roman...

- A cui crezi mata ca este vina?
- A guvernului, desigur, dar si a Opozitiei! Politicienii nostri nu stiu sa se retraga la timp... E o adevarata arta sa lasi o amintire frumoasa in urma ta!

- Mi-ai marturisit mai devreme ca porti discutii in contradictoriu cu fiul matale.
- Da! El continua sa aiba o oarecare simpatie pentru Iliescu si ma ia peste picior, din cand in cand, pe motiv ca ma imbrac cu camasa "verde" cand ma duc la biserica.

- Din ce traiesti, nea Ilie?
- Am o pensie de 600.000 lei, dar am ramas si salariatul parohiei, unde lucrez de 30 de ani. Dirijez corul bisericesc. Uneori, ma ajuta si baiatul, cand are de unde... Lumea ma cunoaste de om serios si cinstit, iar preotul este foarte cumsecade. Cand strangem bani de la oameni, vine si ma intreaba: "Ce facem, nea Ilie?", iar eu ii raspund ca anul trecut, de Paste: "Coperim biserica, asa ca sa vada oamenii, cu ochii lor, ca nu-i pacalim!". Dar lumea este destul de saraca in sat, mai ales acum...

- Cum iti explici matale faptul ca de zece ani incoace, majoritatea oltenilor voteaza tot "la stanga"?
- Secretul este ca prin partile noastre oamenii o dusera binisor pe vremea comunismului, iar acum ramasera cu praful de pe toba si n-ai cum sa-i convingi!

- Dar mata cu cine vrei sa votezi in anul 2000?
- Cu Dumnezeu! Sau mai bine astept, daca oi avea zile, sa apara un om nou, adevarat, tanar. Poate chiar vreun oltean... Cand vad ce se intampla in Parlamentul de azi, imi vine sa ma iau cu mainile de cap, dar mi-e groaza si de Parlamentul viitor, daca ma iau dupa sondaje. L-as vota chiar si pe Vadim, daca n-as sti ca tot ce se naste din pisica, mananca soareci!

- Nea Ilie, daca tot l-ai pomenit pe Cel de Sus, spune-mi, te rog, de ce crezi ca romanii se intorc din ce in ce mai mult cu fata spre Dumnezeu in ultima vreme?
- Toata lumea imi pune intrebarea asta, dar sa stii ca nu este numai din cauza saraciei! Dumnezeu le-a fost furat romanilor vreme de cincizeci de ani, iar acum ei il regasesc incet-incet... Unii sunt prosti si nu isi dau seama ca asta este prima dovada frumoasa a libertatii in care traim. Inainte, la Podari veneau trei babe la biserica, duminica, insa acum cand ma roaga parintele sa mai tin predica, uneori, vad cate doua sute de oameni, plus cele 40 de femei care canta in corul pe care il dirijez. Dac-ar intelege si politicienii, precum oamenii de rand, ca daca dai o palma, o iei inapoi, iar daca dai o paine, o primesti proaspata, poate s-ar schimba multe in viata noastra...

- Cand te gandesti la viitor, esti pesimist, nea Ilie?
- Nici vorba! Romanii au trait rele mult mai mari, iar eu nu mi-am pierdut optimismul, nici cand ma bateau in puscarie, darmite acum! Mi-e mai urat de cand am ramas singur, fiindca Stefana mea avea o mandrie sanatoasa, stia sa se bucure de copii si de viata, iar pe mine tocmai asta ma ajuta. Dar ma uit tot inainte, chiar daca mi se mai impaienjenesc ochii de lacrimi... Pe mine, nadejdea nu m-a mintit niciodata!

MARIUS PETRESCU

[Florian Ciobanu]

CRAIOVA, CU NUNTI SI FOSTI MINISTRI

dlui Cornel Mihai Ungureanu

La sfîrºitul sãptãmînii trecute am fost la Craiova, la o nuntã în familie. Nimic aici despre nuntã - ce-ar fi de povestit dintr-un eveniment atît de excepþional, cu mireasã frumoasã ºi zglobie ºi mire frumos ºi þeapãn în costumul cu papion? -, ci doar voi spune cã oraºul era înmãrmurit într-o cãldurã de infern.

Vineri seara, abia ajuns, am ieºit la o bere în Parcul Romanescu (de la a cãrui inaugurare se vor împlini în curînd o sutã de ani), fost al Poporului pe vremea în care ajutam cîteva domniºoare sã treacã cu pas uºor peste pietrele mari ce marcheazã din loc în loc firul de apã din peisaj, plin primãvara de nuferi. Între timp, domniºoarele au devenit mãmici, ajutate, pe bunã dreptate, de alþii. Fireºte cã ºi poporul s-a mai schimbat. În locurile prin care la începutul anilor '80 comitetul UTC pe judeþ organiza spectacole în ziua de 2 mai - "ziua tineretului" pe-atunci - acum am vãzut craioveni fãcînd jogging sau plimbîndu-ºi cîinii, dupã ce mai an cîþiva impresari l-au plimbat, aþi ghicit, pe Toto Cutugno.
În grãdina zoologicã - prin care treci cu limba grea din cauza interacþiunii dintre cãldura teribilã ºi resturile de carne aruncate în cuºtile carnivorelor - leul stãtea cu burta în sus, rãpus de cãldurã ºi plictis, cu gîndurile probabil prin umbra rarã a unei savane (unul dintre însoþitori, sceptic, spunea cã este foarte probabil ca perechea de lei a Craiovei sã se fi nãscut în vreun Zoo din Hamburg; se poate sã aibã dreptate).
Berea localã este mult mai bunã acum - o bere precum cea pentru care ne-am oprit la terasa de la Castelul ce vegheazã de un secol podul suspendat al parcului. ªi dintr-o datã am vãzut, deasupra intrãrii în barul castelului, cuvintele Se treascã dnul Romanescu, trase în cimentul altui veac de mîini de zidari nedibace la scris. Am încercat, eu ºi însoþitorii, sã ne aducem aminte dacã aceste cuvinte erau vizibile în acelaºi loc ºi acum douã decenii; nu am reuºit. Întrebatã, chelneriþa s-a uitat la ele ca ºi cum le-ar fi vãzut pentru prima oarã, deºi trece pe sub ele de cîteva zeci de ori pe turã.<br> . Uite-aºa se ºterge memoria comunismului, îmi spuse un însoþitor ºi, desigur, avea dreptate.

Sîmbãtã, printre nuntaºi, am întîlnit un admirator al lui Adrian Nãstase, unul al lui Bãsescu, unul al lui Petre Roman ºi, evident, mai mulþi admiratori de-ai mei - dintre care unul era totuºi sensibil la Ion Antonescu, altul la Iliescu, altul la Stolojan, altul la Roman, altul la Bãsescu, iar altul spunea cã dacã ar spune el tot ce ºtie despre o tînãrã deputatã PRM (craioveancã ºi ea) s-ar fisura eºichierul politic al þãrii. (A doua zi m-a sunat fostul ministru de Externe ªtefan Andrei; Cioroiene, te sãrut pe amîndoi obrajii, spune-mi ce mai e pe-acolo - mi-a zis; eu i-am spus, iar fostul ministru mi-a dat ca sigur cã dacã Oltenia e uscatã, România va muri de foame, mai rãu ca-n '46-'47. Cred cã are dreptate.)

În fine, duminicã dupã prînz am plecat spre garã, cu un taxi (taximetria-i ieftinã la Craiova). Pe strada General Magheru, care leagã cartierul Valea Roºie de Calea Bucureºti, case noi apãrute din loc în loc, deloc urîte. Plus un cîine mort în mijlocul drumului, pe un asfalt încins la peste 40 de grade. Trec repede peste idee, pe undeva e de înþeles: de unde sã aibã oamenii primãriei timp pentru toate hoiturile cînd primarul Bulucea însuºi s-a chinuit enorm pentru a strînge rãmãºiþele Universitãþii?

În acea Craiovã adormitã a amiezii, ºoferul era tînãr, slãbuþ ºi foarte vesel. Pe umeri purta un prosop ud. Dom'le, m-am înscãunat! - mi-a spus el pentru a-ºi motiva voioºia. Cum aºa?, am întrebat. De la Paºti eram certat cu patronu', a zis cã mã dã afarã, da' ieri mi-a spus bã, eºti tîmpit, da' te þin acia, cã eºti bun. Taxiul rula uºor, iar ºoferul bãtea darabana pe volan. Preþ de o clipã privind lumea prin ochii lui, mi s-a pãrut dintr-o datã mai simplã ºi mai frumoasã.

ªi pe loc m-am gîndit cã aveau dreptate, ºi ºoferul ºi patronul. ªi cã, de-ar fi sã scriu o poveste despre acest periplu, aº da dreptate - cã meritã - la toatã Craiova.

Adrian CIOROIANU, Dilema

[Florian Ciobanu]

Parcele de la Craiova
ºi Parca de la Guvern



O parte mare ºi bunã din dramaturgia româneascã se situeazã în zona ambiguitãþii, la jumãtate distanþã între pitoresc ºi mitic. "O scrisoare pierdutã" poate fi privitã la fel de bine ca o satirã electoralã, ca o farsã conjugalã sau ca o dramã abisalã. Am vãzut Gaiþele lui Al. Kiriþescu în cele mai diverse interpretãri, unele mai amuzante decît altele, toate focalizate însã exclusiv pe caricatural. Mircea Corniºteanu, în spectacolul sãu de la Teatrul "Sicã Alexandrescu" din Braºov, surprinde prin faptul cã lasã în urmã comedia de moravuri, îndrãzneºte chiar sã treacã dincolo de psihologic, pentru a explora adîncimile arhetipale ale piesei. Cele trei bãtrîne provinciale nu sînt doar niºte parvenite vulgare, ridicole ºi temperamentale, clocotind de energii neconsumate ºi radiind rãutate. Spectacolul începe în surdinã, fãrã obiºnuitul brio, înºelînd oarecum aºteptãrile. Scoþînd însã în evidenþã momentul în care bãtrînele urmãresc de la fereastrã cortegiul funerar, regizorul anunþã adevãrata mizã a piesei ºi pregãteºte crudul act al doilea. În camera în care s-a refugiat din instinct de conservare, cu energia scurgîndu-i-se ca sîngele dintr-o ranã, Margareta trebuie sã îndure prezenþa opresivã ºi insistentã a celor trei. Ele n-au pãtruns acolo nici din grijã, nici din rãutate, ci pentru cã adulmecau moartea, rostul lor adevãrat fiind sã o invoce, sã o dirijeze, sã o ajute. Surorile Duduleanu sînt în acelaºi timp tipuri ridicole de provinciale ºi figuri mitice înfricoºãtoare. Ele sînt cele trei Parce.

Parcele, numite Moire de greci, au în grijã firul vieþii oricãrei persoane. Nona (Clotho) îl toarce, Decuma (Lachesis) îi stabileºte lungimea, Morta (Atropos) îl taie cu foarfecele. Nu este greu sã le identificãm în personajele piesei. Clotho este Aneta, managerul general al clanului. Zoia - infantilã ºi cochetã, avînd aparenþa cea mai umanã - este Lachesis, cea care distribuie fiecãruia atît cît îi este acestuia îngãduit. Nu trebuie sã ne înºele aparenþa umilã a Lenei, calica abia toleratã de surorile ei. Tocmai ea, colivãreasa cu vise malefice, premonitorii este Atropos, Morta, cea care executã simbolic sentinþa fatalã. Aºa se explicã accentele groteºti, mahleriene pe care le dã ea cîntecului "Ferentarul vesel ºi frumos ca crinul", inspirat introdus în final.

Interpretarea spectacolului de la Braºov, relativ modestã, nu susþine destul ambiþiile regizorale. Paula Ionescu este o Anetã corectã, chiar cochetã, dar palidã, fãrã personalitate. Virginia Itta Marcu a decis ca Zoia sã fie pelticã ºi sã se legene ca o raþã, sugerînd astfel inutil ramolismentul. Constanþa Comãnoiu reuºeºte cel mai bine sã redea ambiguitatea Lenei: ferocitate fatalã ascunsã sub aparenþã comicã. Bianca Zurowski interpreteazã cu exces
. melodramatic rolul Margaretei, pune prea multã amoare, langoare ºi paloare în jocul ei, altfel expresiv. O sfîrºealã sobrã, bine gradatã ar fi fost mai potrivitã. Ceilalþi joacã ce ºi cum era de aºteptat, respectiv comedie, mai mult sau mai puþin spumos. Viorica Geantã Chelbea obþine uºor aplauze ca Fräulein, iar Iulia Popescu îmbogãþeºte cu fantezie ºi bun gust rolul servitoarei.

Nu întîmplãtor alãturãm piesa premiatã a lui Horia Gârbea, Cafeaua domnului ministru, de Gaiþele lui Al. Kiriþescu, cãci avem de a face ºi în acest caz cu acelaºi tip de ambiguitate: piesa poate fi interpretatã în acelaºi timp ca o satirã suculentã a vieþii politice de azi, respectiv ca un "joc al masacrului" în tonalitate absurdã. Personajele sînt bine ancorate în realitate: un ministru cu accente peremiste în vestimentaþie ºi retoricã, o secretarã stilatã dupã toate exigenþele PR (departamentului de relaþii publice) ºi o solicitantã insistentã, înclinatã spre ºantaj, de fapt o matroanã de bordel cu pretenþii de "night-club". Între cei trei se încheagã un dialog care basculeazã de la umorul scenetei de televiziune la tragicul "Lecþiei" lui Ionesco. Cafeaua oferitã de secretarã intrusei insistente este otrãvitã, moartea intrînd astfel în biroul ministerial fãrã vreun rost aparent. Secretara parcã ar fi ºi ea o Parcã, anume Atropos, cea care taie firul, de data asta direct, fãrã sã þinã seama nici de cine-l toarce, nici de cine-l mãsoarã. Umorul verde de la început vireazã repede spre negru, iar grotescul vegherii moartei ºi suspense-ul creat de vagile tresãriri ale cadavrului creeazã o atmosferã dramaticã de bunã calitate.

Iulian Sabados a pus în scenã piesa în noua ºi cocheta salã de teatru de la Hanul cu Tei, cu actorii teatrului "Toma Caragiu" din Ploieºti. El a optat pentru o tonalitate apãsat-grotescã încã de la început, astfel încît sã fie pentru toatã lumea clar cã "nu e de joacã". Or, farmecul piesei stã tocmai în înºelarea aºteptãrilor publicului. Acesta ar trebui lãsat un timp sã se amuze inocent, privind dezmãþul din spatele uºilor închise ale puterii. Apoi, fiorul morþii fãrã sens i-ar declanºa brusc perplexitatea, stare beneficã trãirii estetice ºi amintind, de altfel, de reacþiile unor cunoscuþi actanþi postrevoluþionari. Aºa cum stau lucrurile în spectacol, savoarea este sacrificatã în favoarea claritãþii, ceea ce împrumutã "Lecþiei" lui Gârbea un oarecare exces de didacticism. Nefirescul jocului actoricesc este voit, el þinînd de un anumit expresionism asumat. Intenþiile regizorale par bine urmate de actori, iar spectacolul are nerv ºi coerenþã. Ceea ce-i lipseºte este un uºor halou de ceaþã: morala lui nu este una a ambiguitãþii.

Adrian MIHALACHE, Dilema

[Florian Ciobanu]

CRAIOVA, IN APRILIE 2000

Oraºul nu s-a schimbat prea mult. Blocurile, fabricile din marginile lui (existã ºi margini interioare ale oraºului, dai peste ele cînd nu te-aºtepþi!) sînt aceleaºi. E drept, au apãrut panourile publicitare, cîteva benzinãrii, Mc Donald's, tramvaie uzate aduse din Germania. Feþele oamenilor nu s-au schimbat. Bãtrînii aratã la fel. Elevii nu mai au uniforme, nici carnete UTC. Fetele au pãrul vopsit ca unghiile ºi sandale despre care aþi scris ºi voi. O glumã.<br>
Studenþii nu mai culeg recolta. Se dau burse în strãinãtate. Cei cãrora nu le e dragã ºcoala nu se mai fac strungari, ci taximetriºti. Fetele tot vînzãtoare. Avem discoteci, baruri, greve, bingo, chat, telenovele. Nu mai avem antene pentru sîrbi.

La sat oamenii ºi-au primit pãmîntul înapoi. Unii se duc cu Dacia sã-l munceascã. Dar tot moromeþian se-adunã ºi pun masa, lîngã maºinã. Apoi dau cu sapa sau arã. Cei mai mulþi arã cu plugul. Femeia (sau copilul) mînã calul (sau mãgarul, dacã acesta este de acord), în timp ce bãrbatul þine bine de coarnele plugului.

Seara privesc "Sunset Beach" sau plîng la "Surprize, suprize". Elevii mai mari sînt scutiþi de cîmp, au avut testare pentru bac. "Ce v-a dat, mamã? A fost greu?". "Am fãcut. Ne-a dat Porcul mistreþ cu dinþi de argint."

Corina îmi spune cã unele sate sînt tare sãrace. Cã a vãzut o femeie care avea în camera ei ºi cocina în care habita porcul. Cã erau ºi doi copii despre care se spunea cã iarna se hrãnesc cu coceni, iar vara pasc ca iezii iarbã, din curte. E prea trist ca sã nu fie adevãrat. ªi veþi spune cã e o excepþie, iar eu vã întreb dacã existã ºi o regulã pe care o confirmã.<br>
E bine însã! Sîmbãtã seara, în cîte un sat, în cîte un bar, aduce patronul douã fete, de la oraº, iar þãranul român poate vedea live un numãr de strip-tease spre disperarea ºi indignarea sãtencelor.

Mã întreb ce gîndesc aceºti oameni despre capitalism, despre democraþie. <br> . Le ascult comentariile politice în trenurile acelea personale în care aº spune cã puþinã lume are bilet ºi, de regulã, cei ce au aºa ceva stau în picioare. Aº spune despre ceilalþi cã merg cu naºu. (Naºu e tot de la þarã. Dupã ce trece, oamenii spun cã ºi-a fãcut vilã în sat, naºu. Cã are gresie în curte. Mai spun cã ºi naºii dau o cotã, mai sus, cã de-aia nu se ia nici o mãsurã. Eu nu cred. Poate în altã þarã! Nu pot crede cã se întîmplã aºa ceva la noi, în þara fãrã poliþiºti corupþi, fãrã medici care nu opereazã dacã nu li se dã o anumitã sumã, fãrã preoþi mutaþi în alte parohii pentru cã "jupoaie oamenii", fãrã pãduri înjumãtãþite, fãrã bacºiºuri, fãrã politicieni incorecþi, cu funcþionari cinstiþi ºi echipe de fotbal care joacã fotbal chiar ºi pe stadionul Rocar.)

Oamenii ºtiu ce e de fãcut. Unii zic cã tot dictatura ar fi mai bunã. Alþii s-au sãturat de cursul dolarului. Ei, de exemplu, ar pune lira sterlinã. Americanii sã stea în America lor, cu dolari cu tot. Alþii au programe pentru agriculturã, unii ºtiu cum ar trebui fãcutã reforma (în privinþa privatizãrii, ei nu sînt de acord. Deja statul a pierdut prea mult ºi pe nimica).

Dacã existã o gîndire capitalistã în mintea acestor oameni, ea este, cel mult, larvarã. Efectele propagandei comuniste sînt încã puternice, cliºeele pe care ea le-a indus fiind folosite în discursul politic al unor partide, dupã 1989. ªi sînt ºi astãzi. Nu e de mirare cã o bunã parte a pop..aþiei României considerã cã, dupã zece ani de tranziþie spre capitalism, cel mai potrivit om pentru funcþia de preºedinte al þãrii este un fost activit al Partidului Comunist.

ªi cum atunci cînd spun capitalism mã gîndesc la democraþie, pot zice cã atunci cînd mã gîndesc la democraþia româneascã îmi vin în minte cuvintele lui Montherlant: "Era chiar fecioarã. Dar atît de puþin, încît mai bine sã nu mai vorbim despre asta".

Cornel Mihai UNGUREANU
Calea Bucureºti, Bl. N10, Craiova

[Florian Ciobanu]

NEVOI LA CRAIOVA


Nu intru în Petrom. Cabinã micã, tip gaurã, ca la sat. E ora douã dupã-masa. Sînt în centrul Craiovei. Vineri. Vreau la toaletã. În vederea exercitãrii unui scurt mandat fiziologic. Simþeam marele haos ºi un uriaº vag care mã cuprindea. Trecusem de momentul în care puteam sã-mi suprim cu piciorul nevoia intempestivã. Trupul pusese stãpînire pe mine. Mintea nu mai funcþiona. Centrul Craiovei... mari opere de arhisuficientã Oltenie. Unde sã faci o scurtã admiraþie? La statuia lui Mihai Viteazul. Plãtesc parcare. În judecãtorie, cã ajung acolo. Da, lîngã sala de judecatã. Urc, nu-i nimic. A, s-o fi referit la biroul judecãtorului de serviciu? Da, avea un maldãr de dosare în dreapta lui. Te poþi ascunde dupã dreptate într-un asemenea moment.
Dar te vede zeiþa cu cîrpa pe ochi. Unde e? - întreb. A, e la etaj, numai pentru judecãtori. Dar avocaþii? Dar clienþii lor? Poliþiºtii? Grefierii? Lîngã. Într-a-devãr, lîngã Judecãtorie era un subsol pe care scria WC. Nu mai puteam. Ultima frontierã. Dacã<br> . vreþi sã pãtrundeþi în acel loc mult dorit, eu vã rog sã pãtrundeþi ca sã luaþi pe tãlpi tot ceea ce a putut da infracþiunea româneascã, cred, de douãºcinci de ani pînã acum. O adevãratã ºi amestecatã plutire pe ape galbene. Dosare întregi, sentinþe judecãtoreºti definitive erau deasupra. Încerc din uºã sã bat cu jetul. Nu se poate. Intru la femei. Intru la femei? Ce-am înnebunit? De ce sînt curios?
Ies din infernul nesfîrºitelor tocane, pateuri, mîncãruri de cartofi ºi, vertical, caut alt debuºeu. Vãd o terasã. Nu are toaletã. Întreb localnici. Se uitã la mine. Întreabã ce e aia. Ah, în sfîrºit! Pot sãvîrºi un act cultural în Craiova. Uºa deschisã mã îmbie. E cinematograful. Spun ce am de spus casierei. Se întreabã dacã nu trebuie sã-mi taie bilet de intrare la film. κi cheamã ºeful, dacã sã-mi permitã sau nu intrarea. Coboarã încet ºeful. Mã mãsoarã. Un miros mã îmbie. Aud aprobarea lui. În sfîrºit, mã scap de grijã. Mã loveºte inspiraþia. Cînd am fost la Calafat, fãcusesem pipi pe Primãrie.

Eugen ISTODOR

[Florian Ciobanu]

DELIRUL LUI DINEL- mesaj in categoria - ARTICOLE DE ZIAR
Data :7/9/2004 Nume:ANONYMOUS
Mesaj :

M-am intamplat ieri pe la Craiova, cu un grup de ziaristi, incercand sa descoperim secretele celebrelor crame nemtesti de la Oprisor sau macar podgoria unde Mircea Dinescu isi mustuieste "Galbioara de Potelu" si - in general - sa tragem o inspiratie scurta si zdravana din aerul Olteniei de jos, inspre Dunare. Nevoiti, ca tot omul la drum de seara, sa gasim un loc spre a pune capul, pasii (si inspiratia gazdelor, care ne amenintasera mai demult cu o surpriza) ne-au purtat mai catre marginea Craiovei, la iesirea spre Calafat. Acolo, minune mare!, cum numai Dinel Staicu din Oltenia cred ca mai poate darui azi umanitatii: Complexul Hotel si Restaurant RSR... De la Republica Socialista Romania, cu drapel, stema, secera, ciocan si alte minunatii ce abia urmau sa ni se-arate.


Fauna de gips si plastic
Dam sa ne-apropiem, pe un drumeag dintre Jiu si-un mic ochi de apa... In spate, aud un icnet! Un tovaras de drum, din fundul microbuzului, arata ceva cu degetul, dar nu poate vorbi... Icneste din nou, mai stins... Ma uit mai atent: in varful unui ciot itit din apa, un cuib de barza, cu locatarii aferenti, frumos "daltuiti" din gips de o mana dibace. Imprejur, doua rate mari, de plastic, balteau la apa mica.

Inaintam. Intram in curte, printre leii caramizii de portile stabilimentului. Cautam un loc de parcare chiar langa terenul de tenis, in apropiere de hotel.


Statuile
Trecem de bustul lui Amza Pellea si - imediat dupa sulita manioasa a unui Tepes lustruit si incruntat - gasim un spatiu liber langa cele doua manechine tip ADESGO, invelite in rochite sport, care rezemau gardul, sub niste umbrare mici si verzi. Statuia lui Mihai Viteazu, cu barda avantata, arunca o binefacatoare si mareata umbra. Ne dam jos, ne-apropiem. Mihai pare aproape real: din ciment, frumos spoit cu bronz de aluminiu. In spinare, la cusatura dintre umeri, bronzul s-a sters, se vede cenusiul betonului... detalii fara nici o importanta... Urcam spre receptie, pe dalele frumos vopsite in verde-gazon. De sus, se vede si marea curte din spate.


Bustul lui Ceausescu din "Gradina Maicii Domnului"
Ne zgaim un pic si - chiar in dosul mausoleului memorial de unde arata cu degetul spre viitor un bust al lui Ceausescu - descifram inscriptia de deasupra intrarii: "Gradina Maicii Domnului". Reconcilierea comunismului cu religia s-a intamplat la Craiova. Decidem sa pastram "cireasa de pe tort" pentru la urma, dupa ce ne cazam si facem un dus rapid.

In receptie (cu mult rosu), din nou Ceausescu! De data asta, cu Elena. Ne fac voios cu mana dintr-o tapiserie, stau umar la umar intr-o schita in carbune, inramata deasupra unui computer legat la Internet, ne privesc majestuos de pe cateva efigii din bronz, aliniate pe rafturi. In rest, volume din Omagiu, studii despre chimia polimerilor, diplome, doua arbalete (?!), un semineu si "In preajma revolutiei", de C. Stere. Cat ne face baiatul cazarea, stema RSR ne tinteste gales de pe un ecran. Alaturi, un pusti - transpirat de concentrare - joaca counter-strike. 50.000 ora in retea...

Urcam in camere, pe un hol lunguiet, luminat cu albastru-electric, ca o nava spatiala. Camerele: mari, cu aer conditionat, fiecare cu usa metalica de apartament, cu vizor. Pretul este de 50 de dolari pe noapte. Coboram la piscina. Pe margine, un David (sau poate Moise) "de Michelangelo" si cativa amorasi de gips, plus doi-trei delfini bronzulii. Sucim gaturile dupa o faptura apetisanta, in costum de baie tanga, albastru-azur: chelnerita de serviciu. Sedem un pic la masa. Pe terasa, sub o copertina. Ne-alunga curand gandacii, necrutatori ca lupta de clasa. Hotaram ca daca tot e sa ne infulece, mai bine s-o faca in aer liber, fara martori.


Fresca "Sfarsitul dictatorilor la Targoviste"
Iesim, infiorati de emotia indelungatei asteptari, in "Gradina Maicii Domnului". De deasupra bustului lui Nicolae, la un balcon, prin iedera artificiala, ne tintuiesc sever doi lunetisti (din plastic categoria I, tip APACA), imbracati in uniforme de militieni de Circulatie, inarmati cu niste Kalasnikoave maron de la Romarta Copiilor, cu baionetele puse. Dam ocol asezamantului. In dos, de-o parte si de alta a frescei cu scena "Sfarsitul dictatorilor la Targoviste", in doua cutii mari de metal, ard lumanari: "pentru vii" si "pentru morti". Alaturi, un citat. M-am zapacit si nu mai stiu din cine...


Citate si indemnuri
Intram in parc, pe alee. De-o parte si de alta, table vopsite in rosu, cu citate din Nicolae. Despre productivitatea muncii, indatoririle comunistului, datoria fata de inaintasi si democratie (?!) in general. Mai jos, la nivelul solului, placute cu "Nu calcati iarba!". Pe gazonul (bine tuns si stropit) se veselesc vreo opt ratoi de plastic, trei vulpoi de gips si un rottweiler (probabil din lemn, dar era cam departe ca sa poata baga cineva mana-n foc). Mai sunt rasfirate carute vechi, niste furcoaie de lemn si un tractor Fordson de pe la 1900.


Gonflabila face plaja chiar langa bordeiul inaintasilor lui Dinel
Intr-un colt de gradina, chiar langa bordeiul reconditionat si lacuit al inaintasilor lui Dinel (cu poze si cateva detalii onomastice), pe o rogojina, o blonda gonflabila isi "bronzeaza" trupul longilin. Delirul "arhitectului" peisagist i-a proptit, chiar langa cap, si sacosa de plaja corespunzatoare. In context, pare mai degraba o SPP-ista la panda decat o vilegiaturista relaxata. Un manechin-calugar, rezemat de-un pom, "priveste" scena, siret si manios. Patru-cinci copaci mai incolo, dupa un trunchi mai groscior, se arata si-o calugarita, tot din PVC.


Antonescu, pazit de buldozer
Urmeaza un tarc cu caprioare, apoi - intr-o alta imprejmuire - un bust urias al lui Ion Antonescu, pazit de un tun antiaerian, un buldozer si inc-un mecanism al carui rost ne scapa. Pe soclu, doua placi: "Romani, va ordon, treceti Prutul!" si un extras din sentinta de cond**nare la moarte a Maresalului.


De neuitat! Plecam.
O colega incearca sa stea de vorba cu managerul locului, un pitbull ca la vreo 40 de ani, cu tricou fara maneci si ochelari de soare model Vadim. O repede scurt: "Nu vezi ca fac facturi?! Lasa-ma-n pace!" Ea incearca sa-i spuna ceva legat de tutuiala. Nu-i iese. Coltosul se uita din nou la ea si-o expediaza cu un gest precis.

Tinutul Olteniei, iulie 2004.

[EditieSpeciala]

Reportaj
DOSARELE REVOLUÞIEI

În decembrie 1989, “Mâna lungã” a KGB-ului a ajuns ºi la Craiova

de Constantin PREDA
Aparut in ziua de Luni 19 Iulie 2004

• Amãnunte despre Dosarul “Brãdeªti”... Strãdania generalului de brigadã Dan Voinea (originar din Sãcelu - Gorj, ex-ºef al Secþiei Parchetelor Militare), de a elucida câte ceva din enigmele evenimentelor din decembrie 1989, mã face sã revin asupra unui episod important de atunci, ºi anume episodul Brãdeºti, când pe ºoselele þãrii se aflau, în trafic, sute de maºini ruseºti. Din întâmplare, despre “ºarja” de la Brãdeºti, judeþul Dolj, am reuºit sã aflu mai mult decât alþii, în urma unei anchete întreprinse la faþa locului, de unde m-am întors cu o imagine-document despre faþa nevãzutã a “Revoluþiei” române.

La vremea aceea, a derulãrii evenimentelor din Decembrie 1989 (inclusiv a episodului de la Brãdeºti), ocupau funcþii de comandã (în Armatã, Poliþie ºi Securitate) oameni de-ai locului, cu o bogatã experienþã în domeniu ºi cu o cunoaºtere exactã a specificului zonei: Nicolae Langa, Valericã Dabu, Ion Sandu (zis “Putere”), Ion Negoiþã, Ion Eugen Sandu, Constantin Gherghe, Gheorghe Vache Popa, Nicolae Vãduva, Luchian Mitran, Dumitru Cioflinã, Ilie Marin, Constantin Neagoe, Ionel Giorgi, George Velicu, Constantin Matei, Teofil Pop ºi Dumitru Roºu.<br>
Scriam în sãptãmânalul “Þara” (nr. 23/1990; director Fãnuº Neagu), mai precis trãgeam semnalul de alarmã, cã, în incinta postului de poliþie de la Brãdeºti, se aflau, mitraliate ºi abandonate, trei autoturisme “Lada” ruseºti, având urmãtoarele numere de înmatriculare: A-9020 PB, A-3511 PB ºi A-2743 PB.
Iatã, pe scurt, povestea ajungerii lor aici. În zorii zilei de 25 decembrie 1989, s-a anunþat prin porta-voce, de cãtre armatã ºi poliþie, ca toþi localnicii sã se strângã în satul Valea Rea, Punctul “Viaduct”, cã sunt evenimente deosebite. De fapt, se primise informaþia cã 15 autoturisme (încãrcate cu teroriºti), venind dinspre Timiºoara, vor tranzita comuna Brãdeºti, îndreptându-se spre Craiova.
La un moment dat, în zona pasajului C.F., unde armata organizase un “filtru” rutier, au apãrut opt autoturisme ruseºti care, dupã ce au staþionat puþin, cu luminile stinse ºi motoarele pornite, au demarat brusc, încercând sã fugã de la faþa locului.
Asta, dupã ce ofiþerii le ordonaserã, prin porta-voce, sã opreascã, fãcându-le semne disperate cu mâna.
Vãzând cã nu opresc, în urma somaþiei de rigoare, s-a tras din plin asupra lor, trei maºini reuºind sã scape pe un drum lateral, iar celelalte cinci fiind indisponibilizate.
Când s-a trecut la controlul autovehiculelor mitraliate, au fost depistate douã femei ºi un bãrbat (de cetãþenie sovieticã), ceilalþi “pasageri” fugind în direcþii necunoscute.
Una dintre persoane, o femeie rãnitã, a fost transportatã la Spitalul Orãºenesc Filiaºi, de unde a dispãrut la nici o jumãtate de orã de la internare.
De precizat cã doi dintre pasageri vorbeau româneºte, deci înþeleseserã clar somaþia. <br>Din cele cinci maºini indisponibilizate, una a luat foc, alta a fost ridicatã imediat (oare de cãtre cine?), iar celelalte trei au fost introduse în “ograda” postului de poliþie, unde au stat acoperite cu o folie, o bunã bucatã de vreme, pânã în ziua publicãrii fotografiilor lor în sãptãmânalul “Þara”.
Adresându-le subofiþerului Ion Lungu (ex-ºef al Postului de poliþie al comunei Brãdeºti), acesta ne-a mãrturisit cã, pe data de 27 octombrie 1990, autoturismele respective au fost ridicate de un grup de cetãþeni sovietici, pentru ele semnând, ca delegat, colonelul Melniciuc Rostislav Ivanovici, domiciliat în Rovno, str. Vorlov, nr. 4, ap. 25.

O colaborare sincerã între toþi aceºtia ar duce la limpezirea multor “ape tulburi” ºi, în cele din urmã, la aflarea condiþiilor suspecte în care au fost împuºcaþi (mortal sau rãniþi) revoluþionarii Doljului.
Oare cine o sã aibã curajul sã “rupã” tãcerea ºi sã spunã ADEVÃRUL despre toate acestea, inclusiv despre maºinile ruseºti aflate, în perioada lui Decembrie 1989, pe principalele artere din România?…<br>

[Jean Mihail]

Constantin Mihail a construit intre anii 1900 si 1907 pe locul cumparat de la vecinii sai, Socolestii, palatul care in zilele noastre adaposteste Muzeul de Arta. Palatul Jean Mihail a fost ridicat de catre arhitectul italian Constantin Cichi, dupa planurile francezului Paul Gottereau.

In peisajul arhitectural al orasului, aceasta cladire ilustreaza stilul de la sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX, cand caracterul eclectic european si academicismul francez isi puneau amprenta. Interiorul devine remarcabil prin frumusetea coloanelor ce sustin scarile, coloane construite din marmura de Carrera, cu peretii acoperiti cu matase de Lyon si lambriuri. La parter, dupa ce trecem de usa impunatoare, palatul are un hol foarte frumos decorat cu ornamente din aur, oglinzi venetiene si candelabre de cristal.

Fiul lui Dinu Mihail, Jean Mihail, a intentionat sa cumpere o parte din cladirile invecinate, cu scopul de a le darama si apoi de a ridica "un mic Versailles". In 1936, palatul a fost donat statului prin testament de ultimul reprezentant al familie; din 1956 palatul gazduieste Muzeul de Arta din Craiova. Timp de peste 40 de ani Muzeul de Arta a functionat ca pinacoteca in cadrul Fundatiei "Alexandru si Aretia Aman", in cladirea pusa la dispozitie de donatori. In istoria acestei cladiri sunt prezente numeroase personalitati care au vizitat sau au fost gazduite aici. Intre 5 noiembrie si 25 decembrie 1939 au poposit aici presedintele Poloniei, Ignacy Moscicki, si maresalul Eduard Smigly Rydz. In Palatul Mihail au fost semnate doua tratate: 1940 - intre Romania si Bulgaria si 1944 - intre Bulgaria si Iugoslavia.

Muzeul de Arta este cunoscut prin patrimoniul sau in intrega lume. Muzeul este organizat in doua sectiuni: arta universala si arta romaneasca.
Galeria universala consta din lucrari de secol XVII: scoala olandeza(Aric de Vois, Andries Both, Adriaen van Ostande), scoala flamanda(P. Rubens, Peeter Nefs, Francois Pourbus), scoala franceza(Pierre Mignard, Ary Schefer, Adolphe Monticelii), scoala italiana(Carlo Dolci, Leandro de Ponte Bassano, Sebastiano Ricci, Bernardo Bellato).

Galeria romaneasca este alcatuita din opere ce acopera perioada dintre secolele XVII si XX: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Gh. Petrascu, Th. Pallady, E. Stoenescu, I. Tuculescu, Gh. Anghel.
Brancusi este prezent si el aici cu 6 lucrari: "Sarutul", "Tors de femeie", "Orgoliul", "Cap de baiat", "Domnisoara Pogany", "Scaun" si "Ecorseul".

Doua restaurari au fost executate la muzeu: una in 1975-1976 si a doua in 1977-1978(datorita cutremurului din 1977).