Cafea la nisip (Colectia cafelelor baute)

[GAZETAR]

Tinerea de minte

"Floare-a luminilor, otravã ce distili între petale,

Semilunã care aur pui pã turle dã cristale,

Vis al lenesei cadine ce pe perini de atlaz

Fundul greu strevede dulce pîn salvarii de Siraz,

O, Levant, ostroave-n marea limpezitã ca paharul,

Sertãras unde miroasã cimbrul si enibaharul
Ce Dimov într-o poemã n-apucã a mai descri,

Zeci de tronuri hîde-n cari sade cîte-un Hangerli,

O, Levant, Levant feroce ca si pruncul care bate

Cuie într-o pisicutã adormitã - cine poate

Neagra ta tristete-a trage-n al sãu pept si asta viu?

Cînd pornii poema asta cît eram de cilibiu!"

(Mircea Cãrtãrescu, Levantul, Cîntul
al doisprezecelea, Editura Cartea Româneascã, 1990)

tinerea de minte

[GAZETAR]

Manifestul onanist ºi fotbalist


Traian Radu Ungureanu este un excelent comentator de fotbal ºi pamfletar. Alãturi de Radu Cosaºu, de Cãtãlin Tolontan ºi, poate, de Cristian Tudor Popescu ºi de Ovidiu Ioaniþoaia, reprezintã excepþia care confirmã regula lipsei de originalitate, a impresionismului lax ºi a gustului îndoielnic în eseul "sportiv", în permanentã crizã de inspiraþie. Comentatorii fenomenului încearcã sã împace capra discursului inteligent ºi civilizat cu varza stilului comercial, ºtiut fiind cã publicul cititor al ziarelor de sport nu strãluceºte nici prin inteligenþã, nici prin civilizaþie (aici se exclud persoanele de faþã, respectiv cititorul ºi semnatarul). Experienþa aratã însã - vorba cuiva - cã, odatã intrat în troacã, te mãnîncã porcii. Ultima victimã: Traian Ungureanu, un pasionant fotbintelectual. În numãrul Gazetei sporturilor de joi, 21 aprilie, corespondentul londonez al ziarului roz se lasã contaminat de spontaneitatea brutã a ceea ce
. se cunoaºte îndeobºte ca "declaraþiile oamenilor de fotbal" din capul de afiº al oricãror ºtiri sportive TV. Existã, susþine T.R.U., prin antifrazã, în pamfletul intitulat "Fiola cu B1", un "rasism binefãcãtor", cel care ar trebui sã ducã la eliminarea din viaþa publicã a unor personaje aducãtoare de rãu în domeniile în fruntea cãrora se aflã ori s-au aflat (Becali, Pleºiþã, Dinel Staicu ºi Mircea Sandu). Dintre cei patru, doar fostul patron al Craiovei este cadorisit cu alãturarea eufonicã de epitete "onanist comunist". Cred cã, indiferent de consecinþele actelor unui oricît de bicisnic ticãlos, a-l numi, de amorul aliteraþiei ºi din inerþie retoricã, "onanist", descalificã orice subtilitate manifestatã, de-acum, fie la stînga, fie la dreapta epitetului citat. Dacã T.R.U., de la înãlþimea educaþiei sale, se lasã pradã calomniei, ce le putem atunci cere "oamenilor de fotbal"? Ciao (Darwin)!

Alexandru MATEI

trend inþe<br><br>

[GAZETAR]

La beþie

* Modigliani (SUA-Franþa-Germania-Italia-România, 2004), de Mick Davis.

Modigliani se deosebeºte de alte filme despre pictori prin refuzul sãu de a neglija urechea spectatorului în favoarea ochiului. Urechea spectatorului care vã vorbeºte n-a mai avut parte de mult de atîtea senzaþii deopotrivã deconcertante ºi delicioase. Hai sã începem cu începutul. Sîntem într-o cîrciumã parizianã din 1919 ºi încercãm sã depãºim momentul acela dificil de la începutul oricãrui film biografic, cînd un regizor agitat (e ºi-n interesul lui sã rezolve repede chestiunea jenantã a prezentãrilor) ne aratã diverºi indivizi ºi ne zice: "Ãla e Utrillo! Grasul ãla e Rivera! Grasul ãlãlalt e Picasso!", ºi ceva din noi încã se împotriveºte: "Zi sã mori tu! Picasso pe dracu'!". Dar ce se aude? "Ionel, Ionelule"? "Ionel, Ionelule"! Sau, mai exact, "Ionel, mon Ionel", în interpretarea Loredanei. Îl luãm ca pe un dar - un omagiu adus de regizorul Mick Davis nobilelor meleaguri care au fãcut tot ce-au putut ca sã intre în rolul Parisului interbelic (Modigliani a fost produs în studiourile Mediapro) ºi, înveseliþi, mergem mai departe. Spre momentul liric în care Modigliani (Andy Garcia) ºi iubita lui, Jeanne Hébuterne (Elsa Zylberstein), se zbenguie pe strãzi ºi spre cerul Parisului urcã un cîntec - "La Vie en rose". S-ar putea sã vi se parã o alegere neinspiratã, dar luaþi-o aºa: pe ce muzicã sã se miºte Modigliani, un artist care s-a aflat mereu înaintea vremurilor sale, dacã nu pe una care avea sã fie compusã abia la vreo 20 de ani dupã moartea lui? Existã multe porþiuni de coloanã sonorã pe care aº fi vrut sã le analizãm împreunã (ce-i cu sound-urile algeriene care se aud la un moment dat?), dar permiteþi-mi sã trec la secvenþa mea preferatã - un montaj paralel cu ºase artiºti lucrînd contra cronometru la tablourile cu care vor participa la o competiþie importantã. Efectul montajului e în sine încîntãtor - oricine a vãzut vreodatã un film "cu bãtãi" va revedea negreºit, printre lacrimi de rîs, acele montaje în care viitorii adversari sînt prezentaþi în paralel, fãcînd flotãri, spãrgînd cãrãmizi, repetîndu-ºi schemele în vederea babardelii de-a doua zi -, dar cu tot cu muzicã e divin. E una dintre secvenþele acelea anapoda - dar perfect anapoda, fiecare pãrticicã anapoda pãrînd sã pice exact la locul ei, acolo unde-ºi poate da sufletul cu maximum de folos pentru ca întregul sã fie desãvîrºit de anapoda - care fac ca meseria mea sã merite fãcutã. Mai întîi intrã o coralã în latinã; peste care intrã un beat; ºi apoi se porneºte un hip-hop franþuzesc,
. care armonizeazã dezlãnþuirile solitare ale celor ºase artiºti-atleþi ºi le asigurã un binemeritat orgasm sincron. Amin. Una peste alta, un soundtrack nepreþuit. Nu m-aº fi mirat dacã la un moment dat intra ºi Pavel Stratan: "Îi drept cã dacã beu mai des, mai des mã traje sã fumiez. / Fumiez, iar dupã ºe fumiez, înºep sã beu mai des". Cum de nu s-a gãsit nimeni sã-l atenþioneze pe regizor cã avea acolo temele majore ale filmului?

Ce-i drept, temele respective au fost, oricum, scrupulos purecate, ºi, într-o epocã în care majoritatea vedetelor hollywoodiene considerã (greºit) cã e de datoria lor sã fie ºi modele de viaþã sãnãtoasã, aº fi tentat sã aprob ideea unei (lungi: douã ore) lecþii de fumat ºi bãut, þinutã de un star de talia lui Garcia. Dar ce învãþãm în timpul ãsta despre Modigliani? Întrebarea poate pãrea nedreaptã: la urma urmei, din atîþia cineaºti cîþi s-au simþit chemaþi, de-a lungul timpului, sã dramatizeze povestea cutãrui sau cutãrui artist, puþini au reuºit (puþini au încercat) sã reconstituie ºi sã reprezinte onorabil drama esenþialã - cea a relaþiei dintre un om ºi talentul sãu: lungul ºi lentul proces de explorare ºi exploatare, de expandare ºi rafinare, un proces predispus la poticneli ºi blocaje, sortit sã se desfãºoare în liniºte ºi-n obscuritate - deci nu tocmai genul de proces pe care cinematograful pop..ar viseazã sã-l studieze. Deci nu e de mirare cã Modigliani, deºi clar impresionat de ideea de artã, îºi doreºte, în adîncul sufletului sãu, sã fie un film de acþiune. Nicicînd nu se trãdeazã mai spectaculos decît în Secvenþa Celor ªase Artiºti Dezlãnþuiþi (care meritã sã intre în orice bibliografie a kitsch-ului), dar se trãdeazã tot timpul - transformã viaþa lui Modigliani într-un colaj "dinamic" de exhibiþii alcoolice, confruntãri cocoºeºti cu Picasso, confruntãri cu Copilul-care-fusese, amintiri traumatizante ºi rãsuciri spasmodice, melodramatice, ale destinului. Pe scurt: o învãlmãºealã; dupã ce ieºi din ea, þi-e ºi greu sã te gîndeºti, în primul moment, la perioadele de concentrare ºi muncã susþinutã pe care le atestã cele peste 400 de tablouri în ulei (baºca sculpturile, acuarelele ºi desenele) lãsate de Modigliani în urma lui. Filmul nici nu-ºi face timp sã ne spunã cã omul a fost ºi sculptor; e prea ocupat sã nu scape nici unul din ingredientele vechi, fade ºi vulgare ale pitorescului boem. E fãcut din inimã - e, clar, filmul cuiva care se îmbatã cu cuvinte ca "artã" sau "Montmartre" -, dar ce pot eu sã zic? Doar atît: zi-le, Loredana! "Ionel, Ionelule, nu mai bea, bãiatule..."

Andrei GORZO

[GAZETAR]

Apã caldã vs cola rece

Cînd vine apa caldã, lumea stã în loc. Autobuzele pun frînã brusc, strungurile se opresc în hale industriale, cocsul se întãreºte în furnale ºi vorbele se înþepenesc în gura prezentatorilor de la TV. Apa, vine apa! În seara asta!

La fel ca indienii lui Fenimore Cooper, care auzeau calul inamicului de la douã mile, cunoscãtorii ºtiu momentul ãsta doar lipind urechea de þeavã. Vine! Hai cã vine, dã drumul la robinet!

Aþi înþeles: revizia s-a terminat. Moleculele de hidrogen ºi oxigen sînt din nou într-o stare de agitaþie termicã teribilã - faptã ce se pedepseºte cu închisoarea în þãri mai puþin democratice ca a noastrã. În þevi e din nou acþiune: lumini de discotecã, muzica trupei "Bolborosc" ºi reziduuri roºcate, semn cã revizia a avut un sens: acum, rugina lor e ºi rugina noastrã. Aleluia!

Acum cîteva sãptãmîni, unul dintre ostaticii întorºi din Irak (55 zile, duº cinci minute, o datã pe sãptãmînã) mi-a povestit cu nãduf cã eliberarea lui a coincis cu perioada de pauzã de la Radet. Scãpat de irakieni, omul a venit acasã convins cã se întoarce într-o þarã civilizatã, cu sãpun, prosop ºi timp nelimitat în baie. Anunþul lipit în scara blocului l-a readus însã la realitate: apa caldã, ca ºi cele 40 de fecioare, erau rezervate doar celor decedaþi în jihhad. Supravieþuitorii aveau de fiert în suc propriu încã douã sãptãmîni - cum spunea, cu înþelepciune, un fost locatar sclipitor de curat de la Cotroceni, care bãnuiesc însã cã nu ºtia fenomenul din proprie experienþã.

Cînd vorbesc despre furtuni nãpraznice, meteorologii le explicã prin inversiunea termicã. Dupã cîþiva ani de drumuri prin þarã ºi cercetãri aproape ºtiinþifice, vã pot spune cã fenomenul e prezent, cu aceleaºi rezultate dramatice, ºi-n benzinãrii. În peste 60% din cazuri, apa caldã de la robinet e rece, iar sucul de la rece, cald.

Sîntem, cum s-ar spune, o þarã a extremelor greºite. Chiar ºi în vremea încãlzirii globale, avem cea mai rece
. apã caldã din lume. ªi tot la noi gãseºti gheaþã cu temperatura cea mai ridicatã, care se bate cu cola din pahar ºi se dã imediat la fund, în ciuda legilor fizicii. De ce gheaþa noastrã aruncã prosopul cu mult înaintea gheþii altora? De ce ne lasã cu sucul cald în bãtaia soarelui? Sã fie lipsa ei de voinþã, sã fie training-ul insuficient? Rãmîne de studiat...

Mai demult, un american îmi povestea cã el împarte þãrile din lume în funcþie de temperatura sucului. Þãrile dezvoltate, spunea el, respectã temperatura la care trebuie bãute rãcoritoarele. Cele mai avansate au distribuitoare de gheaþã peste tot ºi dau frigiderele la maxim de rãcoare (scuzaþi expresia cam imprecisã). Þãrile în curs de dezvoltare se zgîrcesc ºi pun aparatul în poziþia economic, nu te întreabã niciodatã dacã vrei ºi gheaþã în pahar ºi-n general considerã temperatura (ca ºi calitatea muncii, etica în afaceri sau zborul în cosmos) o chestie neimportantã - pentru figuranþi. Evident, existã ºi lumea a treia, care bea rece o datã pe sãptãmînã, cînd vine camionul cu gheaþã.

Dar sã ne întoarcem la noi, unde sezonul cald se pregãteºte sã punã pe jar autoritãþile (recunoaºteþi formula? E unul dintre locurile comune pe care presa, ameþitã cu cola caldã, le pune în lehamite în paginã - sau în emisie - în fiecare searã). Am zis bine "autoritãþile", pentru cã sînt convins cã numai ele pot sã facã ceva: sã dea o lege a rãcorii (fãrã nici o legãturã imediatã cu puºcãria). Dom'le, dacã e cola, sã aibã 5 grade. Bere? 3 grade! Apã mineralã? 2 grade ºi 250 de mii de bule! ªi cine nu dã frigiderul la maxim (minimÓ, dacã preferaþi altã exprimare), sã i-l confiºte, sã se înveþe minte!

Sigur, ar fi o mãsurã populistã. Însã dupã 15 ani de capitalism, trebuie sã admitem cã piaþa a eºuat aici: poporul suferã de cald la cheremul comercianþilor însetaþi de profit, în vreme ce rãcoritoarele au ajuns sã se batã cu cafeaua fierbinte - fiind mai scumpe la aceeaºi cantitate de cofeinã.

Aºa cã vã propun dirijism ºi cola rece. În fond, pe thingytail-ul ãsta nu l-am mai încercat...

Lucian MÎNDRUÞÃ

[GAZETAR]

Cu ochii-n 3,14


DACÃ TE GRÃBEªTI,
"PRIORITATEA ZERO"
ESTE SCHIMBAREA
CONTEXTULUI GRAÞIOS

* Pe plajã, la mare, afli lucruri inedite; de pildã, pe ºezlongurile din Neptun, puþin spre Olimp, ai privilegiul, dacã te grãbeºti, sã ºtii care-i cel mai tare salon de cosmeticã din þarã; conform unei sigure surse feminine locale, acela se gãseºte la Urziceni ºi are orice, de la atmosferã (arome, lumini, uleiuri) la profesionalism. Ba chiar poate concura saloanele din strãinãtate (asta dacã vrem sã vorbim de integrare, globalizare; alte complexe...). (I. P.)

* Am înþeles de la premier ºi de la preºedinte cã "prioritatea zero" este "reconstrucþia þãrii dupã inundaþii". Dar am impresia, urmãrind miºcãrile politice, cã prioritatea zero virgulã unu este "Tãriceanu sau Stolojan", prioritatea zero virgulã doi este "cum sã-i scoatem pe conservatori de la guvernare", prioritatea zero virgulã trei este schimbarea preºedinþilor Camerei Deputaþilor ºi Senatului, prioritatea zero virgulã patru este schimbarea din funcþii a pesediºtilor locali º.a.m.d. Mã rog, se poate sã fi greºit eu la cifre, dar mai ºtie cineva care este prioritatea numãrul unu? (M. V.)

* Joia trecutã am reuºit sã mã cert cu mai mulþi amici ºi sã fiu de acord doar cu unul. Nu cãldura a fost de vinã, ci demisia lui Tãriceanu. Eu zic c-a fãcut bine cã nu ºi-a mai dat-o, dar probabil c-am fost singurul - împreunã cu amicul pomenit. Am mai multe argumente: 1) cînd un om politic nu-ºi þine cuvîntul dat, mã gîndesc cã poate are dreptate; 2) a-þi þine cuvîntul dat în orice condiþii, indiferent de schimbarea contextului, nu e un semn de demnitate, ci de rigiditate; 3) a accepta sã-þi ºifonezi imaginea pentru a duce la capãt un angajament este o dovadã de nobleþe; 4) a nu pleca urechea la cleveteala jurnaliºtilor este un gest de inteligenþã; 5) a-i opune lui Bãsescu o a doua forþã în stat echilibreazã balanþa politicã. Ultimul lucru de care are nevoie þara asta e un Putin democrat la Cotroceni. ªi, oricum, nici prin cap nu-mi trecea sã mã duc la anticipate: nu vreau sã mai trãiesc într-o þarã în care sã-mi sarã inima din piept ori de cîte ori i se scoalã preºedintelui! (a. l. º.)

* În comuna Cernica, un camion încãrcat cu 4 tone de nisip ºi pietriº intrã cu vitezã într-o curbã periculoasã ºi loveºte un microbuz ce transporta pasageri. La faþa locului vin, surprinzãtor de repede (din spusele celor prezenþi), poliþia ºi Salvarea. Dupã cîtva timp, îºi face apariþia, graþios, ºi viceprimarul comunei ºi - aici aberaþie de proporþii - cere ca ºoferul microbuzului sã fie anchetat pentru cã nu avea aprobare de transport. Nu mi-a venit sã cred! Sã pedepsim nu ºoferul camionului care circula prin comunã cu vitezã ilegalã ºi care a bãgat în spital cîþiva oameni, ci pe amãrîtul care conducea microbuzul! (R. P.)


LA DREPT VORBIND,
CUCERIREA PORTOCALEI PERSONALE SPUNE MULTE DESPRE
MÃRUNTUL MINUSCUL

* În privinþa anticipatelor, atitudinea mea a oscilat - ºi ea - precum demisia lui Tãriceanu: mai întîi (eram în Italia) am zis cã nu ºi nu, nu sînt de acord & nu mã duc în ruptul capului; apoi - cînd am revenit în þarã ºi i-am vãzut pe alde Geoanã & comp. (adicã "o anumitã parte a presei") fãcînd propagandã populistã pe spinarea sinistraþilor (sau propagandã sinistrã pe spinarea pop..aþiei) -, am zis cã vreau anticipate & mã duc uite-aºa, de-al dracu'; iar dupã ce Tãriceanu nu ºi-a mai dat demisia, stîrnind iarãºi valuri, mi-am zis: totul e bine cînd se terminã cu bine. Deºi, la drept vorbind, nu prea ºtiu ce m-a apucat sã fiu atît de "brusc politic": sper sã nu fie un semn de îmbãtrînire prematurã! În orice caz (acum, cã nu mai e cazul), aº fi avut un argument "beton" pentru a þine anticipatele peste cîteva luni: la anul - ca ºi-n anii urmãtori - va fi la fel (cu inundaþiile º.cl.)! Dar nu mã-ntrebaþi pe ce mã bazez - în afarã de logicã ºi de flerul personal... (a. l. º.)

* Foarte nostimã - cum altfel? - bãtãlia imagocraticã dintre preºedinte ºi prim-ministru pentru cucerirea podului, nu chiar înalt, de la Mãrãcineni. (R. C.)

* Înaintea meciului Stelei cu Villareal ºi al
. tricolorilor cu Olanda, TVR ne-a mobilizat cu "scufundatul submarinului" ºi cu "zdrobirea portocalei"; confruntarea din Cupa Davis cu tenismanii croaþi a fost anunþatã ca fiind "un meci ce scoate oamenii în stradã"... În ciuda heirupismului teverist, ºi steliºtii, ºi tricolorii, ºi tenismanii luarã bãtaie rînd pe rînd. (M. C.)

* Nu înþeleg de ce mai toate televiziunile blureazã imaginile criminalilor, hoþilor, drogaþilor (ºi lista de dubioºi ar putea continua!), dar cînd este vorba de oameni decedaþi, aceºtia (aceste tragedii care, pe mine personal, mã impresioneazã cumplit) sînt arãtaþi fãrã nici un fel de restricþie de imagine, în întregime ºi în coºciug. Aviz CNA-ului, în cazul în care nu are alte probleme mult mai importante! (R. P.)

* Trec de douã ori pe zi pe lîngã o reclamã în limba englezã. ªi tot de douã ori pe zi îmi aduc aminte de George Pruteanu. Asta deºi nu l-am mai vãzut de vreun an ºi mai aud rar de el. Ceea ce spune multe despre insistenþa cu care te poate irita un om. (C. G.)

* Abia ce se întrebã Sever Voinescu unde ne e mãruntul, cã primii la chioºc o gumã ºi un pliculeþ de nes în loc de rest. "E crizã de metal, domnu'!", se scuzã vînzãtoarea. (M. C.)

* Dintr-un minuscul articol semnat la patru mîini în Evenimentul zilei de jurnalistele Feri Predescu ºi Oana Botezatu aflãm de validarea regizoarei Beatrice Rancea (fostã Bleonþ, se precizeazã de vreo douã ori) la conducerea Teatrului Naþional din Constanþa. Întrebatã (cum altfel?) de proiecte, Beatrice fostã Bleonþ rãspunde: "Sîntem în tratative cu regizori importanþi din þarã ºi din strãinãtate, Andrei ªerban, Ion Coja (s.m.) sau Silviu Purcãrete". Din cîte ºtiu eu, Ion Coja, deºi autor de piese de teatru, are mai mult de-a face cu Clujul tricolor al lui Funar decît cu Teatrul "Fantasio" din Constanþa. Rãmîne de vãzut cui i se dã mielul: lui Ion Coja, lui Ion Cojar sau Beatricei Rancea, fostã Bleonþ, desigur. (S. S.)


O VECHE CÃUTARE
PREGÃTEªTE LUMINI DE PRADÃ

* În nr. 300 (iulie-august 2005) al revistei L'Histoire e reprodusã o veche carte poºtalã de la începutul secolului trecut, înfãþiºînd o execuþie prin dezmembrare. Este una din cele 12 ilustrate ale unei serii cu tema "supliciile chinezeºti" ºi a fost expediatã, la 9 iulie 1912, de un soldat francez din Tianjin, care a scris pe spatele ei aceste cuvinte: "Îmbrãþiºeaz-o pe mama din partea mea". (D. S.)

* Aflu din ziare cã oamenii de ºtiinþã sînt în cãutare de fonduri pentru a continua cercetãrile privind originile Pãmîntului. Mai bine ar cerceta ce e de fãcut ca sã nu sfîrºim iradiaþi ºi prãjiþi de Soare, mãturaþi de pe planetã de vreun taifun rãtãcit sau de o tornadã intercontinentalã ori inundaþi ca pe vremea lui Noe. (M. C.)

* În singurul abator rãmas în Chicago, oraº cîndva celebru pentru asemenea utilitãþi, se pregãteºte carne cuºer ºi halal . Proprietarul sãu, Franco Chiapetti, crede cã acesta este semnul pãcii mondiale: "creºtini, musulmani ºi evrei muncesc umãr la umãr, manevrînd cuþite ºi nimeni nu e înjunghiat". (M. B.)

* Cea mai miºcãtoare/emuvantã "coadã" pe care am vãzut-o în viaþa mea post-decembristã de bucureºtean a fost aceea de duminica trecutã, pe Calea Victoriei, la intrarea în Muzeul Naþional de Artã - zeci ºi zeci de oameni liniºtiþi, politicoºi, dornici sã vadã capodoperele franceze din expoziþia "Lumini ºi umbre". Trãiascã ºi minoritãþile pe cît de tãcute, pe atît de plãcute! (R. C.)

* 20.000 de pescãruºi au invadat oraºul Gloucester, de pe coasta de vest a Angliei; s-au instalat pe acoperiºurile caselor, se hrãnesc copios din lãzile de gunoi, sînt rãi ºi-ai dracului în perioada de împerechere, atacã bãtrîni, cîini... Specialiºtii vor sã-i combatã aducînd ºi crescînd în oraº pãsãri de pradã. Sau ungîndu-le ouãle cu parafinã. Am ajuns ºi aici: la antiterorismul ornitologic. Cãci fiecare pasãre pe limba noastrã piere. (R. C.)

Cu ochii-n 3,14

[GAZETAR]

Povestea tîrfelor mele triste

Patriarhul se pregãteºte sã moarã ºi se însoþeºte de un text, mai lung decît o nuvelã, mai concentrat decît un roman (dar un concentrat a tot ceea ce, la nivelul anumitor teme româneºti ºi al unui imaginar inconfundabil, se numeºte, de mai bine de patruzeci de ani, "scriitura márquezianã"), construcþie cristalinã, de puritatea bine temperatã a unei piese de Bach (de altminteri, referinþele muzicale sînt mai explicite în istoria aceasta decît cele literare: personajul-patriarh nonagenar este un cronicar muzical): Memoria de mis putas tristes, de Gabriel García Márquez, ar putea fi una din cele mai interesante lecturi ale verii ce vi se aºterne dinainte, fie cã o puteþi face în versiunea originalã, fie cã apelaþi la cea româneascã (traducere, prefaþã ºi note de Tudora ªandru Mehedinþi, Editura RAO), cu titlul inexplicabil infidel, Povestea tîrfelor mele triste. Traducerile occidentale ale cãrþii, cîte am putut verifica, pãstreazã "memoria" ambiguã, originalã, a titlului.

Ca întotdeauna la Márquez, adevãrata intrigã a cãrþii este datã de tensiunea între douã forþe nu doar de sensuri contrare, ci ºi de "ritmuri" fundamental diferite: povestire la persoana întîi a unui bãtrîn ziarist, singuratic, excentric, uitat de toþi la un capãt de lume (unde, mesianic, ajunge uneori un vapor, cum vor fi ghicit deja, sper, obiºnuiþii "lumii-Macondo") ºi, mai ales, neiubit ºi urît, care îºi simte decrepitudinea, amuºinã suflul pestilenþial al morþii, Memoria tristelor mele tîrfe (îngãduiþi-mi aceastã licenþã a titlului, din fidelitate faþã de original) confruntã alunecarea lentã, mlãºtinoasã, spre moarte, cu energiile unei iubiri nebãnuite, neaºteptate, fericite. Între fraza de deschidere, adevãrat algoritm stilistic márquezian al istorisirii ("În anul în care am împlinit nouãzeci
. de ani, am vrut sã îmi dãruiesc o noapte de dragoste nebunã cu o adolescentã fecioarã"), ºi apoteoza strãlucitoare a celei concluzive ("Aveam, în sfîrºit, parte de viaþã realã, cu inima la adãpost ºi cond**nat sã mor de dragoste adevãratã în agonia fericitã a oricãrei zile dupã ce aveam sã împlinesc o sutã de ani") se întinde continentul poveºtii de iubire a bãtrînului pentru o fecioarã adusã lui, special, la bordel, femeie-copil mereu adormitã, cãreia îi vegheazã somnul, îi decoreazã camera ºi visele (pentru cã îi citeºte ºi constatã, fericit, cã diferitele lecturi îi schimbã fetei ritmul somnului), alãturi de spatele întors al cãreia el îºi trãieºte singurãtatea decrepitã. Cu ritmuri diferite, murirea ºi iubirea sînt, amîndouã, experienþele unei singurãtãþi absolute.

Nu cred cã "povestea e flascã", precum s-a grãbit sã o judece unul dintre criticii noºtri cei mai avizaþi, ci caracterul sumar al naraþiunii este destinat, pe de o parte, a rezona cu tema singurãtate-moarte-final, pe de altã parte, a îngãdui rezonanþa acutã a nivelului alegoric. Memoria... este o fabulã, ºi una înfricoºãtoare. "Cîntec de lebãdã" sau autopastiºã (ironicã faþã de cititorii însetaþi de nou), cartea reia acorduri tematice din Veacul de singurãtate, Toamna patriarhului, Dragostea în vremea holerei, Despre dragoste ºi alþi demoni, Cronica unei morþi anunþate etc. Cei dedaþi din vremi apuse cu intensitatea incantatorie a prozei lui Márquez, cu eroii lui tragici ºi iubirile noncomunicabile, se vor bucura sã le regãseascã aici; cei pentru care scriitura lui este încã un continent strãin pot sã îºi înceapã de aici cãlãtoria iniþiaticã.

Ioana BOT

mergi pe mîna mea

[GAZETAR]

Joia dulce
OF, CRAIOVA MEA
de Cezar AVRAMESCU

"Cel mai frumos oras din lume“; asa i s-a parut lui Marin Sorescu Craiova, privita de sus, de la Simnic, de sub ulm. Si era normal sa o vada asa, caci nu mai vazuse pina atunci nici un oras.

Caragiale spunea despre Craiova ca este un oras din care iti vine sa pleci, nu sa vii in el.

Si unul, si altul aveau si nu aveau dreptate.
Daca o iubesti, Craiova ti se pare frumoasa; asa cum un indragostit isi vede iubita frumoasa, chiar daca e putin zbanghie. Cit despre plecare, au existat si exista, mai ales acum, puternice motive s-o faci. Dupa cum exista motive si sa vii. Lucru atestat de marele numar de cetateni ai Europei care au devenit craioveni in perioada interbelica. Sau de arabi care s-au stabilit in zilele noastre in Craiova. Fiecare cu motivele lui.

Craiova a fost si este un oras interesant si care are o istorie pe masura. Pe care ar trebui s-o cunoastem, ca sa-l intelegem, si, eventual, sa-l iubim.

Acum 400 de ani, Craiova era inconjurata de codri seculari, de stejari indeosebi, care se uneau cu actuala Padure a Sarului, iar in cealalta parte se intindeau dincolo de Banu Maracine. De aceea, majoritatea caselor ca si simulacrul de pavare a strazilor principale se realizau din lemn. Pe la 1830, strazile principale incep sa fie pavate cu bolovani de riu; prin santurile din mijlocul strazilor se scurgeau laturile. (Din respect pentru istorie, aceasta stare de lucruri se pastreaza cu sfintenie in multe cartiere marginase ale Craiovei). Tot in acea vreme apar felinare cu luminari de seu, destinate iluminatului public. Mai tirziu, ele vor fi inlocuite cu felinare cu gaz lampant, care se si aprindeau din cind in cind. (Tot din respect pentru istorie, si azi sistemul de iluminare a fost atribuit tot fara licitatie).

Politic, Craiova, ca si intreaga Oltenie, Severinul, Gorjul era dominata de liberali; (care pe vremea aceea erau politicieni seriosi). Politica se facea „la vedere“ si era oglindita daca nu fidel, cel putin captivant, in presa. Mult mai bogata ca astazi. Astfel, pe la 1868, liberalii aveau vreo sapte ziare principale, iar conservatorii - vreo zece. In afara de acestea, mai apareau si alte ziare, fara o orientare politica precisa, si in care se publicau multe lucruri interesante. (Desi pe vremea aceea eu nu publicam nimic inca in ziarele craiovene). Astfel aflam ca obstea multumeste public politaiului Costache Razu fiindca i-a prins pe autorii unui furt. Lucru pe care l-am face si noi azi, dar nu mai avem politai, iar cei care sint nu prea mai prind hoti, ci mai mult ii protejeaza, ca sa nu ramina fara obiectul muncii.

Elitele craiovene de pe la 1850 erau formate din boieri cu puternice trasaturi bizantino-balcanice, cufundati intr-un imobilism, dominat de eticheta, snobism, fast fals si dubios, desuetitudine, sentimentalism dulceag. Le urmeaza o generatie scolita in Apus, in special la Paris, care se intoarce cu un suflu proaspat de europenism, si care va face ca si Craiova, precum Iasiul, sa devina un centru al renasterii nationale, de dezvoltare a culturii si artei. Consultati lista cu absolventii de seama ai Colegiului „Carol“, ai Scolii de Muzica „Cornetti“ sau istoria teatrului craiovean si va veti convinge. Din aceasta generatie s-au selectat fruntasii vietii publice, marii edili care au dat Craiovei un statut de oras autentic, care au incurajat construirea edificiilor cu care azi ne mindrim si au realizat lucrarile de salubrizare a orasului, care sint cam aceleasi si astazi. (De o astfel de generatie de conducatori si edili am avea nevoie astazi. Da’ de unde daca nu-i. Ba, din contra). Din acele vremi ne-au ramas ca remarcabile numele a doi fruntasi ai orasului, Cacaliceanu si Pisacov. Care clonati in mai multe exemplare ii gasim azi in diverse partide, functii sau demnitati.

Astazi, Craiova este un oras fara personalitate, prost gospodarit. Dar nici noi, cetatenii orasului, nu ne omorim cu firea. Aruncam gunoaie peste tot, stricam multe din cele ce n-ar trebui stricate si nu ne intereseaza daca edilii pe care i-am ales isi fac sau nu treaba. Craiova este un oras sarac, cu o industrie muribunda, nu din cauza ca nu s-ar fi putut face ceva, ci din cauza ca au existat interese sa nu se faca nimic. Colosii industriali au fost tinuti artificial in viata pentru a permite directorilor, unor lideri sindicali sau politici sa-si rotunjeasca averile. Faptul ca in toata aceasta perioada PSD a condus orasul si judetul ar putea fi considerat o coincidenta; dar nu este. E drept ca ei au luat portia cea mai mare; dar restul l-a luat ceilalti. Starea de decadere a Craiovei e oglindita si in situatia fotbalului din oras.

Craiova nu are ceva deosebit, cu care sa iasa in evidenta, sa atraga. Citeva strazi cu arhitectura deosebita, caracteristica sfirsitului veacului al XIX-lea, puse inteligent in evidenta, ar putea fi un mare cistig. Asa a procedat Marlaux la Paris, unde a pastrat fatadele caselor vechi, modernizind insa interioarele. La noi s-a decretat oficial ca aceste case sint urite si darapanate. E adevarat ca pentru a putea recunoaste frumosul si a aprecia adevaratele valori iti trebuie putina inteligenta si dragoste de frumosul autentic, nu de manele.

In Craiova se intimpla multe lucruri ciudate, multe disparitii regretabile, multe distrugeri. A disparut astfel placerea craiovenilor de a petrece duminica in Lunca Jiului. Azi, o plimbare prin Lunca e mai periculoasa ca o calatorie in Irak. In spatele fiecarei distrugeri se ascunde un interes al unuia sau al mai multor lideri locali. Altfel cum am explica faptul ca bancherul care a darimat o casa de patrimoniu fara autorizatie n-a patit nimic? Cine a cistigat din asta si cit n-o sa stim niciodata. Cum am putea explica faptul ca, desi Craiova este saraca in zone verzi, s-a aprobat distrugerea unui astfel de spatiu pe linga Liceul Pedagogic, pentru construirea de locuinte particulare? Cum am putea explica faptul ca intr-un oras in care traditia ciclista e nula, s-a mutilat Parcul „N. Romanescu“ pentru a se construi un velodrom. Cine si cit a cistigat din timpenia asta? Caci oltenii sint suficient de inteligenti ca sa nu accepte sa fie acuzati de timpenii decit daca cistiga ceva. Aud acum ca se va mutila si micul parc central prin construirea unei alei a eroilor. Sint absolut de acord ca eroii zilelor noastre, Genica Boerica, Dinel Staicu, Vasile Bulucea, merita sa aiba o statuie, priviti din fata si cu ambele urechi. Dar de ce aici si acum? N-ar fi mai bine mai tirziu, la Ungureni, de pilda? Lasind gluma la o parte, exista diverse modalitati de cinstire autentica a eroilor, nu cu pretul mutilarii unui lucru cu istorie si traditie al Craiovei.

O alta problema care tulbura apele craiovene este problema retrocedarii bunurilor abuziv confiscate. Sint convins ca rezolvarea acestei probleme se loveste de dificultati majore si obiective. Dar macar sa-i recunoastem legitimitatea. Ce ar spune scumpii nostri conducatori daca li s-ar confisca vilele ridicate din salariile de simpli bugetari, care le-au permis sa stringa in citiva ani averi pe care proprietarii imobilelor confiscate le-au strins pe parcursul citorva generatii? De ce nu s-a impacientat nimeni cind case de mare valoare, impreuna cu mobilierul aferent, adevarate opere de arta, au ajuns in mina lui Genica si a lui Dinel, cind ar fi putut deveni obiective de interes public? Domnul primar spunea ca nu stie ce-i cu casa in care se afla astazi primaria si care a fost revendicata. Este vorba de un monument de arhitectura care poarta semnatura marelui arhitect Ion Mincu. Si care a fost construita de Costica Neamtu, „omul fara nervi“, fruntas liberal, bancher si distins om politic. A fost prima cladire incalzita cu aer cald. Splendidul candelabru din sala de consiliu, ca si vitraliile, au fost confectionate la Viena. Iar Costica Neamtu a fost fiu de taran mijlocas din Gorj, care a venit la Liceul Economic din Craiova (actuala Medicina veche), doar cu doua perechi de cioareci albi. S-a ridicat prin munca cinstita; de aceea a fost un politician si edil al Craiovei cinstit si corect. Si de aceea a invatat sa aprecieze frumosul si valorile autentice. Unul dintre nepotii sai, Serban Neamtu, a fost campion national la sah.

Ar fi cazul sa inchei totusi; ar trebui sa caut ceva frumos, clasic. De pilda vreun vers din Eminescu.
Pe care, parafrazindu-l, pentru a fi in prezent, gindindu-ma la Craiova si la situatia ei de astazi, parca as fi tentat sa spun: „La trecutul falnic, jalnic viitor“.

[GAZETAR]

Digresiuni
Privatizarea istoriei

de Octavian PALER

Octavian PALER
Aflu ca noul ministru al Culturii, d-l Adrian Iorgulescu, doreste sa puna in aplicare o idee a predecesoarei sale, d-na Mona Musca. O idee aiuritoare, din punctul meu de vedere, dar extrem de semnificativa pentru nivelul de patriotism - ca sa ma exprim politicos - al politicienilor de pe malurile Dâmbovitei. D-l ministru a declarat ca statul român nu se poate ingriji de monumentele istorice din România. De aceea vor fi concesionate unor firme private, dornice sa profite comercial de prestigiul acelor vestigii. Si presupun ca d-l ministru a rasuflat usurat la gândul ca scapa astfel de corvoada grijii fata de un trecut, oricum mort. Cel putin, asa deduc din graba cu care a considerat „revolutionara“ aceasta „concesionare“.

Ce sa mai spui dupa asa ceva? Ma abtin sa marturisesc tot ce-mi trece prin cap in aceasta clipa. Ma multumesc sa fac trei observatii.

Prima se refera la faptul ca, foarte repede dupa decembrie '89, am asistat la un fenomen uluitor. Seria privatizarilor din România a inceput cu privatizarea „interesului national“! Brusc, peste noapte, „interesul national“ n-a mai fost unul singur. Fiecare partid si-a „conceput“ propriul sau interes national. Si nu numai fiecare partid. Fiecare grup de interese, fiecare demagog. Asta au inteles, se pare, prin „pluralism“ facatorii democratiei autohtone. Transformarea egoismului de partid, de gasca, de clan, in „interes national“. Transformare care se asocia foarte bine si suficient de viclean - caci teoria suna atragator dupa experienta statului totalitar comunist - cu ideea ca statul trebuie sa fie „minimal“ si „discret“, cât mai „discret“. Si ce-a urmat? Statul s-a descotorosit din ce in ce mai mult de obligatiile sale firesti. N-au mai existat suficienti bani pentru Sanatate, pentru Cultura, pentru Invatamânt, adica exact pentru acele domenii unde „discretia“ statului nu poate fi decât catastrofala. Statul a devenit „minimal“ acolo unde, intr-o logica normala, s-ar cuveni sa fie „maximal“. Dar a avut grija de domenii unde nu prea avea ce cauta sau unde trebuia sa dea dovada de o anumita retinere. Nu s-au gasit bani pentru Sanatate, pentru Cultura, pentru Invatamânt, insa s-au cheltuit sume fabuloase pentru luxul demnitarilor, pentru mituirea presei, pentru asa-numitele „pomeni electorale“. Altfel spus, statul român, si cel de azi, si cel din guvernarile anterioare, a procedat asemenea lui Pilat din Pont. S-a spalat pe mâini de niste indatoriri nefacultative, invocând dificultatile „tranzitiei“. Nu s-a sinchisit decât constrâns de greve sau de interese electorale ca lefurile profesorilor sunt (si continua sa fie) mizerabile, ca bolnavii alearga din farmacie in farmacie pentru a gasi un medicament compensat sau ca aruncarea culturii la periferia preocuparilor statului ameninta cu consecinte grave identitatea noastra. In schimb, din privatizari suspecte sau din alte „lovituri“ a aparut, sub obladuirea statului, o „noua clasa“, de capatuiti, posesori ai unor averi greu de justificat.

Acum, e privatizata si istoria. Suntem o tara cu putine monumente istorice, deoarece ne-a lipsit respectul pentru „ruinele“ ilustre, in ciuda demagogiei care se face pe tema „strabunilor“. Ne-a lipsit si inteligenta de a pricepe ca vestigiile pot juca un rol pretios in turism. Nu avem, ca grecii, ca italienii, ruine atât de celebre incât ele sa ocupe un loc important in bugetul national, dar n-am putea, oare, sa urmam, macar, exemplul americanilor (ca tot sta actuala Putere cu privirea atintita spre Washington) care considera delict ruperea unei crengi in padurile socotite „parc national“?

In fine, n-as vrea sa inchei inainte de a mai face o observatie. Acelasi ministru al Culturii se lauda ca are ca prioritate Catedrala Mântuirii Neamului. Personal, consider ca pentru „mântuirea neamului“, in ipoteza ca asa ceva ar interesa cu adevarat, exista alte urgente. Dar pot sa inteleg ca, daca Biserica vrea, vom avea si o catedrala, inainte de a avea spitale si scoli la nivelul cerintelor de azi. Ceea ce inteleg mai putin e de ce un stat laic se implica, prioritar, in edificarea unei catedrale, in timp ce-si concesioneaza monumentele istorice.

[GAZETAR]

citit auzit

Un dicţionar cu tupeu

În timp ce la noi se vorbeşte despre Dicţionarul de literatură scos de Academie (o întreprindere în care monumentalul coabitează fericit cu mediocrul), francezii îşi permit luxul de a publica - sub semnătura unui singur autor! - un Dictionnaire égoïste de la littérature française de 970 de pagini... Cărţoiul a apărut la Grasset şi este scris de Charles Dantzig, care - potrivit Le Monde - "cu cultura şi gusturile sale tranşante, vagabondează în literatura franceză".

"În general - spune recenzia -, Dantzig este mai bun şi destul de surprinzător în intrările lungi (este vorba de intrările în dicţionar, n.m.) decît în cele scurte, în apărare decît în atac. Ceea ce este, pînă la urmă, liniştitor, răutatea nefiind niciodată o bună consilieră." Cronica din Le Monde nu cruţă volumul lui Dantzig de obiecţii uneori severe: "Autorul are dreptul să fie fără amenitate în legătură cu Rimbaud, Beauvoir sau Genet, Mauriac, Michaux şi chiar Montaigne. De asemenea, nimic nu-l poate împiedica să-i deteste pe Léon Bloy, Paul Claudel, Henry James sau
. Georges Simenon, dar nu să scrie minciuni: Bloy nu şi-a lăsat copilul să moară; Claudel nu era antisemit; este injurios şi stupid să spui despre Henry James că era «ce maître d'hotel qui se prend pour le maître de maison»; şi la fel de ofensator să pretinzi că Simenon «scrie ca un marfar». (...) În schimb, trebuie aplaudate apărările sale hotărîte, în special în privinţa lui Montherlant."

Cîteva din formulele "egoiste" (= subiective) ale lui Charles Dantzig sînt însă memorabile; iată-le, în ordinea intrării: "La sfîrşitul vieţii, Simone de Beauvoir era scoasă din casă ca un idol oriental pentru a-şi da cu părerea despre orice. Din păcate, şi-o dădea."; "În poezie, Cendrars este Alexandre Dumas care s-ar fi apucat să scrie Walt Whitman."; Jarry: "A plecat de la Mallarmé pentru a ajunge la Le Canard enchaîné."; "Între două expresii, Montaigne le alege pe amîndouă."; Proust: "romancier austro-ungar care a scris în franceză."

Mă-ntreb cine ar avea panaşul - şi pana - de a scrie, la noi, chestii comparabile... Evident, nu în Dicţionarul... dlui Simion! (a. l. ş.)

citit auzit

[GAZETAR]

Din balcon la curte
Robert TURCESCU


Sãtui sã priveascã rãsãritul cocoþaþi în balcoane de bloc, românii dau nãvalã la cumpãrat ºi, mai ales, la construit case. Banii nu sînt o problemã: bãncile dau, riscã, doritorii iau ºi riscã deopotrivã. În oraºele mari, mai cu seamã, e ca la concurs, cine gãseºte un împrumut mai repede cîºtigã dreptul de a spera sã se mute în casã nouã pînã de Crãciun. Suprema bucurie pentru întreaga familie, chiar dacã la mutare nu sînt încã toate geamurile puse, nu funcþioneazã centrala electricã, iar meºterii n-au terminat de montat parchetul decît în living. Sau în sufragerie, mã rog... N-are importanþã. Important, cu adevãrat, este cã au reuºit sã plece din cutia de chibrituri numitã apartament cu douã camere ºi acum pot sã ia masa pe terasã cît încã mai e frumos ºi nu ninge. E adevãrat, de pe terasã nu se vede mai nimic: doar gardul din faþa casei ºi, dincolo de gard, un alt perete de casã, al vecinului sau, în cel mai bun caz, garajul lui. Cîteodatã, dacã e o casã nouã, construitã într-un sat vechi la margine de oraº - unul dintre acele sate în care cãsuþele mici sînt îngropate pe zi ce trece de vilele descãlecãtorilor cu bani, paraºutaþi din balcoanele de bloc -, e foarte posibil ca terasa sã dea spre cocina de porci a vecinului sau spre coteþul de gãini.

În oraºe nu mai e loc. S-a luat orice palmã de pãmînt, indiferent de vecinãtate. ªtiu un amic a cãrui curte e lipitã de morgã ºi crematoriu. N-are a face. A ridicat casa ºi acum aºteaptã sã intrãm în Uniunea Europeanã ca sã intre ºi el în casa cea nouã. A citit, s-a informat, s-a documentat ºi e convins cã, de la 1 ianuarie 2007, România va fi obligatã sã închidã crematoriile. Din acel moment, e convins cã va demonstra tuturor, inclusiv membrilor familiei care privesc acum cu groazã ideea de a pleca din apartamentul de bloc pentru a deveni vecini cu autopsierii, ce idee bunã a avut investind banii într-o casã. Fie ea ºi lîngã crematoriul ºi morga Spitalului judeþean!


. S-a construit ºi se construieºte peste tot: în parcuri, pe foste gropi de gunoi, în locul spaþiilor verzi dintre blocuri sau, pur ºi simplu, între blocuri. Bucuria de a evada dintre betoanele apartamentelor pare sã fie suficient de mare încît sã-i facã pe unii sã ignore faptul cã se mutã, de fapt, între betoane ºi mai mari. ªtiu o casã, lîngã Bucur Obor, din care nu se vede niciodatã soarele. E o casã pititã exact între patru mastodonþi cu zece ºi treisprezece etaje, din care, colac peste pupãzã, se aruncã, în fiecare searã, sticle, cotoare de mãr ºi de varzã, colace de WC sau pamperºi, fix pe acoperiº. Priveliºtea e dezolantã, proprietarii sînt cu nervii la pãmînt.

O plimbare de sfîrºit de sãptãmînã prin zonele de la marginea Capitalei se poate transforma în ore de uimire: s-a construit ca la balamuc, ºi expresia trebuie luatã ca atare. N-au fost reguli, nu existã în continuare. Cînd plouã, cartierele rezidenþiale din Pipera, în care s-au înscãunat domni ai locurilor îmbogãþiþii tranziþiei, aratã ca un tablou în acuarelã uitat în ploaie. Prin vilele cu douã, trei sau patru etaje pãtrund puhoaiele din drum ºi e deja familiarã imaginea unuia din Becali cu pantalonii suflecaþi ºi cu gãleata în mînã, aruncînd în ºanþ viitura pãtrunsã în curte. S-au betonat ziduri ºi curþi, dar drumurile ºi ºanþurile au rãmas de þarã, ca un semn clar al vremurilor sub care trãim, un timp bizar, cu faþã de clovn, în care un ochi rîde ºi altul plînge sau, ca sã pãstrãm ceva din atmosfera locurilor descrise mai sus, în care se bea whisky la poartã din pãhãruþe de plastic. ªi, pentru cã nimeni nu ºtie prea bine dacã locuieºte la þarã, la oraº sau, mãcar, într-un viitor oraº, þinuta de zi e o combinaþie bizarã, dar foarte des întîlnitã pe uliþa principalã: se poartã treninguri de firmã cu pantofi asortaþi la vipuºcã.

La marginea marilor oraºe sau chiar în pîntecele lor se naºte ºi creºte noua Românie. E o Românie urîþicã, parvenitã ºi obraznicã, dar n-avem ce face, pentru cã e a noastrã ºi seamãnã cu noi.

[GAZETAR]

ªtiu ce vei face la iarnã


Primul numãr din Vacanþa ta Perfectã a apãrut la sfîrºitul lunii trecute. Este o revistã trimestrialã ce apare sub licenþã Rutas del Mundo, o revistã de niºã, up-market, fãrã concurenþã directã pe piaþa româneascã, axatã pe cãlãtorii în strãinãtate în locuri mai puþin cunoscute, destinatã connaisseur-ilor pentru care un loc exotic sau numai îndepãrtat ºi necunoscut reprezintã ºi un act cultural, o experienþã personalã dincolo de relaxarea ºi detaºarea banalã a concediului. Spune Iuliana Alexa, redactorul-ºef, în primul editorial al revistei: "A cãlãtori este «o zãbavã de folos», dar ºi un mod de a-þi lãrgi orizontul, de a cunoaºte, de a evolua. A cãlãtori înseamnã a învãþa sã priveºti, sã vezi, sã respecþi locuri ºi oameni noi, care te surprind, îþi contrazic obiºnuinþele, te scandalizeazã, te obosesc, îþi trezesc entuziasmul. Într-o lume care accelereazã, rar mai avem timpul necesar ºi privilegiul de a descoperi frumuseþile ascunse, destinaþiile fãrã multã publicitate, locurile din afara rutelor turistice consacrate". În cele o sutã de pagini, revista îþi oferã destinaþie dupã destinaþie, pentru week-end sau pentru vacanþe, de pe continent sau de aiurea, cu prezentãri minimale, dar complete, însoþite de multe fotografii ºi de informaþii practice, dar, mai ales, cu accent pe amãnuntele care dau farmecul locurilor.

În acest prim numãr, Austria (cu Tirol, Innsbruck ºi Salzburg) ºi Elveþia (cu Davos, Les Crosets, Pontresina ºi Crans Montana) fac subiectul vacanþei de sezon cu mult ski, curling ºi... aruncarea steagului. Lîngã Davos, de pildã, afli cã în 1893, Sir Arthur Conan Doyle s-a mutat la Arosa împreunã cu soþia sa Louise, bolnavã de tuberculozã. Dacã n-ai la îndemînã decît un week-end, poþi trage o fugã pînã la Remetea (în Alba), un sat de la poalele Colþilor Trascãului unde sãtenii cresc bivoliþe ºi care, acum cîteva secole, a fost reºedinþa familiei aristocratice Thorotzkay (se pare cã
. autorul Cireºarilor, Constantin Chiriþã, ºi-a imaginat Castelul fetei în alb inspirat de cetatea acestei familii de nobili maghiari) sau poþi zbura pînã la Hamburg, oraºul unde au debutat Beatles-ii, unde s-a inventat, evident, hamburgerul ºi unde se aflã Rathaus, palatul neorenascentist care are cu patru camere mai mult (adicã 647) decît palatul Buckingham, fiecare decoratã altfel. Mie mi-a rãmas gîndul la un fel de mîncare pop..ar în restaurantele hamburgeze cu "fasole verde, pere ºi ºuncã", aºa cum bucãtãria thailandezã - asta dacã ajungi la Phuket - îþi oferã "carcasã de crab moale, friptã cu gem de ardei ºi usturoi". Fez el Bali este un oraº-labirint din Maroc în care, în ultimul secol, a fost interzisã orice construcþie nouã ºi prin care nu te poþi deplasa decît cu mãgarii: "un elogiu adus încetinelii". Din pãcate, revista nu ne spune ce putem mînca aici. În Slovacia, în castelul Cachtice a locuit celebra Elisabeta Bathory, menþionatã în Cartea Recordurilor pentru a fi ucis vreo 600 de fete numai bune pentru prevenirea ridurilor ºi întinerirea pielii. ("Despre nimeni nu s-a scris atîta literaturã bunã ºi proastã ca despre bogata ºi sîngeroasa contesã Bathory" - remarcã subtil textul.) În Pirineii spanioli are loc Pirena - un concurs internaþional de sãnii trase de cîini: cursa dureazã douã sãptãmîni ºi adunã peste 700 de cîini husky; în Dubai, la Nad Al Sheba, se desfãºoarã cea mai bogatã cursã de cai din lume susþinutã de cãtre Derby-ul Emiratelor Arabe ºi de Fundaþia Arabã Kahalya pentru Creºterea Cailor Pursînge. În Las Palmas, Insulele Canare, te poþi înfrupta din peºtele dorada, cu garniturã de cartofi copþi ºi mujdei de la ei...

Altfel, revista ne mai vorbeºte despre Paris, Milano, Viena, Herculane, dar eu tot mã întreb oare ce mîncãruri poþi gusta în Fez el Bali? Sã mã duc!? (M. C.)

trecerea prin reviste

[GAZETAR]

Românul în strãinãtate
de Andrei Plesu


Orice român aflat, fie si pentru scurtã vreme, în strãinãtate experimenteazã, vrînd-nevrînd, patosul si ridicolul dedublãrii. A cãlãtori e, din acest punct de vedere, a petrece un timp în anticamerele schizofreniei. Eºti simultan în douã locuri, atras de insolitul si de prestigiul unuia, dar si de rutina domesticã a celuilalt. Nu te poti abtine sã asumi pînã la capãt noutatea în care te afli, dar nu poti sã te desprinzi de aromele autohtone, de zvonurile spectrale de-acasã. De cînd existã Internet, aceastã experientã a bilocatiei e încã si mai perversã. Ai douã serii de gazete, douã surse de stiri, douã categorii distincte de breaking news. Un perfect exercitiu de relativism, o instructivã reducere a lucrurilor la scara lor realã.
Diaspora trãieste paroxistic aceastã situatie, cu efecte uneori destabilizatoare. Dar si sejurul scurt poate avea, tocmai prin scurtimea sa nemiloasã, un bilant asemãnãtor.

Am cunoscut compatrioti care se comportã atît de diferit acasã fatã de modul cum se comportã în exil, încît e greu sã le mai aproximezi identitatea realã, sã decizi unde e autenticitatea si unde deghizamentul. Acasã, exilatul e o combinatie de sentimentalism agrar si delir pedagogic.
El vine "de-afarã", din lumea "normalã". Stie, de aceea, mai bine decît tine cum e cu democratia, cu stiinta, cu îndeletnicirile academice în genere. E iritat de ce vede, sermonizant, la o adicã isteric.
În patria de adoptie e exact pe dos: complexat, obsedat de tema marginalitãtii, temãtor sã nu-si pericliteze statutul si perspectivele. Nesigur pe el, acomodant, ipocrit, diminuat inevitabil de postura sa de "strãin", vorbind (oricît de onorabil) o limbã "strãinã", individul preferã sã fie mai curînd plat decît îndrãznet, mai curînd servil decît bãtos si sfîrseste prin a dezvolta o adversitate surdã fatã de gazde.
În România e bonjurist, în strãinãtate e pravoslavnic. În România e sãtul de balcanismul dîmbovitean, în Vest e sãtul de "fundamentalismul" liberal, de excesele laicitãtii si ale corectitudinii politice. Idealul ar fi sã obtinã patalamale si venituri occidentale, dar sã devinã vedetã printre ai lui, lucru îndeobste greu de împlinit, ceea ce duce, pînã la urmã, la o dublã dislocare.
E, adesea, sfîsietor sã contempli spectacolul unor insi înzestrati în principiu, dar desfigurati prematur de o stranie arogantã a înfrîngerii. Cãci se simt înfrînti chiar
cînd nu sînt încã, chiar cînd si-au dovedit hãrnicia si o decentã competitivitate. Ei nu vor însã sã fie buni printre alþii (cum se întîmplã, de regulã, în suprasaturata lume apuseanã). Ei vor sã strãluceascã solitar în comunitatea de obîrsie, unde tot felul de neisprãviti, în loc sã le ofere osanale si demnitãti, le ocupã locul. Dacã sînt credinciosi, au de strãbãtut, interior, infernul însusi.
Cãci trebuie sã împace orgoliul cu smerenia, sã adopte teoria iubirii pe un fond de urã smintitoare, care le otrãveste fiecare clipã. Lor si celor din jur. Supãrati (simultan sau alternativ) si pe conationali, si pe "strãini", intoxicati de frustrãri si ambitii de nedomesticit, cînd cãtãrati pe cai mari, cînd înnoroiti în afecte tulburi, deprimati, îndîrjiti, oamenii acestia sînt o emblemã a nefericirii.
Ei nu se mai simt bine nicãieri, nu mai aderã la nici un loc, decît prin respingerea resentimentarã a altuia.
Pînã în 1989, vina integralã pentru asemenea destine fisurate o purtau istoria, regimul comunist, cortina de fier. Dar dupã 1989, indiferent cîte dificultãti si dezamãgiri a avut de oferit România cetãtenilor ei, vina devine individualã si are drept sursã vanitatea, provincialismul, egolatria.


Sînt pentru douã luni la Berlin si nu sînt scutit, la rîndul meu, de o formã (minorã sper) de schizofrenie. Mã uit la programele de televiziune germane, dar citesc si presa bucuresteanã. Si ARD, dar si Cotidianul. Si doamna Maischberger (ah!), Si Ion Cristoiu (oh!). Urmãresc dezbaterea parlamentarilor federali despre derapajele serviciilor lor secrete, dar sufãr mai mult pentru cã Stejãrel Olaru n-a mai ajuns în CNSAS, desi avea toate calitãtile necesare (si mai mult decît atît).
Mã intereseazã ce spune lordul Dahrendorf despre pericolul care ne pîndeste (nu terorismul, cum zice toatã lumea, ci autoritarismul), dar mã uimeste în mai mare mãsurã viteza cu care PSD îsi executã fostul prim-ministru, dupã ce îl vrusese presedinte.
Citesc Der Spiegel, dar îmi place enorm scrisoarea deschisã a lui Sever Voinescu cãtre Traian Bãsescu. Abia astept sã vãd, la Neue Nationalgalerie, marea expozitie despre melancolie ("Geniu si nebunie în artã"), dar dacã e voba de trãiri intense, atunci nimic nu egaleazã stirea cã la Bucuresti - în chiar ziua demisiei lui Nãstase (din nu mai stiu ce), s-a deschis o berãrie cochetã, botezatã "La mãtusa Tamara".
Dulce ca mierea e glontul patriei!

sursa: Dilema Veche

[GAZETAR]

Joia dulce
Cetatea Banilor
Cezar AVRAMESCU


Se pare ca prima atestare documentara a baniei de Jiu (succesoarea baniilor de Severin si Tismana) dateaza de la 23 aprilie 1486. Asadar, in curând se vor implini 520 de ani de la infiintarea baniei din Craiova.
Primii bani au fost Dimitrie Ghizdavat, Hamza si Barbul Craiovescu (1 aprilie 1492). Ultimii doi bani ai Craiovei au fost banul Bulucea si banul Solomon. Rauvoitorii spun ca aceasta ultima perioada a celor doi bani nu face nici doi bani. Dar acestea sunt rautati gratuite, dezinformari si manip..ari. S-au facut in acest timp foarte multi bani, dar numai pentru unii. Pastrând traditia, usor modificata de scurgerea timpului, putem spune ca astazi Cetatea Banilor este cetatea oamenilor cu bani.

S-au facut multe in Craiova in ultimul timp; s-au darâmat case de patrimoniu, s-au defrisat parcuri pentru ca banisorii sa-si poata construi vile, si multe altele. La prima vedere s-ar parea ca toate aceste lucruri sunt rodul unor minti oficiale, invârtite ca un sens giratoriu. Dar patrunzând in sinergia faptelor, alunecând pe meandrele concretului, privind toate aceste realizari iti vine sa cânti de bucurie: „banii mei, banii mei/ ce-ati facut cu ei“. Oricum, de acesti ultimi bani vorbesc cu multa pretuire pensionarii; care, socotindu-si rezervele financiare la trei zile dupa primirea pensiei exclama cu multa consideratie: „sunt ultimii bani“.

Acum se intentioneaza construirea unui mall in gradinita din preajma teatrului. Astfel va disparea singurul loc aerisit din Craiova, caracterizat printr-o armonie placuta intre cladirea teatrului si peisaj, completat fericit cu busturile unor oameni de seama ai Olteniei. Daca ne mai gândim ca oamenii vin la cumparaturi la marile magazine cu masinile proprii, ne imaginam ca ele vor fi parcate printre statui. De ce nu se face mall-ul in parcarea de lânga Tosca? Sau terenul acesta a fost cumparat de cineva care are multi bani si va trebui sa produca in viitor si mai multi bani? S-ar putea construi mall-ul pe Stirbei Voda, lânga ciuperca darâmata? (Sa fim corecti, ciuperca trebuia darâmata, deoarece având trei metri inaltime, daca s-ar fi prabusit accidental ar fi putut lovi pietonii de pe trotuarele aflate la vreo 20 de metri). Aici exista un teren imens, pe care se poate amenaja si o parcare incapatoare. In plus, s-ar astupa astfel gunoaiele din zona. Cu care noi, craiovenii, contribuim cu mult patriotism, altruism si abnegatie la infrumusetarea orasului. Si totusi nu ne pasa, cum nu ne pasa si nu ne intereseaza cum cheltuiesc edilii banii nostri. De parca n-ar fi orasul Craiovestilor, Basarabilor si deci al urmasilor lor, care sunteti voi, locuitori ai Craiovei.

De la banii de alta data si de la edilii care i-au urmat ne-a ramas un oras cu suflet, un oras de cultura, unde am putea numara pâna in zilele noastre vreo 1.000 de ziare si reviste care au aparut si apar si azi. Un oras cu o trepidanta viata teatrala si muzicala, cu un invatamânt care a dat tarii si chiar lumii oameni de mare valoare. Ne-au lasat un oras viu prin contrastul intre locuinte obisnuite si luxoase resedinte. Merg adesea la Casa Universitarilor gazduita de resedinta lui Nicolae Romanescu, restaurata cu migala si profesionalism la initiativa câtorva universitari inimosi. Aici imi dau seama de ce Sorescu spunea ca Craiova e frumoasa pe dinauntru. Si aici ma intorc cu gândul la Craiova interbelica, admirând ambianta interiorului, luxos, dar un bun gust echilibrat, rafinat, si deloc ostentativ. Si ma-ntorc cu gândul la banii de alta data, la faptele lor, la legendele lor. Ca, de pilda, la legenda Banului Maracine, care hoinarind prin Franta a stat suficient timp la curtea lui Filip de Valois ca sa poata fi banuit ca ar fi stramosul marelui poet francez Pierre de Ronsard. Legenda e greu de adeverit; dar tocmai acesta e farmecul oricarei legende. Descrie lucruri care ar fi putut sa se intâmple. Curtea Banului Maracine era pe locul unde astazi se afla biserica Sfântul Dumitru si era la marginea padurii care venea de dincolo de Jii. Când trec câteodata pe lânga Mitropolie si inchid ochii, parca aud fosnetul padurii de alta data... Si parca o adiere timida imi aduce, de departe si de demult, farmecul celor ce au fost odata. Spre cinstea lor, edilii din zilele noastre, iubitori de trecut si pastratori de traditii, se straduiesc sa conserve si sa dezvolte unele caracteristici ale Craiovei de altadata: gunoaie, strazi nepietruite si fara canalizare, unde, atunci când ploua, noroaiele ne amintesc cu patriotism de vremile trecute.

Dar vor ramâne totusi in urma lor câteva lucruri remarcabile: un velodrom inutil, o ciuperca darâmata si un sens giratoriu.

sursa: GdS

[GAZETAR]

Totul despre sex

de Lucian MANDRUTA

E? Asa e cã v-ati oprit din drumul spre articole mai "bazate", mai cultivate, poate cu mult mai utile dezvoltãrii intelectuale si împlinirii sufletesti? Asa e cã sînt cuvinte care pironesc ochii într-un loc, la fel cum cãlãtorul fraudulos opreste trenul în cîmp? Asa e cã, orice ai face, neuronul tie de frica hormonilor (o multime de doctori or sã mã contrazicã aici, asa cã fac mentiunea cã-i doar o metaforã)?

Nu stiu ce pãrere aveti despre sex.
Dar stiu ce pãrere au oamenii cu experientã în lucrul cu multimea: sexul vinde. Asta e versiunea cea mai primitivã, fireste - studii moderne aratã cã de fapt atrage (mai degrabã bãrbatii) decît sã determine o decizie de cumpãrare. Si, oricum, sexul nu sporeste recunoasterea unui brand, tocmai pentru cã subiectii se uitã la detaliile anatomice, nu la siglã...

Dar n-are a face. Existã un domeniu în care sexul vinde mai bine decît în publicitate: în presã. Publicatiile cu cea mai mare crestere anualã (în termeni de circulaþie si audientã) sînt cele tabloide.
Si anume, varietatea care îti spune cu cea mai mare precizie fapticã (glumesc!) cine cu cine se culcã, dupã ce a pãrãsit pe altcineva, în vreme ce o tertã persoanã însalã pe o a patra persoanã, care la rîndul ei declarase acum cîteva luni cã si-a gãsit iubirea vietii. Totul se leagã.
Si urmeazã background, pentru uzul celor care þin socoteala exactã a iubirilor celebritãþilor.

Trist. Acum 15 ani n-as fi zis cã tocmai asta are sã ucidã ziarul Dimineata. Speram s-o facã bastionul dreptei, Dreptatea.
Mã asteptam ca mãcar Expresul sau Zig-Zag-ul sã reziste... Si oricum nu mi-ar fi venit sã cred cã schimbarea iubitei unui fotbalist sã fie mai importantã decît schimbarea unui ministru... Puterea sexului, cum a ajuns ea mai tare decît a Sovietelor?

Acum vreo 15 ani, una dintre explicatiile cãderii comunismului era aceea cã acest sistem ideologic fusese castrat. De liderii sãi tot mai bãtrîni, de ideologia pe care Marx si Lenin n-apucaserã s-o adapteze la realitatea unei umanitãþi cu douã sexe... Comunismul era cu mult prea serios ca sã se preocupe de amor, ori sã-l încurajeze în vreun fel. Pentru el, sexul era o chestiune de natalitate, nu de distracþie.
În anii '80 însã, de cealaltã parte a Cortinei de Castitate (fostã de Fier), amorul devenise un sport. Între adolescenþii vest-europeni si cei din est, sexul s-a propagat ca ideologie dominantã.
O ideologie care a subminat sistemul din interior (la propriu si la figurat), una care a cîstigat cea mai simplã bãtalie din lume: dacã ai în fatã Playboy si Programul de Constructie a Societãtii Socialiste, spre ce anume întinzi mîna?

Si totusi, victoria asta i-a gãsit foarte repede pe tineri abandonati în mijlocul unei societãti frigide si înspãimîntate.
Anii '90 au fost bãtãlia generatiei mele cu cea a pãrintilor si bunicilor: o confruntare între liniste (vãzutã si ca impotentã) si dorinþa de schimbare (o pulsiune în esentã sexualã...!).

Am pierdut atunci, poate si pentru cã erau mai multi decît noi. Însã sexul, la fel ca si ocaziile pierdute, are felul sãu de a se rãzbuna.
Astãzi, generaþia care l-a votat pe linistitul Iliescu stã cu ochii zgîiþi în decolteuri si cumpãrã revistele care vînd, la pret redus, întîmplãrile zilnice prin care trec oamenii bogati, cu viata sexualã opulentã si cît se poate de publicã.

De multe ori, lumea mã întreabã de ce televiziunea nu-si îndeplineste datoria de a educa poporul.
As rãspunde acum c-o face cu vîrf si îndesat, dacã n-ati interpreta vorbele astea într-un asa context.
Si totusi: educatia prin sex e la fel de eficientã ca si cea prin cãrti. Ea a reusit sã-i (re)învete un lucru esenþial pe români: individualismul.
Sexul, o întîmplare prin excelentã personalã, e cea mai bunã sansã sã ne vindecãm de boala de mase, rusinoasã, a turmei.
Altfel spus, sexul e de dreapta.
Enjoy!

Lucian MÎNDRUÞÃ

[GAZETAR]

Digresiuni
Razboiul româno-român
Octavian PALER

Am vorbit prima oara despre ceea ce am numit „razboiul româno-român“ cu cincisprezece ani in urma, intr-un editorial publicat in „România libera“ in vara lui ‘91.
Dar as exagera daca as pretinde ca eram pe deplin constient, atunci, de cauzele si de consecintele acestui razboi, intr-un fel unic in istoria noastra.
El ma uimea, ma soca, inainte de a ma pune pe gânduri.
Il consideram un fel de eczema a libertatii prost intelese, fara sa-i intuiesc cauzele profunde.
Vorbeam despre rupturile din societatea româneasca, despre vrajbele si discordiile care transformau o libertate abia cucerita intr-un viespar.
Imi marturiseam dezolarea ca solidaritatea nationala, de care aveam atâta nevoie, semana cu un vas spart din pricina patimilor vehemente ce nu permiteau o clipa de calm.
Tot ce ne unise cu numai un an si jumatate in urma, in euforia de dupa caderea lui Ceausescu, se ruinase parca, devenise o amintire, lasând locul unui fel de razboi civil psihologic.
Nu era vorba numai de pasiunile politice, care ne imparteau in „fesenisti“ si „antifesenisti“. Imi amintesc bine: nuantele disparusera din discutiile noastre. De asemenea, soaptele.
Toti simteam nevoia sa ridicam vocea, eram cu nervii incinsi, ceea ce facea imposibila, pâna la urma, si logica.

Azi, când ma uit in urma, imi dau seama ca eram usor ridicoli in patosul nostru.
Ni se parea ca istoria statea dupa colt si astepta, intimidata, sa vada ce vom hotari in legatura cu soarta ei.
Luând prea in serios dezbaterile romantice si, practic, inutile in care ne clamam parerile, nu ne trecea prin cap ca, in acest timp, viitorul se decidea in alta parte, unde se punea la cale „privatizarea“ comunismului in favoarea viitoarei oligarhii. De câte ori ma gândesc la isteria acelor vremuri, cu multi naivi, vanitosi frustrati, procurori voluntari si visatori caraghiosi (categorie in care intram eu) am un dublu sentiment. Unul de jena: cum am fost, oare, atât de miopi?
Altul de mândrie: sunt greseli pe care, daca nu le-ai facut, regreti mai târziu.
Se rupeau prietenii vechi, insa despartirile erau sincere.
Dialogul era inlocuit cu un vacarm de monologuri si fiecare se asculta doar pe sine, insa existau si scuze.
Caci exageram unele adevaruri, iar altora nu le dadeam importanta.
In fond, nu era de asteptat, oare, ca dupa multele decenii in care societatea româneasca fusese constrânsa, prin frica, sa asculte in tacere doar discursul oficial, sa apara o acuta nevoie de a vorbi?

Problema acelei epoci n-a fost, as zice, vacarmul, ci efectele lui. Din pacate, acel vacarm nu facea decât sa acopere problemele reale ale României si sa asigure o protectie pentru cei care se „aranjau“ cu viitorul in culise. In spatele simpozioanelor despre „democratie“, viitorii oligarhi isi vedeau in tacere de sfori si de „afaceri“.

Dar fenomenul cel mai grav care s-a petrecut atunci a fost „privatizarea interesului national“.
Fiecare partid, fiecare grup de interese si chiar fiecare mica gasca au facut din interesele proprii o flamura pe care au agitat-o ca „interes national“, incât, pe nesimtite, ideea s-a banalizat.
Azi, aproape nu se mai observa ca, in România, „interesul national“ e, ca sa zic asa, „la purtator“.
Fiecare il invoca si nimeni nu-l ia in serios.

Consecintele sunt multe si ma opresc, azi, doar la una.
Miracolul solidaritatii din zilele de dupa prabusirea comunismului s-a sfarâmat, in ultimii saisprezece ani, in milioane de singuratati, de egoisme.
Si ma intreb daca se poate duce, spre viitor, un ideal colectiv cu un vas spart.
De aceea, daca-i intereseaza cu adevarat viitorul României, politicienii ar trebui sa inceapa cu un „sacrificiu“: sa nu mai faca demagogie pe tema „interesului public“.