U "Stiinta" Craiova

[Florian Ciobanu]

Sincer, chiar daca nu stiu toti jucatorii din echipa de astazi, din respect pentru orele pe care nu le-am facut la scoala cand juca Craiova Maxima, tot cu ei o sa tin si tot la ei o sa ma gandesc.
Pana cand? O sa vedem. Cred ca destula vreme.
In orice caz fotbalul pentru mine este asociat cu Universitatea Craiova, o scoala in domeniu si o mare pepiniera de talente.
Avem cu totii o satisfactie cand stim ca majoritatea jucatorilor buni de la echipele bucurestene sunt produsul antrenorilor craioveni. Crescuti si produsi acolo si apoi exportati intern sau international.

www.craiova-maxima.com

www.universitateacraiova.go.ro

www.fcuniversitatea.pcnet.ro

www.rimo.ro/leu_alb_albastru/

[Patrascu]

Tati,din stii ce inseamna sa tii cu Craiova? Sa stii echipa si tot ce tine de ea, si mai ales sa mergi la meciuri. Asa cum am fost la meciul cu Dinamo in Stefan cel Mare impreuna cu Ghesea, Glavan si Balauru'. Sa nu ratezi un meci mare, ca Seara Campionilor... cati craioveni din Bucuresti sunt acum in Craiova pt. meci? Eu stiu numai de Ciobarca si de mine. Cam asta inseamna sa tii cu fotbalu' oltean

[Florin Ciobanu]

Nu sunt genul sa merg pe stadion.
Dar sa ai sentimente calde pentru echipa asta de fotbal, cred ca am voie si asa. Adica fara stadion. Am zis ca tin, nu ca sunt vreu mare fan. Dealtfel, echipa asta si cea nationala, ma atrag suficient de tare ca sa ma uit la meciurile lor, cand am posibilitate, timp si placere.

De ex. tu, te duci in seara asta la retragerea lui Gica P.?
Faptul ca orasul asta inseamna ceva pentru mine o dovedeste chiar existenta acestui Forum si ideea de a ne intalni toti craiovenii.
Acest topic a fost creat tocmai pentru a scrie prin el fanii adevarati ai U Craiovei. Sau Stiintei Craiova.

www.craiova-maxima.com/1983/

[Habibi]

Pai nu-ti spusei ca sunt deja la Craiova si ma duc la meci cu Ciobarca si gasca, iar dupa, la 23:00 plec spre Bucuresti.Deci daca vrei ceva eu cred ca se poate gasi timp.Si ca sa-ti dai seama de ce-ti vorbesc, sambata vin din nou la meciul cu Steaua (desi e la tv).Cred ca cine nu e obisnuit sa mearga pe stadion, nu intelege diferenta fata de tv.E ceva ce nu poate fii explicat, decat trait

[Florin Ciobanu]

Super!
Pai, nu-mi zisesi ca pleci la Craiova. "Carnacior oltenesc afumat" ca de obicei...hehhehe. Eu te stiam ultima data pe la Romaero - Marlboro Adventure Team...
Ma consolez totusi cu ideea ca am fost la Gala Hagi pe stadion (organizat de Momentum) si daca o sa fie ca acolo, o sa ai parte de un super-spectacol de sunet si lumini. E o experienta unica. Sa faci poze.

www.popescufotbal.ro

www.soccerbase.com/footballlive/?MIval=players_details&playerid=6410

[pufica]

asta cu stadionul sigur trebuie sa fie traita.
este unica emotzia.

[Florian Ciobanu]

Vocea de aur a Olteniei

Sebastian Domozina, "Sabi" cum ii spuneam noi, prietenii, a fost un OM, dintre aceia pentru care acest cuvant - OM - se scrie cu majuscule.
Fac aceasta afiramtie in deplina cunostinta de cauza fiindca am trait alaturi de el multe momente placute in viata sportiva, fotbalistica, dar si unele mai putin placute la care amandoi am fost martori... intamplatori.
Se spune la noi in popor ca despre cei care nu mai sunt, trebuie sa vorbesti numai de bine. O fac si eu, nu pentru a confirma aceasta zicala, o fac pentru ca l-am cunoscut bine pe Sabi Domozina cu calitatile si cu defectele lui, asa cum avem cu totii.
Candva, prin anii 70-80, comentam impreuna meciurile echipei Stiinta Craiova, devenita apoi Universitatea. El pentru Radio, eu pentru Televiziune. Inaintea transmisiunilor, ne ajutam reciproc, faceam schimb de informatii despre echipele adverse, despre orasele si tarile in care ne aflam daca ai nostrii jucau in deplasare. Am sustinut impreuna campania de calificare a craiovenilor pana in semifinalele Cupei UEFA incheiata pentru mine dupa meciurile cu Bordeaux si Kaiserslautern, fiindca la semifinala cu Benfica Lisabona (au trecut exact 20 ani de atunci) l-am lasat doar pe el, pe mine ma pedepsise cineva pentru ca am pledat pentru ca Balaci, Stefanescu si Camataru sa poata juca in strainatate.
Ar mai fi multe de spus (de scris) despre Sebastian Domozina, a carui lipsa de la microfonul emisiunii radiofonice "Fotbal minut cu minut" o resimtim cu totii, in primul rand o resimt suporterii craioveni.
Inchei intr-o nota mai vesela asa cum ii placea celui despre care vorbim (scriem). Raman in istoria anecdotica a fotbalului romanesc, vorbele unui mare antrenor - Valentin Stanescu - care a antrenat o vreme pe Universitatea Craiova: "Mai Domozina, transmite si tu mai incet, ca nu pot jucatorii mei sa se tina dupa tine!"
Aceste randuri cinstesc memoria celui care a fost SEBASTIAN DOMOZINA, reporterul sportiv si omul de calitate.

Cristian Topescu www.cristiantopescu.ro
_____________________________________________

Galeria Sebastian Domozina
Craiova
Bd. Stirbei Voda 2
0251 - 532626

[Pimp]

Eu, nascut in Craiovita Noua, langa calea ferata, mutat in bucuresti odata cu parintii.
Cu sportul am cochetat, de pe la 10 ani cand avand-o profa pe fata lui Traian Tomescu si fiind dracos de fel, s-a chinuit sa faca din mine ceva:
fost la canotaj, nu s-a prins de mine ca trebuia sa ma trezesc devreme
fost la schi, dupa ce era sa mor cu ele in picioare( si ea odata cu mine) m-a dat afara.
Fotbal pe la electromagnetica si dupa aia la steaua la grupa lui satmareanu, dar la steaua nu era loc pentru unul cu ta'su dintr-un minister rival.
Culmea, performante am avut la tir, performante nationale de juniori, asta este.
Ca suporter, din fericire munca imi permite sa merg la Craiova de cate ori am chef, si majoritatea meciurilor tari le vad pe Oblemenco, in bucuresti este mult mai simplu.
De obicei nu merg in galerie, pentru ca trupa mea din Craiova nu vrea acolo.
Lucrez in vanzari, si am colegi de toate culorile.
Curiozitate, in fabrica sectia de ambalare, si carausi este formata din moldoveni si bucuresteni.
Sectia de productie este 100% Olteneasca.
Sunt recunoscut ca un recalcitrant si de multe ori colegii evita sa aiba dispute cu mine, pentru ca risca sa fie convinsi ca am dreptate chiar cand nu este cazul.
Cand Craiova pierde, au mai ramas doar cativa care isi mai permit sa ma atace, restul au pierdut duelurile.
Cam asta sunt eu, si mi-as dori sa ajung vreodata sa pot sa ajut clubul nostru in orice fel.
P.S. Cred ca suntem singurii Romani, mandri de originile noastre.

[Vietnam]

Nascut in Bucuresti prin 1971 , crescut la Craiova ( pina la 7 ani jumatate din an ii petreceam la bunici impreuna cu fratele meu). mai incapatinat din fire am tinut cu Steaua pina pe la 6 ani dar dupa ce le-a tras-o Universitatea cu 2-1 in finala Cupei Romaniei am intrat in "familia alb albastra" si de atunci nu am mai plecat. Ultimul meci vazut pe stadionul Ion Oblemenco a fost cu Sportul Studentesc (3-1 pentru noi) cand am iesit campioni ultima data. Era in 1991 si eram in Craiova pentru inmormintarea bunicului meu din partea mamei ( Dumnezeu sa-l odihneasca). Imediat dupa inmormintare am plecat cu 2 unchi pe "Central" dupa care ne-am intors la pomana. Bunicul a fost un om vesel si de aceea in spiritul dacic a fost multa "veselie" si nostalgie la aceea pomana. Am o gramada de fanioane ale Universitatii dinainte de 1989 si chiar citeva poze mai neoficale ( imbracati civil) ale echipei de aur. Am chiulit de la scoala pentru meciul cu Kaiserslautern si culmea culmilor la meciul cu Benfica ni s-a dat drumul de la scoala..... ca sa ma duc si sa pling ca prostul impreuna cu mama in fata televizorului.... A fost frumos. Eroii mei sunt Balaci, Crisan ( dumnezeu sa-l odihneasca),Stefanescu, Lung, Boldici, Camataru, Negrila, Donose, Beldeanu, Purima,Tilihoi, Irimescu, Geolgau, Ticleanu, Cirtu, Ungureanu, Marcu, Badea, Ciurea, Adi Popescu, Gica Popescu. Ei au dat pentru Craiova tot ce au avut mai bun si unii continua si azi sa ofere Craiovei totul. Sunt un mare admirator al lui Gica Popescu ( si nu-l cond**n ca altii ca a plecat si jucat pentru Dinamo - era jucator profesionist ). Eu nu am ura "oltenilor" din Craiova impotriva lui Dinamo ( am fost legitimat la Dinamo la sectia handbal) si nici impotriva lui Steaua ( am fost stelist totusi) sau Rapid ( tata fiind rapidist ) in schimb Netoiu are sanse mari sa intre in lumea dreptilor in doua secunde daca macar unul din gindurile mele "bune" s-ar putea indeplinii. Eu ma bucur sincer pentru orice echipa romaneasca care merge in Cupe ( indiferent cine ar fi ea) si astept cu rabdare ca Universitatea sa revina la jocul spectaculos "dinainte" si evident sa luam si noi Cupa Campionilor de citeva ori. Si-mi pare tare rau ca nu poate sa mai comenteze Sebastian Domozina o finala europeana cu Universitatea protagonista.... A fost frumos si poate sa mai fie. Hai Stiinta
__________________
" Tinem cu echipa noastra
Si la bine si la rau
O iubire alb-albastra
La Craiova e mereu

[TEST SUPORTER U]

pub.alxnet.com/quiz?id=2114971

[Florian Ciobanu]

extrase din Arhiva

Netoiu, agent secret giulestean?

Au trecut, iata, doua etape condensate in trei zile, din care eu am retinut din nou, sa nu ziceti ca exagerez, furaciunea Stelei la Bacau, cu arbitrul Augustus Constantin, care a recunoscut in direct la televizor, la un ceas cam noctambul, ca a „gresit“. Vine apoi victoria categorica a Rapidului pe Dinamo, loc in care nu s-a pus nici o secunda problema invingatorului, semnandu-se caderea cainilor in groapa retrogradarii si mersul lin, discret inainte, al lui Lacatus. Ceea ce observ eu este un alt fapt, mai general, anume ca oriunde merge, Netoiu zvanta, usuca, parjoleste, precum vanturile desertice. A distrus Rocarul, a distrus Craiova, a distrus, este clar, si pe Dinamo. Gandindu-ma la trecutul lui securistic, eu, unul, incep sa constat, cu simpatie de data aceasta, ca el se comporta ca un agent rapidist. Fiindca, precum se vede, lucreaza bine in favoarea rapidistilor, e bine infiltrat si face implozii adversarilor Giulestiului. Ultima sa misiune, aproape indeplinita, e cea de la Dinamo. Echipa cainilor rosii si falnici de alta data, echipa Securitatii, imbatabila, inexpugnabila, temuta si pe fata, si pe dos, a devenit sub obladuirea netoiana si cu vasta contributie a filosofului abscons Dinu, o haita de potai ce kiritesc pe maidane si pe care le ia cu pietre oricine, fie ca joaca acasa ori prin alte gropi. Da, falnicii caini rosii au ajuns niste penibili, deplorabili, „compatimibili“ maidanezi!
As fi fost in stare sa pun pariu dupa infrangerile traditionale ale stelistilor si dinamovistilor, de ieri dupa-amiaza, ca pe seara o s-o fure si Rapiduletul meu, caci cam asa era traditia. Cand am mai si auzit ca e 0-1 la pauza incepusem a ma intrista de premonitiile-mi. Si iata ca n-a fost asa, giulestenii terminand victoriosi, nu cu 3-1, cum au scris unii ziaristi nerabdatori sa plece la culcare, ci cu 4-1, facandu-l pe un coleg de la PRO Sport sa cacofonizeze superb cu megatitlul „Maftei CURepetitie“. Din nou, la capitolul „istoricul etapei“, sare in ochi Lacatus, autorul, cu FC Brasovul lui, al unei victorii extrem de pretioase la Constanta. Face el ce face si ia puncte cu duiumul si de la Bucuresti, si de aiurea. Fara indoiala ca acum, in partea a doua a campionatului, in etapa 22, se poate spune, clama cu bucuria generatiei de Aur ca Lacatus este fara indoiala Antrenorul Campionatului 2002-2003. As mai adauga inca un erou al meciului de la Constanta, in persoana cu pielea de abanos care e Dossey, cel care a aparat o lovitura de penalty. Incet, cu pasi marunti, brasovenii-revelatie se apropie de un loc pentru UEFA, o satisfactie meritata de unul ca Marius Lacatus. In rest, bag seama ca, pierzand acasa, UTA s-a cam fixat pe locul ultim, sortit diviziei B. Pacat de Vestul fotbalistic, caci nici invingatoarea ei, Poli, nu sta prea bine.

George Stanca

[Florian Ciobanu]

In sedinta Consiliului Local Craiova
Eroii „Craiovei Maxima“ au fost declarati cetateni de onoare ai Baniei

• In afara ordinii de zi, consilierii l-au votat si pe Gica Popescu • Primarul Bulucea i-ar mai gratula cu titluri de onoare pe Mitica Dragomir, Dinel Staicu si Gigi Netoiu

Fostii componenti ai „Craiovei Maxima“ au fost declarati ieri cetateni de onoare ai orasului in cadrul unei sedinte extraordinare a consiliului local.
Acestora li s-au adaugat poetul basarabean Grigore Vieru si comentatorul sportiv Cristian Topescu. Lung, Boldici, Negrila, Tilihoi, Adrian Popescu, Sandoi, Deselnicu, Ungureanu, Ticleanu, Donose, Geolgau, Beldeanu, Irimescu, Stefanescu, Cirtu, Camataru, Crisan si altii au format, la inceputul anilor '80, cea mai puternica echipa de fotbal din Romania.
Pe 20 aprilie 1983, Universitatea era prima echipa romaneasca ajunsa in semifinalele Cupei UEFA, generatia de fotbalisti de atunci aducind pe stadionul „Central“ zeci de mii de oameni din toate colturile tarii. Echipa a intrat in memoria colectiva drept „Craiova Maxima“, fiind supranumita „Campioana unei mari iubiri“.
Consiliul local l-a desemnat cetatean de onoare si pe Gica Popescu, consacrat la Universitatea si devenit unul dintre cei mai mari fotbalisti ai Romaniei din ultimele decenii.

Mitica Dragomir, Dinel Staicu si Gigi Netoiu, urmatorii pe lista primarului
In comisiile de specialitate s-a avansat ideea ca urmatorii pe lista pentru titlul de cetatean de onoare al Craiovei sa fie Dumitru Dragomir, presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, si Dinel Staicu, actualul patron al Universitatii Craiova.
Chiar daca unii consilieri au vrut doar sa-l incerce pe primar, Bulucea nu s-a sfiit sa declare presei ca va lua in calcul si aceasta posibilitate: „Eu am o parere foarte buna despre Mitica Dragomir, probabil o sa-l propunem si pe el, dar treaba asta n-o hotarasc eu, ci consiliul local. Dragomir este oltean, a jucat si la Craiova. Mi se pare un om care munceste, cu toate ca in ultima vreme este criticat. Trebuie sa analizam, sa vedem ce spun consilierii si specialistii, daca merita“.
Fiind intrebat de ziaristi daca nu intentioneaza sa-i dea un titlu si lui Gigi Netoiu, fostul patron al Universitatii, primarul a raspuns: „Netoiu s-a suparat pe mine si a plecat de la Craiova. Eu i-am promis ca-i fac nocturna si am facut-o, dar dupa ce plecase, pentru ca atunci cind voia el, primaria nu avea bani.
Chiar daca i-as da titlul, nu cred ca l-ar accepta el, mai ales ca acum are o situatie cam delicata la Dinamo“.

[Florian Ciobanu]

A FOST, LA CRAIOVA,
UN CEAS AL MARILOR VICTORII

(într-un fel, continuare din numãrul trecut)

Atunci, în primãvara lui 1983, lucrurile s-au întîmplat aºa: jucînd în Cupa UEFA, pe 2 martie, Universitatea pierduse acasã la F.C. Kaiserslautern cu 2 la 3, un scor remontabil de cãtre o echipã precum a Craiovei din acea vreme - de unde ºi bancul precis contextualizat, unul dintre acele cîteva bancuri indeniabil mãgulitoare pentru olteni (nota bene: era anul în care am învins Italia la Bucureºti, Dino Zoff... ºutul lui Bölöni..., vã amintiþi): De ce biletul unui meci al Universitãþii este mai scump decît un bilet la un meci al naþionalei?, întreba cineva, la fix pentru a primi rãspunsul: Pentru cã acolo joacã 11 craioveni, pe cînd la naþionalã numai ºapte .

Ceva rezon era în bancul acesta, pentru cã mie însumi mi-a fost dat sã fac atunci pe ghidul, îndrumînd cîteva maºini spre stadion, niºte ardeleni veniþi cu trei-patru zile înainte de meci pentru a fi siguri cã nu rateazã marea victorie ce plutea în aerul primãvãratec. N-am spaþiu sã mai spun ce Dacii de Cluj vopsite în alb-albastru am vãzut în acele zile (culmea sacrificiului pragmatic am aflat-o tot în acel an, cînd un prieten de familie bucureºtean ne-a spus cã în timpul meciului din aceeaºi cupã UEFA dintre "U" ºi Girondins Bordeaux a cumpãrat nestingherit pui la pungã din niºte magazine ale BIG-ului din Berceni care erau - minune! - depop..ate).

Revin: ºi a venit returul, pe 16 martie. Meciul ca meciul (sã fiu sincer, nu mai þin minte nimic), dar golul a fost de infarct! Trebuie sã fi fost minutul optzeci ºi ceva cînd a bãgat-o Negrilã ºi un Goaaaaoo! prelung a zguduit Craiova din temelii. La vreo cinci ani dupã, un vecin încã mai avea caseta audio a partidei, cu un zbierãt suprauman al crainicului radio de atunci, Sebi Domozinã, fie-i þãrîna uºoarã.

Craiova era în semifinale ºi nebunia a început. O generaþie întreagã a ieºit pe strãzi (în mare parte, generaþia decretului anti-avort din 1966 al lui Ceauºescu, cei care aveau sã facã, peste ºase ani, ºi revoluþia) - studenþi ºi liceeni, elevi de profesionalã,<br> . cetãþeni decenþi, lumpeni ºi gurã-cascã, într-o frãþietate uºor tembelã cum numai o imensã bucurie poate naºte. Se înserase deja cînd ne-am dus sub geamurile lui Costicã ªtefãnescu - locuia în plin centru, deasupra unei megalibrãrii (devenitã azi sediu de bancã, dacã asta vã spune ceva). Parcã vãd cum a ieºit soþia sa la geam cu bãieþelul în braþe, în uralele mulþimii, pentru ca într-un final sã aparã el însuºi, cãpitanul ªtefãnescu. Am spus cãpitanul? Greºit, pentru cã în seara aceea el a fost un rege în plinã republicã. De la el, alaiul a plecat cu vuiet spre Calea Bucureºti, spre locuinþa lui Ilie Balaci (am încã în minte figura disperatã a unor studenþi greþi ce claxonau din toþi bojocii maºinii lor, fie de bucurie, fie de groazã la ideea insecuritãþii propriilor parbrize). În seara de 22 decembrie '89, la Craiova a fost liniºte faþã de ce a fost în oraº în seara de 16 martie '83.

ªi cum mergeam noi spre Balaci, s-a întîmplat! Tocmai mã îmbrãþiºam, pe scãrile Universitãþii, cu un individ excedat, rãguºit ºi plin de sudoare cînd, din mulþime, printre vuiete, claxoane ºi þimbale, s-au auzit, într-o clipã efemerã, urmãtoarele vorbe: Bã frate, care pierduºi un ceas electronic, ai?

Mi-ar mai trebui un paragraf ca sã rememorez ce însemna un ceas electronic în România, în primãvara lui '83.

Cu acest strigãt în minte, desfid azi toate acele lamentaþii neghioabe pe tema românilor care furã - spus la modul generic, general ºi nediferenþiat*. Rãmîne uimitor cît de puþin îi trebuie unui om pentru a fi fericit. Fie-i datã comunitãþii o satisfacþie oarecare, un motiv de bucurie real ºi atunci, precum floarea arghezianã din smîrc, altruismul va ieºi la suprafaþã cînd nu i-ai mai da nici o ºansã.

_______________________
* Nu mã refer, evident, la acei ipochimeni care au sãltat, acum vreo cîteva luni, o ºinã din calea feratã Craiova-Severin, gest pentru care - spun într-o doarã ºi vã rog sã uitaþi repede - ar trebui bãtuþi la tãlpi cu propriile lor maþe.<br>
Adrian CIOROIANU, Dilema

[Florian Ciobanu]

INCA UN FENOMEN - "FENOMENUL CRAIOVA"
Cum spunea Anaximene, / Traim printre fenomene.
G. Calinescu

Radu COSASU

Dotata cu un puternic simt al humorului, dar putin predispusa la ludic, stiu ca in redactia si paginile Dilemei fotbalul nu e prea agreat, ca tot ceea ce se pierde in pitoresc. Nu sintem mai multi de doi sau trei care putem discuta, pe larg, despre Ravanelli si cu ce se asociaza Weah. Daca azi imi permit sa sfidez acest spirit al locului de pe care maninc o piine, o fac fiindca fotbalul a atins azi o dimensiune la care inceteaza a mai avea humor, e strain de orice caracter ludic, nu mai e deloc pitoresc, devenind un fenomen social in toata puterea intimidanta si fascinanta a expresiei. Poate ca asa pusa problema, privirile seriosilor vor fi mituite si imbunate sa duca acest articol pina la capat.

Deci: asa cum un film bun incepe, in conceptia maretului regizor al lui "Ben Hur", Cecil B. de Mille, cu un cutremur care ii asigura acel crescendo ideal, un fenomen social porneste avintat cu o bataie in cetate la care participa citeva mii de oameni. In ziua de 14 martie 1997, la Craiova, dupa meciul cu Sportul, pierdut de echipa locala in fata a 25.000 de spectatori care avusesera asigurata intrarea libera, s-a incins pe teren un caft de amploare intre jucatori, arbitri, cei din tribune, organele de ordine si de conducere, lucrurile (sticle etc.) si mai ales oamenii scapind de sub control. Furia multimii profund (c'est le mot) nemultumite de arbitraj, rezultat si soarta a debordat fenomenologic dincolo de stadion si s-a extins in cetate - Cetatea Baniei! - unde, pe linga capete, s-au spart masini, buticuri, pravalii, ajungindu-se la lupte dure intre cetatenii mai mult revoltati decit exagerati si politistii niciodata blinzi. Pentru a situa fenomenul din p.d.v. geografic, unele declaratii si titluri din ziare au apreciat ca "ne-am crezut in Albania", iar din p.d.v. istoric alte marturii faceau trimitere (sau vorbire, e si mai sic!) la "decembrie '89". Pe scurt, populist si exact, "a fost groasa si lata". S-a lasat imediat cu privari de libertate si, de a doua zi, cu sanctiuni grele dupa anchete rapide pe baza de video si rideo (cum ar fi declaratia unui jucator bataus care a zis ca l-a pocnit pe cel din fata din eroare, el crezind ca e antrenorul secund al echipei adverse, cind de fapt era arbitrul de rezerva...) Cea mai grea pedeapsa data clubului a fost nu suspendarea pe multe etape a 5-6 titulari ci a terenului din Craiova pe 7 etape, urmind ca echipa respectiva - denumita in folclorul fotbalistic: "echipa unei mari iubiri" - sa-si joace meciurile viitoare in localitati aflate la cel putin 100 km de casa. Mai toate ziarele au titrat dramatic: "Craiova, decapitata!" Fine del primo tempo.

Secondo tempo: in primul sau meci de dupa decapitare, Universitatea din Craiova joaca la Petrosani, cu Jiul, ceea ce e mai mult decit o coincidenta, e o garantie pentru autenticitatea fenomenului, caci nimic nu capata semnificatie in Romania, fara Valea Jiului. Cu o echipa de pustani si rezerve (in care a stralucit unul, Vrajitoarea - geniul spontan al numelor, la romani!), "marea iubire" cistiga "la pas", cu 4-2, lasind cu gura cascata cronicarii, crainicii radio si TV, poate si guvernul, fiindca nu-i un secret al SRI-ului ca "la Jiul nu cistiga nici o echipa din Romania". Sigur, nu-i de-ajuns o minune pentru ca un fenomen sa fie valabil in Romania. Normal, au loc si alte minuni: astfel, "la jumatatea reprizei secunde, atunci cind Universitatea dansa pur si simplu pe teren, s-a petrecut un fapt rar. Impresionati de talentul si incrincenarea (exista asemenea dansuri crincene! - n.mea) pustilor craioveni, 14.000 de mineri s-au ridicat in picioare scandind "Stiinta! Stiinta!" si "Cinste lor, oltenilor!" Mai mult: "vicepresedintele clubului craiovean a fost asteptat de suporterii Jiului care au solicitat ca Universitatea sa joace meciurile de "acasa" la Petrosani. "Nu e exclus sa jucam aici, dar si in toate orasele Olteniei", a venit raspunsul. Si inca: acelasi vicepresedinte din Banie a declarat ca victoria e a unei echipe care a jucat "pentru cei 25.000 de oameni care au vrut sa faca dreptate dupa meciul cu Sportul, chiar cu pretul libertatii". Cind apar ideile de dreptate si libertate - fie si printre arestuiri, capete si parbrizuri facute tandari - fenomenul e irezistibil. Care e si cum ii zice? E simplu, descris cu claritate de insusi vice-presul echipei invinse, "in ochii lui citindu-se admiratia si uimirea": "Fenomenul Craiova este un simbol in fotbalul romanesc. Astazi acest fenomen si-a mai spus o data cuvintul". Doua rinduri mai jos - in aceeasi adorabila cronica din Evenimentul zilei - cade si cuvintul magic: "Suporterii Jiului i-au identificat pe olteni ca o echipa-victima a jocurilor de culise ce macina fotbalul romanesc". "Fenomenul Craiova" e minunea prin care agresorul de duminica devine, peste 7 zile, o victima care triumfind - fie si pe o tabela de marcaj - aduce dreptatea pe pamint si o lume prosternata la picioarele sale, in admiratie si uimire. Filosofii si seriosii au astfel prilejul sa observe ca celebrul lor fenomen de banalizare a raului poate cunoaste un happy-end prin banalitatea victimizarii. Ea garanteaza vigoarea Fenomenului Craiova.

Epilog: Comisia de Apel a Federatiei Romane de Fotbal a redus suspendarea terenului din Craiova de la 7 etape la 4, considerind, fireste, sanctiunea "exagerata", asa cum clamau multimile pina mai ieri violente, azi doar insetate de dreptatea unui scor favorabil. Victimizarea are oroare de exageratiuni.


Dilema Nr.219, 4 -10 aprilie 1997

[Mario]

Desi merg pe stadion de le 3 ani, si sunt suporter fanatic, ma gandesc oare, putem lasa orgoliile oltenesti prostesti de multe ori, si sa facem ceva pentru simbolul tuturor oltenilor?

la un moment dat ma gandeam sa propun impreuna cu grupul de fanatici (Sezione Ultra) o structura organizatorica occidentala, cu implicarea autoritatilor locale si a celor mai puternice firme din Oltenia, insa ultimele scandaluri din presa mi-au lasat un gust amar...

E singura echipa din Romania cu care voi tine vreodata, cred ca o sa merg in continuare in deplasari pentru ca nu pot da inapoi