uan-big-hapi-famili-made-in -craiova

[pufica]

am tot vorbit despre prisme cu un prieten drag. despre cum vedem lumea prin propriile si ne este greu sa intelegem de ce altii procedeaza diferit. nu ma refer la un subiect anume ci in general la cum functionam ca indivizi obligati sa socializam si mai mult chiar sa ne incurcam reciproc vietile la propriu. in acest sens defineam impreuna prietenia (amicitia) ca avand la baza loialitatea. astazi aprofundez ideea pentru ca iata, o remarca scurta in telefon, ma face sa regandesc acest raport.

LOIÁL, -Ã, loiali, -e, adj. Care îºi îndeplineºte cu cinste obligaþiile asumate; sincer, cinstit, leal. [Var.: loaiál, -ã adj.] – Din fr. loyal. cinstit, credincios, devotat, fidel, neprefãcut, nestrãmutat, sincer, statornic.

pai dintr-o data citind definitia imi pica maretia de discutiune direct in putz. pentru ca obligatiile asumate nu isi au locul intr-un act de prietenie. aici cred ca esti, indiferent de situatie, loial cum apare in neprefacut, sincer, statornic. ar insemna atunci ca daca nu primesti inapoi aceleasi “caracteristici” nu se intampla pana la capat actul de prietenie? ca e degeaba? ca atunci cand viata te intoarce si transforma o relatie din prietenie in orice orice, s-a sucit loialitatea? a aparut prefacatoria, nesinceritatea si nestatornicia?
cum si in ce fel sa pot judeca o relatie de prietenie cand ma astept sa primesc nica mai putin decat dau?
daca dau mult de fel de ce sa ridic niste pretentii celorlalti? si atunci nu mai bine imi vad de micul meu univers, in care cine intra poate iesi instant dupa 5 zile sau dupa niste ani asa cum pofteste?
mi-e tot una caci aici raman sau pe langa malul marii… ba mai mult uite ca mai pot chiar a scrie ce si cum.

ma simt dezamagita pentru ca un prieten a procedat altfel decat as fi fost sigura ca o va face, in raport cu mine, iar faptul m-a lovit din plin.
nu e nici prima, nici ultima data. dar m-a intors spre analiza bazei ce va ramane intre noi; harjonita prietenie din copilarie.
acum nu ma semnez..pentru ca nu am cu ce. dar imi promit deseara o lectura care sa umple golul..

[pufica]

Success is just like being pregnant.

Everybody congragulates you, but nobody knows how many times you were f**ked.

[pufica]

am umblat mult saptamana asta si-atunci am ceva comparatii proaspete in minte:
marti, am pornit din Vama Veche cu destinatia Iasi.
ruta aleasa a fost : VV - Constanta - Slobozia - Urziceni - Buzau - Adjud - Bacau - Roman - Tg Frumos - IS

a fost aglomerat rau pana la Urziceni apoi un drum intins perfect, asfalt fara repros peisaje interesante: campuri de floarea soarelui, raze ale apusului in Siret, curti ingrijite, sate linistite (poate erau cu totii la munca).
joi am plecat din Iasi catre Sibiu: Tg Frumos - Roman - Piatra Neamt - Bicaz - Lacul Rosu - Gheorghieni - Praid - Sovata - Sighisoara - Medias - SB
a fost o ruta senzationala prin panorame, serpentine si muzica.
dincolo de Roman s-au deschis muntii si ne-au primit in Piatra. am mancat acolo. gondola ramane pentru alta data apoi am mers mai departe.
in Cheile Bicazului ne-am oprit pentru ca nu mai aveam respiratie. este superba zona. stanci, paduri, soare printre, cascade, treceri foarte stramte intre versanti, cadouri, flori, munti si cabane care ne impuneam sa mai stam oleaca.
apoi lacul: pe inserat cu multe ramasite de arbori in el, cu barci si din pacate servire pe alta limba, incurcata, pe care nu o cunosc …revin cu punctele astea.
abia la Praid ne-am intalnit cu apusul care a colorat peisajul demential cu nuante la moda: portocaliu, galben, mov pe fundalul preponderent verde al podisului Transilvaniei.
am mai observat ca s-au mutat casele din fundul curtii, cum stateau in Moldova, catre strada. am admirat mii de fatade care mai de care mai mandre si imbietoare, turnuri, gradini.
parca m-as fi oprit sa curat florile din fata si sa intru prin portile boltite sa cer de munca as putea ramane intr-un asemenea sat dar oare as rezista fara net, voi si Uzina?
aici oamenii muncesc din greu. i-am vazut in campuri, cu instrumentele lor aceleasi ca si acum zeci de ani. nu ma mir ca nu pricep schimbarea. pentru ei minunatele branduri prin care ne evidentiem noi, nu au valoare.
pentru ei linistea vine din pamantul care-i hraneste iar stabilitatea din ograda vie. si aici e grija pe care o remarcam noi cand le parcurgem localitatile.

avem o tara frumoasa. pacat ca avem multe asternute intr-un spatiu prea mic si aglomerat. cine sa se ocupe de toate? de munti, mare, podisuri, saline, cascade, paduri, poienite, gargarite, drumuri, cabane, stanci, lacuri, rauri si fluvii, alti munti, alte ape curgatoare…nope. e prea mult pentru oricare natiune si e normal sa nu ne mai pese!
pacat de drumurile gaunoase, de atitudinea unora care-i gratuita in creierul muntilor (nu mi s-a permis sa folosesc toaleta pt ca nu aveam 2 lei la mine - desi eram intr-o mare urgenta!) am rezolvat chestiunea in timp util dar amar e momentul. fireste am lasat ceva vorbe de duh respectivului roman care nu vorbea lb romana.

pufica rutiera crede acum ca e greu sa le ai pe toate si mi-as dori sa am vreme de mers cu piciorul in Cheile Bicazului si nu doar; peste tot unde-i munte! unde-s poieni, unde sunt rauri, unde e soare…unde e Romania.

[pufica]

m-am intalnit la mare cu doi prieteni de acasa.
m-au invitat la vecini, in Bg pentru degustarea unor scoici delicioase.
fireste ca am acceptat si asa am descoperit Ferma de scoici dalboka.com.
la 40 km de Vama un cineva a facut o ferma de scoici si alaturi, pe mal, a deschis un restaurant rustic, modest dar cu o bucatarie exceptionala.
cum cobori panta in dreapta este localul cel bun (in stanga e un altul asemanator doar)
acolo am mancat in ultimele doua zile: ciorba de scoici, salata de scoici, rosii umplute cu scoici, ardei umplut cu scoici, rulada de vinete cu scoici, spaghete cu scoici, scoici in cochilie cu legume fierte, sarmale cu scoici.
este un delir din cauza scoicilor proaspete culese direct din ferma sunt moi, incredibil de gustoase si foarte usoare.
se servesc si cu usturoi frecat cu ardei iute si rosii pentru cei care pot. in meniu aveti pe langa bauturile obisnuite, 6 feluri de tzuici. eu am gustat pe cea de gutui si am baut pe cea de struguri.
pentru detalii vorbim la telefon.

pufica din scoicarie

[pufica]

in saptamana trecuta am supravietuit fara net. nu a fost simplu. a trebuit sa ma intorc spre toate orizonturile mele, sa ma log in la mai toate gandurile care mustesc sau trec rapid in mintea mea midocalmata.
zarile sunt asa cum le-am lasat in alte vremuri cand departarea de virtual a fost voita: unele insorite de viitor, altele amortite in penumbra trecutului, unele adormite in linistea intunericului uitarii. asa ca am restartat cateva detalii, cu drag. jocul a fost periculos caci mi-am amintit si placutul la fel ca si neplacutul. sunt zile ramase in Craiova, legate de cei care inca sunt acolo (sau nu) si se ivesc intamplator acum (exclud prietenii care sunt tot aproape) culmea e primirea unor telefoane din senin…de fapt tot via virtual, facebook lucrand intens la spontaneitatea lor; au fost zile si/sau nopti, inserari sau dimineti cu promisiuni, vise, dorinte si proiectii, petreceri si personaje ramase acolo in timpurile lui 1990siceva. promisiuni ce daca m-ar fi capsat m-ar fi skip-at acum in alta lume cam fara blog.
explorarea in somnambulul petrecut candva m-a lasat cu pofta de a ma intinde in zarea luminoasa ce se asterne inainte si a astepta cumva-ul sa se inregistreze in prezent.
ps: mi-a fost o saptamana doar de mana stanga si de-aceea de-a-ndoaselea apar toate.

[pufica]

dimineata pe racoare este senzatia mai tare. sau lipsa de cafea incepe sa-si dea in petic si in organismul meu, desi ma credeam independenta de ea.
cand am iesit din metrou la orele 9.00 am vazut pe jos multe, multe castane si cojile lor. m-am apucat, desi vorbeam la telefon, sa adun din ele. in acelasi timp numaram in gand colegii care merita sa-si inceapa ziua cu o nota de toamna pe tastatura.
unul dintre pazitorii ambasadelor de pe Ana Ipatescu m-a intrebat: “ce faceti d-soara?” inchei apelul si raspund mandra si gratioasa “adun castane!” el raspunde la fel de duios ”ati adunat destule!!”.
mai pe scurt: treci la Uzina d-soara ca esti razna!!!

ps: unul dintre colegii care merita, a venit la birou a luat castana de pe tastatura si cu o figura de om vizibil deranjat de prezenta ei, a aruncat-o la gunoi! va inchipuiti ce scandal i-am facut ))