Post by lisa on Sept 20, 2004 17:15:12 GMT 2
Uite, in sfirsit vad si eu un om care le spune pe nume si bine le zice.
Si eu care credeam ca numai EU avusai experiente de experiete.
am citit raspunsul tau si sincer, uite ce cred:
eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.
am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.
astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.
nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"
dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".
greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)
eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!
eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
Daniela Manolescu
Si eu care credeam ca numai EU avusai experiente de experiete.
Guest-Daniela said:
am citit raspunsul tau si sincer, uite ce cred:
eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.
am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.
astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.
nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"
dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".
greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)
eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!
eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
Daniela Manolescu
si poate daca ramineam in Ro ma realizam si mai bine( never know) sau poate nu.....asta nu poti spune niciodata.....corect , situatia materiala de aici, mentalitatea oamenilor, posibilitatile care le am, ma fac sa prefer a trai aici in lok sa traiesc in Ro...insa niciodata nu incerc sa compar RO cu UK......N-ARE ROST ......fiecare are parti bune si rele.....a fost alegerea si dorinta mea sa fiu afara de cind eram un golanas prin TNC asa cum pe vremea aceea 100% si-ar fi dorit sa degajeze.......poate sint eu mai usor adaptabil si foarte curios de fel, imi place sa calatoresc, sa vad locuri, culturi etc...poate de aceea ma simt ca acasa aici sau pe unde ma duk ......insa Ro v-a ramine in sufletul meu si niciodata nu am ascuns sau voi ascunde ca sint roman....lol de fapt cind multi imi zic ca sint broskar sar la ei de nu se vad.....4real insa, nu vreau sa ma intork in RO definitiv.......nici daca s-ar skimba felul de a fi al oamenior.....si nu pt ca britzii ar fi mai buni sau UK mai frumoasa(lol asta in niciun caz)....numai ca sint yo mai golan si ma gindesc ca m-as simtii mai bine sa imbatrinesc pe o plaja , surf etc 